ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1287/2013

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116/ F din 27

septembrie 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul C.C., domiciliat

în Băile Olănești, str. Drum Nou, județul Vâlcea, împotriva rezoluției din 15

septembrie 2011 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul

nr. 485/P/2011.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a menținut rezoluția atacată.

A obligat pe

petiționar să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 15

septembrie 2011, dată în Dosarul nr. 485/P/2011 de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Pitești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul V.V.

din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, procurorul V.A. din cadrul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, cercetați sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, art. 242 și art. 264 C. pen., și

judecătorul C.C.F. din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, cercetată sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 și art. 264 C.

pen., întrucât faptele reclamate nu există.

Pentru a dispune

astfel, s-a reținut de către procuror, că la data de 20 iulie 2011, s-a

înregistrat plângerea petentului C.C., care îi reclamă pe judecătorii și

procurorul sus-menționați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, petentul fiind

nemulțumit de soluțiile adoptate de către acești judecători în Dosarele penale

cu nr. 9860/288/2010, 9612/288/2010, respectiv nr. 14315/288/2010 ale

Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, dosare în care procuror de ședință a fost

magistratul V.A.

Cu ocazia audierii la

sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, C.C. a declarat că

soluțiile din dosarele sus-menționate au fost date cu încălcarea gravă a

drepturilor omului, fiind favorizate persoanele care se judecă cu petentul în

contradictoriu, neexistând probe împotriva copilului său.

În urma verificărilor

efectuate în cauză, procurorul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 10

lit. a) C. proc. pen., dispunând neînceperea urmăririi penale față de

magistrații V.V. și C.C.F. din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv

procurorul V.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea,

neexistând nicio probă din care să reiasă că acești magistrați au îndeplinit în

mod abuziv îndatoririle de serviciu sau au favorizat vreo parte implicată în

cauză. Prezumția de nevinovăție care operează în favoarea acestora nu a putut

fi înlăturată în urma probatoriului administrat în cauză.

Nemulțumit de soluția

adoptată, petiționarul s-a adresat instanței de judecată cu plângere, la data

de 08 mai 2012, conform art. 278

1

C. proc. pen., solicitând

admiterea plângerii întrucât intimații: judecătorul V.V., procurorul V.A. au

săvârșit infracțiunile prev. de art. 246, art. 242, art. 264 C. pen., iar

intimatul - judecătorul C.C.F. a săvârșit infracțiunile prev. de art. 246 și

art. 264 C. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului, din oficiu, curtea a constatat tardivitatea formulării

plângerii penale.

În declarația pe care

petiționarul a dat-o procurorului de caz, la data de 18 iulie 2011, în Dosarul nr.

557/VIII/1/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a arătat

că plângerea penală îi vizează pe intimații din prezenta cauză, sub aspectul

săvârșirii de către aceștia a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C.

pen.

Ulterior, declarația

a fost înregistrată, drept plângere penală, la data de 20 iulie 2011 la aceeași

unitate de parchet.

Cu toate acestea,

procurorul de caz a soluționat cauza, prin rezoluția nr. 485/ P din 15

septembrie 2009, dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimații V.V. (judecător),

V.M.(procuror), C.C.F. (judecător).

Au fost astfel

ignorate dispozițiile art. 277 C. proc. pen., care impun procurorului de caz,

să soluționeze plângerea penală formulată de petiționar în termen de 20 de zile

de la data formulării acesteia. Aceasta, întrucât, rezoluția nr. 485/P/2011 a

fost adoptată la data de 15 septembrie 2011, depășindu-se cu mult termenul

menționat.

Sesizarea

procurorului general, prin plângere s-a făcut în termen de 20 de zile calculate

de la comunicarea copiei rezoluției, așa cum este arătat în dispozițiile art. 278

alin. (3) C. proc. pen.

Plângerea formulată

împotriva rezoluției inițiale la data de 07 octombrie 2011 a fost soluționată

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, la

data de 19 decembrie 2011, în Dosarul nr. 967/II/2/2011 și comunicate

petiționarului la data de 05 ianuarie 2012.

Sesizarea Curții de

Apel Pitești, în procedura prevăzută de dispozițiile art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., a avut loc la data de 8 mai 2012.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., dacă procurorul

general nu a soluționat plângerea, în termenul prevăzut de art. 277 C. proc.

pen. termenul de 20 de zile, în cadrul căruia trebuie să fie formulată plângere

la instanța de judecată, se calculează de la data împlinirii celor 20 de zile în

care procurorul general ar fi trebuit să soluționeze plângerea împotriva

rezoluției inițiale.

Așadar, în raport de elementele

prezentate mai sus dar și de dispozițiile articolelor sus amintite, curtea a

constatat că plângerea formulată de petiționar este tardivă.

Concluzionând, curtea

a respins ca tardivă, plângerea formulată de petentul C.C., iar în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a menținut rezoluția atacată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul C.C., fără a-l motiva.

Recursul este

inadmisibil.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 202/2010, privind unele

măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. al

României, Partea I nr. 714 din 26 octombrie 2010, cu referire la art. 278

1

alin. (10) și (13) C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este

inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor

art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. (nemodificat) „hotărârea

judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) poate fi atacată cu

recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală

sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei

interese legitime sunt vătămate”.

Potrivit alin. (13)

al aceluiași articol „plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar

competent”.

Prin Legea nr. 202/2010,

la art. 278

1

alin. (10) și (13) C. proc. pen., s-au modificat în

sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este

definitivă”.

Raportat la

dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 202/2010, potrivit cărora

hotărârile pronunțate în cauzele penale, înainte de intrarea în vigoare a legii

rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de lege sub care

a început procesul, precum și la faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată

la data de 27 septembrie 2012, deci ulterior, intrării în vigoare a legii

sus-menționate (25 noiembrie 2010) constată că recursul petentului este

declarat împotriva unei hotărâri definitive.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins plângerea

petentului, ca tardivă și, în consecință, recursul împotriva hotărârii primei

instanțe nu poate fi decât inadmisibil.

Așa fiind, văzând

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., cu

referire la art. 385

1

C. proc. pen., urmează a se respinge, ca

inadmisibil recursul declarat de petentul C.C. împotriva sentinței penale nr. 116/

F din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva sentinței

penale nr. 116/ F din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi

12

aprilie 2013

.