ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1333/2012

Asupra recursului de față

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 141 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba-lulia, secția

penală a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petentul l.l.

împotriva rezoluției procurorului din 20 mai 2011 dată în Dosarul nr. 42/P/2011

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, rezoluție pe care a

menținut-o.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin rezoluția din data de 20 mai 2011, emisă în Dosar

nr. 42/P/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia a dispus

neînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 247

1

și art. 248

1

C. pen. față de G.C., S.I.A., D.V. și D.S.I., cu

motivarea că în sarcina făptuitorilor nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte

prevăzute de legea penală.

Împotriva acestei soluții, petentul l.l. a formulat

plângere, iar prin rezoluția procurorului general dată la 20 iunie 2011 în Dosarul

nr. 493/11/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia,

plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Petentul s-a adresat instanței de judecată, conform

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Analizând plângerea formulată, actele dosarului și

rezoluția dată de procuror, instanța a reținut că plângerea formulată în cauză

nu este întemeiată,

iar soluția de

neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, urmând a o

menține.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs

petentul l.l..

Recursul declarat de petent împotriva sentinței este

inadmisibil, pentru următoarele considerente :

Potrivit dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C.

proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot

face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (7)

și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre

soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alineatul 8.

Conform prevederilor art. 278

1

alin. (1),

astfel cum a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010,

publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data

de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)

este definitivă.

În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost

pronunțată la data de 16 noiembrie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.

202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva

acestor hotărâri.

În raport de considerentele expuse, urmează a fi

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petent, cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

recurentul petent l.l. împotriva sentinței penale nr. 141 din 16 noiembrie 2011

a Curții de Apel Alba lulia, secția penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 aprilie 2012.