ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2295/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 28

februarie 2011 dată de procuror în Dosarul nr. 11/P/2011 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în

temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped.

de art. 240 C. pen. de către prim procuror P.N., deoarece pretinsele acte

defectuoase ale controlului judiciar întreprinse de către intimat prin care

s-ar fi adus o vătămare a intereselor legale ale petentului nu există.

Plângerea formulată

de petentul C.I.A. împotriva soluției emisă, a fost menținută prin rezoluția nr.

1037/II/2/2010 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia.

Prin sentința penală nr.

11 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca fiind nefondată

plângerea formulată de petentul C.I.A. împotriva rezoluției din 28 februarie 2011

dispusă de procuror în Dosarul nr. 11/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petentul C.I.A.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit

dispozi

țiilor

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a

respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de

neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

În consecință, constatând că în speță,

sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 26 ianuarie 2012,

așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține

că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în

minuta, cât și în dispozitivul sentinței atacate.

Printre modific

ările aduse C. proc.

pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor se regăsește

și suprimarea unor căi de atac, respectiv și a recursului împotriva hotărârilor

pronunțate în primă instanță în materia plângerii împotriva rezoluțiilor și

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Ca atare,

întrucât petiționarul

a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează

să respingă ca inadmisibil recursul cu care a fost investită, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligând totodată petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petentul C.I.A. împotriva sentinței penale nr. 11 din 26 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie

2012.