ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2621/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 1 martie 2011

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondată plângerea

formulată de petentul R.V. împotriva Rezoluției nr. 696/P din 18 ianuarie 2011

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia ca fiind nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin rezoluția atacată s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistratul S.D., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu se pot procura dovezi

care să demonstreze reaua-credință a magistratului în derularea procedurilor în

procesul indicat de petent, ce a fost menținută prin Rezoluția nr.

105/II/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia.

Împotriva acestei

hotărâri, petiționarul R.V. a declarat recurs solicitând casarea ei și pe fond

să se dispună începerea urmăririi penale față de intimata S.D. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Recursul este

inadmisibil.

Prin Legea nr. 202

din 25 noiembrie 2010 au fost aduse modificări C. proc. Pen., de natură a

contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și

suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor

pronunțate în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen.

În acest sens, potrivit art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea

împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată, este definitivă.

Aceste modificări au

impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se

regăsesc în dispozițiile art. XXIV.

În privința căilor de

atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar

aceasta stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor

prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu

corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de

imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un

instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință,

constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de

1 martie 2011, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta

Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel

atât în minuta, cât și dispozitivul sentinței atacate.

În această situație,

întrucât petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare,

Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost

învestită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

obligându-l totodată pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva Sentinței penale

nr. 31 din 1 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 iunie 2011.