ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 335/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Numita G.L. a formulat o plângere penală care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, prin care solicita să fie efectuate cercetări fată de: - R.E. - judecător la Judecătoria Sebeș - pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) și sustragerea de înscrisuri (art. 242 alin. (1) C. pen.); - P.M. - avocat în cadrul Baroului Alba - pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de înscrisuri (art. 242 alin. (1) C. pen.); - B.L.

- executor judecătoresc - pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) și fals intelectual (art. 289 C. pen.), constând în aceea că în soluționarea Dosarului nr. 850/2000 al Judecătoriei Sebeș, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 91, magistratul judecător a procedat la interpretarea abuzivă a probatiunii administrate și a permis avocatului P.M. să sustragă din dosarul cauzei acte care ar fi justificat pretențiile sale, iar executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a dispozitivului sentinței sus-menționate prin întocmirea de acte false cu privire la evaluarea imobilului supus vânzării și a permis achiziționarea acestuia de către numitul P.P.

- fostul soț al petiționarei. Prin rezoluția nr. 15/P/2009 din 13 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia - confirmată prin rezoluția nr. 311/II/2/2009 din 9 aprilie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia - s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. , neînceperea urmăririi penale față de intimații: - R.E. - judecător la Judecătoria Sebeș - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) și sustragerea de înscrisuri (art. 242 alin. (1) C. pen.); - P.M. - avocat în cadrul Baroului Alba – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragere de înscrisuri (art. 242 alin. (1) C. pen.); - B.L.

- executor judecătoresc - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) și fals intelectual (art. 289 C. pen.). S-a apreciat că în soluționarea cauzei magistratul nu a acționat cu rea-credință și nu a limitat drepturile și interesele procesuale ale persoanei vătămate, că avocatul intimat nu a sustras nici un act din dosarul cauzei iar executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a sentinței civile cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie, și că în sarcina intimaților nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală. Împotriva sus-menționatei rezoluții, petiționara s-a adresat cu plângere instanței de judecată, în baza art. 278 1 C. proc.

pen. Prin sentința penală nr. 133 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara G.L. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză lipsesc indiciile din care să rezulte încălcări cu rea credință a atribuțiilor de serviciu ale magistratului, acesta desfășurându-și activitatea în limitele prerogativelor conferite de lege, că intimații P.M. și B.L. nu au săvârșit faptele reclamate astfel că soluția de neînceperea a urmării penale dispusă în cauză a fost legală și temeinică. Împotriva sentinței, petiționara G.L. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, în esență, casarea hotărârii recurate și, pe fond, desființarea rezoluțiilor date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, cu finalitatea începerii urmăriri penale, pentru faptele reclamate, față de intimați.

Recursul nu este fondat. Înalta Curte, procedând la examinarea sentinței atacate în raport, cu motivarea scrisă depusă la dosar (filele 1-2), precum și, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații R.E., P.M. și B.L. - confirmată, cu justificat temei, de prima instanță- fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor reclamate care să poată fi imputate acestora. Înalta Curte constată că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă săvârșirea vreunei fapte penale de către magistratul intimat, iar simpla nemulțumire față de soluția dată de acesta nu poate constitui un argument solid și serios pentru a declanșa urmărirea penală împotriva sa.

Împrejurarea că petiționara este nemulțumită de soluția adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care aceasta Ie-a indicat în plângerea sa. Dacă s-ar admite ca împotriva magistraților care au pronunțat o hotărâre judecătorească sau care au dispus o anume soluție să se poată face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil. Soluționând cauza în care petiționara a fost parte și pronunțând o soluție- întâmplător, defovorabilă acesteia - intimata nu au făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte atribuite în competența sa prin lege, motiv pentru care în sarcina acesteia nu se poate reține vreo faptă penală.

Așa cum s-a arătat - avocatul P.M. precum și executorul judecătoresc B.L. și-au îndeplinit în mod legal și cu bună credință obligațiile profesionale conferite de legea, astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmării penale în cauză. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara G.L. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara G.L. împotriva sentinței penale nr. 133 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2010.