ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1287/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 116/ F din 27 septembrie 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul C.C., domiciliat în Băile Olănești, str. Drum Nou, județul Vâlcea, împotriva rezoluției din 15 septembrie 2011 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 485/P/2011. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a menținut rezoluția atacată. A obligat pe petiționar să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rezoluția din 15 septembrie 2011, dată în Dosarul nr. 485/P/2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul V.V.

din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, procurorul V.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 242 și art. 264 C. pen., și judecătorul C.C.F. din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 și art. 264 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există. Pentru a dispune astfel, s-a reținut de către procuror, că la data de 20 iulie 2011, s-a înregistrat plângerea petentului C.C., care îi reclamă pe judecătorii și procurorul sus-menționați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, petentul fiind nemulțumit de soluțiile adoptate de către acești judecători în Dosarele penale cu nr. 9860/288/2010, 9612/288/2010, respectiv nr. 14315/288/2010 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, dosare în care procuror de ședință a fost magistratul V.A.

Cu ocazia audierii la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, C.C. a declarat că soluțiile din dosarele sus-menționate au fost date cu încălcarea gravă a drepturilor omului, fiind favorizate persoanele care se judecă cu petentul în contradictoriu, neexistând probe împotriva copilului său. În urma verificărilor efectuate în cauză, procurorul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., dispunând neînceperea urmăririi penale față de magistrații V.V. și C.C.F. din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv procurorul V.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, neexistând nicio probă din care să reiasă că acești magistrați au îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu sau au favorizat vreo parte implicată în cauză.

Prezumția de nevinovăție care operează în favoarea acestora nu a putut fi înlăturată în urma probatoriului administrat în cauză. Nemulțumit de soluția adoptată, petiționarul s-a adresat instanței de judecată cu plângere, la data de 08 mai 2012, conform art. 278 1 C. proc. pen., solicitând admiterea plângerii întrucât intimații: judecătorul V.V., procurorul V.A. au săvârșit infracțiunile prev. de art. 246, art. 242, art. 264 C. pen., iar intimatul - judecătorul C.C.F. a săvârșit infracțiunile prev. de art. 246 și art. 264 C. pen. Examinând actele și lucrările dosarului, din oficiu, curtea a constatat tardivitatea formulării plângerii penale.

În declarația pe care petiționarul a dat-o procurorului de caz, la data de 18 iulie 2011, în Dosarul nr. 557/VIII/1/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a arătat că plângerea penală îi vizează pe intimații din prezenta cauză, sub aspectul săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. Ulterior, declarația a fost înregistrată, drept plângere penală, la data de 20 iulie 2011 la aceeași unitate de parchet. Cu toate acestea, procurorul de caz a soluționat cauza, prin rezoluția nr. 485/ P din 15 septembrie 2009, dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimații V.V. (judecător), V.M.(procuror), C.C.F. (judecător). Au fost astfel ignorate dispozițiile art. 277 C. proc.

pen., care impun procurorului de caz, să soluționeze plângerea penală formulată de petiționar în termen de 20 de zile de la data formulării acesteia. Aceasta, întrucât, rezoluția nr. 485/P/2011 a fost adoptată la data de 15 septembrie 2011, depășindu-se cu mult termenul menționat. Sesizarea procurorului general, prin plângere s-a făcut în termen de 20 de zile calculate de la comunicarea copiei rezoluției, așa cum este arătat în dispozițiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen. Plângerea formulată împotriva rezoluției inițiale la data de 07 octombrie 2011 a fost soluționată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, la data de 19 decembrie 2011, în Dosarul nr. 967/II/2/2011 și comunicate petiționarului la data de 05 ianuarie 2012. Sesizarea Curții de Apel Pitești, în procedura prevăzută de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., a avut loc la data de 8 mai 2012. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., dacă procurorul general nu a soluționat plângerea, în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen. termenul de 20 de zile, în cadrul căruia trebuie să fie formulată plângere la instanța de judecată, se calculează de la data împlinirii celor 20 de zile în care procurorul general ar fi trebuit să soluționeze plângerea împotriva rezoluției inițiale. Așadar, în raport de elementele prezentate mai sus dar și de dispozițiile articolelor sus amintite, curtea a constatat că plângerea formulată de petiționar este tardivă. Concluzionând, curtea a respins ca tardivă, plângerea formulată de petentul C.C., iar în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a menținut rezoluția atacată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul C.C., fără a-l motiva. Recursul este inadmisibil. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010, cu referire la art. 278 1 alin. (10) și (13) C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. (nemodificat) „hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate”.

Potrivit alin. (13) al aceluiași articol „plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent”. Prin Legea nr. 202/2010, la art. 278 1 alin. (10) și (13) C. proc. pen., s-au modificat în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”. Raportat la dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora hotărârile pronunțate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de lege sub care a început procesul, precum și la faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 27 septembrie 2012, deci ulterior, intrării în vigoare a legii sus-menționate (25 noiembrie 2010) constată că recursul petentului este declarat împotriva unei hotărâri definitive.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins plângerea petentului, ca tardivă și, în consecință, recursul împotriva hotărârii primei instanțe nu poate fi decât inadmisibil. Așa fiind, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 385 1 C. proc. pen., urmează a se respinge, ca inadmisibil recursul declarat de petentul C.C. împotriva sentinței penale nr. 116/ F din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva sentinței penale nr. 116/ F din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2013 .