ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2410/2011

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Rezoluția

nr. 269/P din 19 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba-Iulia s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuiții C.V., C.D.,

R.T. și H.E.S., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189,

art. 250 și art. 267/1 C. pen.

În motivarea

acestei rezoluții procurorul a reținut că în speță a intervenit prescripția

răspunderii penale în condițiile art. 122 lit. c), d) C. pen.

, învinuiții prevalându-se de dreptul lor de a nu

solicita continuarea

procesului penal, așa cum este reglementat în

conținutul art. 13 alin. (1) C. pen.

Petentul R.V.

a formulat plângere împotriva acestei rezoluții,

plângere respinsă prin Rezoluția nr. 871/11/2 din 30 noiembrie 2010 a

Procurorului

General al Curții de Apel Alba-Iulia.

În conținutul

acestei rezoluții s-a arătat că plângerea petentului este neîntemeiată iar

rezoluția atacată este legală și temeinică.

Astfel, în mod întemeiat procurorul a constatat

că față de învinuiți a intervenit prescripția răspunderii penale iar

procedurile penale nu mai pot

continua, conform disp. art. 10 lit. g) C.

proc. pen.

S-a mai arătat

că reparația dorită de către petent nu se poate obține obligatoriu prin

condamnarea polițiștilor - învinuiți, parchetul preocupându-se de problemele

reparației penale care ar putea beneficia petentul în condiții legitime,

invocându-se documentul cu nr. 7316/111/2 din 3 noiembrie 2010.

Prin Sentința

penală nr. 26 din 1 martie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, a

fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent, cu obligarea acestuia

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 230 lei.

Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că:

Rezoluțiile

atacate sunt legale și temeinice procurorul a dispus începerea urmăririi penale

față de învinuiții C.V., C.D.,

R.T. și

H.E.S., aceștia fiind cercetați pentru

săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 189, art. 250 și art. 267/1 C. pen.

Raportat la

data săvârșirii presupuselor fapte - 28 ianuarie 1998 și 11 martie - 4 iunie 1998,

faptele s-au prescris, învinuiții prevalându-se de disp. art. 13 alin. (1) C.

pen. și că în aceste condiții continuarea cercetării penale a învinuiților nu

mai este posibilă.

Petentul s-a

prevalat de hotărârea CEDO prin care statul a fost condamnat pentru încălcarea

art. 3 alin. (1), (3), (5), art. 6 alin. (1), (2), (3)c, art. 8 și

art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului,

iar ca urmare a acestei hotărâri cauza

în care a fost condamnat a fost supusă procedurii revizuirii, petentul putând

obține reparațiile solicitate, inclusiv cele materiale pe această cale.

Existența

hotărârii CEDO nu poate conduce la înlăturarea legii penale române atâta timp

cât aceasta este conformă cu conceptele legislației europene.

Împotriva

acestei din urmă sentințe, petentul R.V. a formulat recursul de față.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art.

278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul ,

soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca

în

speță, iar potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.,

astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr.

202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit

alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința

pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind,

Înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul

R.V.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționarul R.V.

împotriva sentinței penale nr. 26 din 1 martie 2011 a

Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 15 iunie 2011.