ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2621/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 31 din 1 martie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.V. împotriva Rezoluției nr. 696/P din 18 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia ca fiind nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul S.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu se pot procura dovezi care să demonstreze reaua-credință a magistratului în derularea procedurilor în procesul indicat de petent, ce a fost menținută prin Rezoluția nr. 105/II/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei hotărâri, petiționarul R.V. a declarat recurs solicitând casarea ei și pe fond să se dispună începerea urmăririi penale față de intimata S.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Recursul este inadmisibil. Prin Legea nr. 202 din 25 noiembrie 2010 au fost aduse modificări C. proc. Pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. În acest sens, potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.

Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV. În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată. Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate. În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 1 martie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.

În această situație, întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l totodată pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva Sentinței penale nr. 31 din 1 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2011.