ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2083/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 16

august 2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia plângerea

penală formulată de către petenta V.C.M. împotriva intimatului G.C. - prim procuror

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, plângere prin care aceasta arată, în

esență, că magistratul menționat a soluționat în defavoarea sa Dosarul nr. 1652/P/2007

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, protejându-i astfel pe vecinii locuinței

petentei situată în Simeria, str. G.

Prin rezoluția nr. 535/P/2011 din 27.10.2011 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) rap.

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de G.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., cu motivarea că din verificările

efectuate nu rezultă săvârșirea vreunui act sau fapt de natură infracțională de

către acesta.

Astfel, s-a reținut că prin rezoluția nr. 1652/P/30.11.2007

s-a dispus în temeiul art. 10 lit. a), f) C. proc. pen. confirmarea propunerii de

neîncepere a urmăririi penale față de numiții R.O., T.A. ș.a. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 194 C. pen., reținând că din probațiunea administrată

nu rezultă fapta de șantaj, iar pentru infracțiunea de amenințare plângerea nu a

fost introdusă în termenul legal de 2 luni.

Împotriva acestei rezoluții petenta V.C.M. a formulat plângere,

iar prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba lulia, nr. 891/11/2/2011 din 11 noiembrie 2011 plângerea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Față de acestea, petenta s-a adresat instanței de judecată

cu plângere, conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 2 din 17 ianuarie 2012 a Curții de

Apel Alba lulia, secția penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată

de petenta, fiind menținută rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că simplul fapt că

petenta este nemulțumită de soluția dată de prim procuror nu echivalează cu o îndeplinire

defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, iar afirmația petentei în sensul că intimatul

a soluționat în defavoarea sa Dosarul nr. 1652/P/2007 aflat pe rolul Judecătoriei

Deva pentru a-i proteja astfel pe vecinii locuinței petentei situată în Simeria,

str. G., nu este susținută de nicio probă și nu are nicio argumentare, nefiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de

art. 246

C. pen.

Astfel, rezoluția dată este argumentată atât în fapt cât și

în drept și nu există indicii care să poată genera cel puțin suspiciunea că, în

derularea procedurilor judiciare privind soluționarea plângerii

formulate

de petenta V.C.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date în

Dosarul nr. 1652/P/2007, magistratul-prim procuror ar fi acționat cu rea-credință

prin și pentru lezarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei vătămate,

cu atât mai mult cu cât cele două soluții date au fost menținute de instanța de

judecată prin sentința penală nr. 786/2008.

De altfel, nici petenta nu a arătat în concret care ar fi faptele

săvârșite de intimat, respectiv în ce ar consta conduita abuzivă a acestuia.

Împotriva acestei din urmă sentințe petenta V.C.M. a formulat

recursul de față.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia

i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul,

soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță,

iar potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a

fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă), împotriva

hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici

o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă

de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil

recursul declarat de petiționara V.C.M.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară

va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara

V.C.M. împotriva sentinței penale nr. 2 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Alba

lulia, secția penală.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2012.