ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2101/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 104 din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta S.P.F., domiciliată în SUA împotriva rezoluției din dosar nr. 1032/P/2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 02 februarie 2009 și a menținut rezoluția din dosar nr. 243/II/2/2010 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 16 martie 2010. A fost obligată petentă să plătească statului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată la 27 iulie 2009 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor B.D.A., B.I., P.M.M.M.F.

și o persoană necunoscută pentru săvârșirea infracțiunii de furt a primilor doi și fals în declarații precum și anumitului S.D. pentru favorizarea infractorului. Prin ordonanța din 02 noiembrie 2009 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia cu motivarea că făptuitoarea M.F. are calitatea de avocat. Prin rezoluția din 02 februarie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 1031/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut, în esență, că din verificările efectuate nu a rezultat că făptuitorii ar fi săvârșit vreo faptă penală, respectiv sumele de bani au fost retrase legal din contul defunctei S.M.

iar făptuitorul S.D., ofițer de poliție și-a exercitat legal atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului penal nr. 352/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara. Plângerea formulată de petiționară împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 243/II/2/2010 din data de 16 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Împotriva acestei soluții, în baza disp. art. 278 1 C. proc. pen., petiționara a formulat plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitorilor. Prin sentința penală atacată a fost respinsă ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.P.F. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, din considerentele sentinței, rezultând că nu pot fi identificate elemente care să confirme săvârșirea vreunei infracțiuni de către intimați.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara S.P.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie și după calitatea persoanei, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază hotărârea este contrară legii, s-a comis o gravă eroare de fapt, cauza s-a judecat fără citarea sa, motiv pentru care solicită rejudecarea cauzei. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursul declarat de petiționară nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția dispusă de instanța de fond de menținere a rezoluției nr. 1033/P/2009 din 2 februarie 2010 este legală și temeinică, în mod corect, reținând instanța de fond că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat existența vreuneia dintre infracțiunile reclamate. Astfel din actele premergătoare efectuate a rezultat că la data de 22 decembrie 2007 numita S.P.F., mama petiționarei, a decedat, iar la data de 24 decembrie 2007, numitul B.D.A., nepotul defunctei a ridicat din contul mătușii sale decedate suma de 14.508 lei pentru efectuarea cheltuielilor de înmormântare. Ulterior, la data de 21 ianuarie 2008 între partea vătămată S.P.F. și unchiul său B.I. s-a încheiat o înțelegere autentificată în fața avocatului M.F., prin care petiționara a fost de acord cu cheltuielile efectuate de numitul B.I., declarând în mod expres că nu mai are nicio pretenție de la familia unchiului său B.I.

În declarația dată, avocatul M.F. a confirmat faptul că a fost angajată de către petiționară pentru a încheia un act de desocotire între ea și făptuitori. Intimatul S.D. a efectuat acte de cercetare penală în raport de aspectele reclamate de petiționară, plângere ce a făcut obiectul dosarul nr. 352/P/2008, în raport de care acesta afirmă că cercetarea penală a fost mușamalizată de sub-inspectorul de poliție S.D. pentru care solicită efectuarea de cercetări pentru infracțiunea de favorizare a infractorului. Actele premergătoare efectuate în cauză nu confirmă aspectele relevate de petiționară, nici una din infracțiunile reclamate nu au fost dovedite sub aspectul întrunirii elementelor constitutive.

Cu privire la motivele de recurs invocate de petiționară, reține Înalta Curte că nu sunt fondate. Astfel, deși petiționara invocă încălcarea dispozițiilor legale referitoare la competență, Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute aceste critici, competența instanței de fond fiind atrasă de calitatea de avocat a intimatei M.F. Nici critica referitoare la faptul că judecarea cauzei în primă instanță sa făcut în lipsa ei, nefiind legal citată, nu este întemeiată, din analiza actelor existente la dosar rezultând că petiționara a fost legal citată la domiciliul său din SUA. Celelalte motive de recurs invocate de petiționară nu au fost motivate de aceasta, fiind doar enumerate cazurile de casare reglementate de disp.

art. 385 9 pct. 17 2 și 18 C. proc. pen., care privesc aspecte referitoare la pronunțarea unei hotărâri penale pe fond, fără a-și găsi aplicarea în cazul soluționării unei plângeri în baza art. 278 1 C. proc. pen., când judecata se limitează la analiza actelor premergătoare și a soluției dispusă în baza acestora. Reținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul petiționarei. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.P.F. împotriva sentinței penale nr. 104 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală . Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2011.