ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra cauzei penale de față;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 538 din 05.04.2012, pronunțată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. x/2007** s-a dispus, în baza art. 25 (actual 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată), raportat la art. 281 C. pen., condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii.
În baza art. 26 cu referire la art. 25 (actual 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată), raportat la art. 281 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii unei noi infracțiuni intenționate pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 17.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat cu art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 25 (actual 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată, raportat la art. 281 C. pen., ca urmare a decesului acestuia.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a reținut că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în sumă de 1.100 RON.
A fost respinsă cererea reprezentantului parchetului, întemeiată pe dispozițiile art. 348 C. proc. pen., privind anularea înscrisurilor denumite - decizii emise pentru primirea în profesie a inculpaților A. și B., precum și cele de înființare a Cabinetelor Individuale de Avocatură pe numele acestora, ca fiind lipsită de obiect.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului A. de a exercita fără drept activități specifice profesiei de avocat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 25 (actual 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată), raportat la art. 281 C. pen., iar actele de înlesnire sus amintite, în legătură cu faptele inculpatului B., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută art. 26 din C. pen. cu referire la art. 25 (actual 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată), raportat la art. 281 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul A. a declarat recurs, prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc. pen., casarea sentinței penale atacate și, în rejudecare:
- constatarea nulității actului de sesizare a instanței, având drept consecință restituirea cauzei la procuror, în temeiul dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen.
- constatarea intervenirii prescripției speciale conform art. 124 C. pen. în privința ambelor infracțiuni reținute în sarcina sa solicitând, în temeiul art. 13 C. proc. pen., continuarea procesului penal
- achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsesc latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat și de complicitate la această infracțiune.
Prin Decizia penală nr. 722 din 29.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2007**, a fost respins ca nefondat recursul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 538 din 05.04.2012 pronunțate de Judecătoria Deva.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Împotriva sentinței penale nr. 538 din 05.04.2012, pronunțată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. x/2007**, la data de 14.09.2017 numitul A. a declarat contestației în anulare.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.
Prin sentința penală nr. 971/CC/2017 din 8.11.2017 pronunțată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Deva, cauza fiind declinată în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.
Condamnatul a invocat faptul că la data condamnării sale 05.04.2012, intervenise deja prescripția specială, atât pentru infracțiunea de exercitare fără drept a profesiei de avocat, cât și pentru complicitatea la această infracțiune.
În concret, a criticat modul în care instanța de fond, subsecvent soluției de condamnare a sa, a motivat aprecierea pentru care a respins incidența în cauză a instituției prescripției răspunderii penale.
A mai invocat faptul că nicio prevedere legală nu restrânge admisibilitatea căii de atac numai la situațiile în care motivele invocate nu au fost invocate în cursul procesului penal ori dacă au fost invocate instanța a omis să se pronunțe asupra acestora ori nu le-a analizat.
Totodată a fost invocată și Decizia Curții Constituționale nr. 1106 din 22.09.2010, din conținutul căreia s-a subliniat că: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că nu se poate reproșa unui reclamant faptul că, în cadrul duratei unei proceduri judiciare contestate, el a pus în valoare toate căile de atac de care dispunea în dreptul intern, inclusiv apelarea la procedura derulată în fața unei curți constituționale naționale.
La termenul de judecată din 18.12.2017, Curtea de Apel a admis în principiu contestația în anulare a condamnatului.
Prin Decizia penală nr. 1147/A din 22 decembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în temeiul art. 432 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 722/A din 29.05.2012 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2007**.
Contestatorul a fost obligat pe a plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel Curtea de Apel a arătat că în motivarea contestației în anulare, condamnatul a invocat în esență același motiv, care a constituit și unul din motivele recursului și anume faptul că în cauză, raportat la infracțiunile pentru care a fost condamnat, s-ar fi împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale.
S-a arătat că prin Decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel - ca instanță de ultim grad - a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal.
S-a motivat că potrivit art. 477 alin. (3) C. proc. pen., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial (în situația de față, 25.05.2017).
Ca atare, Curtea de Apel a arătat nu mai poate analiza motivul invocat de contestator pe calea contestației în anulare, vizând intervenirea prescripției răspunderii penale, ca o cauză de încetare a procesului penal iar apărările condamnatului au fost analizate și au primit răspuns prin sentința de condamnare și decizia de respingere a recursului.
Împotriva Deciziei penale nr. 1147/A din 22 decembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, condamnatul A. a declarat prezentul apel.
Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente Înalta Curte constată că este inadmisibil și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. decizia în contestație în anulare dată în apel este definitivă.
În consecință, în cauză, a fost exercitată o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva Hotărârii penale nr. 1147/A din data de 22 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva Hotărârii penale nr. 1147/A din data de 22 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.