ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2294/2012

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din 19 ianuarie

2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea

formulată de petentul F.I. împotriva rezoluției de neîncepere de urmăririi

penale din 27 octombrie 2011 dată în Dosarul nr. 565/P/2011 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

A fost obligat petiționarul

la plata sumei de 10 RON cheltuieli judiciare către stat.

Prin rezoluția adoptată

la data de 27 octombrie 2011 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba

Iulia, în Dosarul nr. 565/P/2011, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

numiții P.D., P.N. și G.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246

C. pen.

Pentru a dispune astfel,

procurorul a reținut că la data de 29 ianuarie 2001, organele de poliție au fost

sesizate de numitul F.I. cu privire la faptul că autori necunoscuți i-au sustras

bani și bunuri dintr-o cămară a imobilului său. Întrucât autorii faptei reclamate

nu au fost identificați, la data de 18 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Deva a dispus prin Ordonanța nr. AA/2011 clasarea cauzei, constatând împlinirea

termenului de prescripție a răspunderii penale, conform art. 122. lit. b), C.

pen., soluție menținută prin Ordonanța din 25 martie 2011 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Hunedoara.

Împotriva soluțiilor sus

menționate, petentul s-a adresat instanței care, prin sentința penală nr. 547

din 26 aprilie 2011 a Judecătoriei Deva, a dispus respingerea plângerii formulată

de petentul F.I. împotriva soluțiilor sus-menționate ale Parchetului.

Avându-se în vedere că

în legătură cu cauza mai sus menționată, nu s-a putut reține săvârșirea vreunui

act de natură infracțională în sarcina magistraților P.D., P.N. și G.C., s-a dispus

soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Rezoluția nr. 565/P/2011

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost menținută prin rezoluția

din 22 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 909/II/2/2011, dată de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

S-a reținut că, datorită

împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, intimatul G.C. a dispus

clasarea cauzei, soluție menținută de intimatul P.N. și de către intimata P.D.

Petentul a formulat recurs

împotriva sentinței penale nr. 6 din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția penală, pe care o consideră netemeinică și nelegală.

Recursul este inadmisibil.

Prin Legea nr. 202/2010

au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluționării

proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este

cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de

art. 278

1

C. proc. pen.

În acest sens, potrivit

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează

plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată, este definitivă.

Aceste modificări au impus

inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în

disp. art. XXIV.

În privința căilor de

atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta

stabilește cu claritate drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute

de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu corespunde

atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare,

cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare

și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând

că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 19 ianuarie

2012, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte reține

că această hotărâre este definitivă.

În această situație, întrucât

petentul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte

urmează a respinge ca inadmisibil recursul cu care a fost învestită, conform

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligându-l totodată pe petiționar

la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petentul F.I. împotriva sentinței penale nr. 6 din 19 ianuarie

2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul petent

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2012.