ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2410/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rezoluția nr. 269/P din 19 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuiții C.V., C.D., R.T. și H.E.S., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189, art. 250 și art. 267/1 C. pen. În motivarea acestei rezoluții procurorul a reținut că în speță a intervenit prescripția răspunderii penale în condițiile art. 122 lit. c), d) C. pen. , învinuiții prevalându-se de dreptul lor de a nu solicita continuarea procesului penal, așa cum este reglementat în conținutul art. 13 alin. (1) C. pen. Petentul R.V. a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, plângere respinsă prin Rezoluția nr. 871/11/2 din 30 noiembrie 2010 a Procurorului General al Curții de Apel Alba-Iulia.

În conținutul acestei rezoluții s-a arătat că plângerea petentului este neîntemeiată iar rezoluția atacată este legală și temeinică. Astfel, în mod întemeiat procurorul a constatat că față de învinuiți a intervenit prescripția răspunderii penale iar procedurile penale nu mai pot continua, conform disp. art. 10 lit. g) C. proc. pen. S-a mai arătat că reparația dorită de către petent nu se poate obține obligatoriu prin condamnarea polițiștilor - învinuiți, parchetul preocupându-se de problemele reparației penale care ar putea beneficia petentul în condiții legitime, invocându-se documentul cu nr. 7316/111/2 din 3 noiembrie 2010. Prin Sentința penală nr. 26 din 1 martie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 230 lei.

Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că: Rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice procurorul a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții C.V., C.D., R.T. și H.E.S., aceștia fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189, art. 250 și art. 267/1 C. pen. Raportat la data săvârșirii presupuselor fapte - 28 ianuarie 1998 și 11 martie - 4 iunie 1998, faptele s-au prescris, învinuiții prevalându-se de disp. art. 13 alin. (1) C. pen. și că în aceste condiții continuarea cercetării penale a învinuiților nu mai este posibilă. Petentul s-a prevalat de hotărârea CEDO prin care statul a fost condamnat pentru încălcarea art. 3 alin. (1), (3), (5), art. 6 alin. (1), (2), (3)c, art. 8 și art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar ca urmare a acestei hotărâri cauza în care a fost condamnat a fost supusă procedurii revizuirii, petentul putând obține reparațiile solicitate, inclusiv cele materiale pe această cale.

Existența hotărârii CEDO nu poate conduce la înlăturarea legii penale române atâta timp cât aceasta este conformă cu conceptele legislației europene. Împotriva acestei din urmă sentințe, petentul R.V. a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul , soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării. Așa fiind, Înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul R.V. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva sentinței penale nr. 26 din 1 martie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2011.