ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2101/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2101/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 104 din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca
nefondată plângerea formulată de petenta S.P.F., domiciliată în SUA împotriva rezoluției
din dosar nr. 1032/P/2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba
Iulia, la data de 02 februarie 2009 și a menținut rezoluția din dosar nr. 243/II/2/2010
dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba
Iulia la data de 16 martie 2010.
A fost obligată
petentă să plătească statului suma de 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
avansate de stat.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată la
27 iulie 2009 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara petenta a solicitat
tragerea la răspundere penală a făptuitorilor B.D.A., B.I., P.M.M.M.F. și o
persoană necunoscută pentru săvârșirea infracțiunii de furt a primilor doi și
fals în declarații precum și anumitului S.D. pentru favorizarea infractorului.
Prin ordonanța din 02
noiembrie 2009 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în
favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia cu motivarea că
făptuitoarea M.F. are calitatea de avocat.
Prin rezoluția din 02
februarie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în
dosarul nr. 1031/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
făptuitori.
Pentru a pronunța
această soluție s-a reținut, în esență, că din verificările efectuate nu a
rezultat că făptuitorii ar fi săvârșit vreo faptă penală, respectiv sumele de
bani au fost retrase legal din contul defunctei S.M. iar făptuitorul S.D.,
ofițer de poliție și-a exercitat legal atribuțiile de serviciu cu ocazia
instrumentării dosarului penal nr. 352/P/2008 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Hunedoara.
Plângerea formulată
de petiționară împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 243/II/2/2010
din data de 16 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestei
soluții, în baza disp. art. 278
1
C. proc. pen., petiționara a
formulat plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
Prin sentința penală
atacată a fost respinsă ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.P.F.
împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, din considerentele
sentinței, rezultând că nu pot fi identificate elemente care să confirme
săvârșirea vreunei infracțiuni de către intimați.
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara S.P.F., criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu au fost respectate
dispozițiile privind competența după materie și după calitatea persoanei,
hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază hotărârea este contrară
legii, s-a comis o gravă eroare de fapt, cauza s-a judecat fără citarea sa,
motiv pentru care solicită rejudecarea cauzei.
Critica adusă nu este
fondată.
Analizând legalitatea
și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât
și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., sub toate
aspectele de fapt și de drept, reține Înalta Curte că recursul declarat de
petiționară nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele
ce urmează.
Soluția dispusă de
instanța de fond de menținere a rezoluției nr. 1033/P/2009 din 2 februarie 2010
este legală și temeinică, în mod corect, reținând instanța de fond că actele premergătoare
efectuate în cauză nu au relevat existența vreuneia dintre infracțiunile reclamate.
Astfel din actele
premergătoare efectuate a rezultat că la data de 22 decembrie 2007 numita S.P.F.,
mama petiționarei, a decedat, iar la data de 24 decembrie 2007, numitul B.D.A.,
nepotul defunctei a ridicat din contul mătușii sale decedate suma de 14.508 lei
pentru efectuarea cheltuielilor de înmormântare.
Ulterior, la data de
21 ianuarie 2008 între partea vătămată S.P.F. și unchiul său B.I. s-a încheiat
o înțelegere autentificată în fața avocatului M.F., prin care petiționara a
fost de acord cu cheltuielile efectuate de numitul B.I., declarând în mod
expres că nu mai are nicio pretenție de la familia unchiului său B.I.
În declarația dată,
avocatul M.F. a confirmat faptul că a fost angajată de către petiționară pentru
a încheia un act de desocotire între ea și făptuitori.
Intimatul S.D. a
efectuat acte de cercetare penală în raport de aspectele reclamate de
petiționară, plângere ce a făcut obiectul dosarul nr. 352/P/2008, în raport de
care acesta afirmă că cercetarea penală a fost mușamalizată de sub-inspectorul de
poliție S.D. pentru care solicită efectuarea de cercetări pentru infracțiunea
de favorizare a infractorului.
Actele premergătoare
efectuate în cauză nu confirmă aspectele relevate de petiționară, nici una din
infracțiunile reclamate nu au fost dovedite sub aspectul întrunirii elementelor
constitutive.
Cu privire la
motivele de recurs invocate de petiționară, reține Înalta Curte că nu sunt
fondate.
Astfel, deși
petiționara invocă încălcarea dispozițiilor legale referitoare la competență,
Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute aceste critici, competența instanței
de fond fiind atrasă de calitatea de avocat a intimatei M.F.
Nici critica
referitoare la faptul că judecarea cauzei în primă instanță sa făcut în lipsa
ei, nefiind legal citată, nu este întemeiată, din analiza actelor existente la
dosar rezultând că petiționara a fost legal citată la domiciliul său din SUA.
Celelalte motive de
recurs invocate de petiționară nu au fost motivate de aceasta, fiind doar
enumerate cazurile de casare reglementate de disp. art. 385
9
pct. 17
2
și 18 C. proc. pen., care privesc aspecte referitoare la pronunțarea unei
hotărâri penale pe fond, fără a-și găsi aplicarea în cazul soluționării unei
plângeri în baza art. 278
1
C. proc. pen., când judecata se limitează
la analiza actelor premergătoare și a soluției dispusă în baza acestora.
Reținând că soluția
instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în baza
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul
petiționarei.
Văzând și disp. art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționara S.P.F. împotriva sentinței penale
nr. 104 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală .
Obligă
recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 23 mai 2011.