ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2295/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 28 februarie 2011 dată de procuror în Dosarul nr. 11/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 240 C. pen. de către prim procuror P.N., deoarece pretinsele acte defectuoase ale controlului judiciar întreprinse de către intimat prin care s-ar fi adus o vătămare a intereselor legale ale petentului nu există. Plângerea formulată de petentul C.I.A. împotriva soluției emisă, a fost menținută prin rezoluția nr. 1037/II/2/2010 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin sentința penală nr. 11 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca fiind nefondată plângerea formulată de petentul C.I.A. împotriva rezoluției din 28 februarie 2011 dispusă de procuror în Dosarul nr. 11/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C.I.A. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozi țiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință, constatând că în speță, sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 26 ianuarie 2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate. Printre modific ările aduse C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Ca atare, întrucât petiționarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., obligând totodată petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.I.A. împotriva sentinței penale nr. 11 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2012.