ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 806/2012

Asupra recursurilor penale de față:

Prin plângerea penală înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești la data de 26 noiembrie 2010,

petiționarii P.G. și P.M. au solicitat efectuarea de cercetări față de notarul

public C.F.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de neglijență în serviciu

și complicitate la înșelăciune în convenții prevăzute de art. 249 C. pen. și art.

26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

În motivare, petiționarii au arătat că

notarul public și-a încălcat îndatoririle de serviciu întrucât a procedat la

autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare din 14 iulie 2010 prin

care numita V.F., în nume personal și în calitate de mandatar al soțului ei, V.I.,

s-a obligat în calitate de promitenta-vânzătoare să le înstrăineze apartamentul

situat în Pitești, tară a solicita Biroului de carte funciară, în prealabil, un

extras al imobilului. Ca

urmare, din

neglijența notarului, promitenta-vânzătoare a înstrăinat petiționarilor

un

imobil care era deja înstrăinat și grevat de sarcini.

Prin ordonanța nr. 573/P/2010 din 31

ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.F.M. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 249 C. pen. și art. 26 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., pe temeiul prevăzut de art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

Plângerea formulată de petiționarii P.G.

și P.M. împotriva soluției procurorului, în temeiul dispozițiilor art. 278 C.

proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 531/II/2/2011

din 07 iulie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești.

Nemulțumiți de modul de soluționare a

plângerilor formulate, petiționarii P.G. și P.M. au formulat o nouă plângere,

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., pe care au

adresat-o Curții de Apel Pitești.

Prin sentința penală

nr. 173/F din 10 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Pitești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie

a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii P.M. și P.G.

împotriva ordonanței nr. 573/P/2010 din 31 ianuarie 2011 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești

La data de 18 noiembrie 2011,

petiționarii P.M. și P.G. au declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 173/F

din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești - Secția Penală și pentru Cauze

cu Minori și de Familie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția

Penală

sub nr. 951/46/2011.

La termenul

fixat pentru soluționarea recursului, 19 martie 2012, înalta Curte, din oficiu,

în temeiul art. 385

1

pct. 1 teza a Ii-a C. proc. pen. raportat la art.

278

1

alin. (10) C. proc. pen. a pus în discuția părților

inadmisibilitatea recursurilor declarate de petiționarii P.G. și P.M.

Analizând recursurile declarate de

petiționarii P.G. și P.M., înalta Curte constată că sunt inadmisibile pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea procesuală penală a stabilit un

cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită,

cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției

judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5,

6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

În consecință, revine părții

interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea

procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.

Astfel,

corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac

numai în condițiile legii, legea

procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile

susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii

acestora, precum și cazurile de casare.

Dispozițiile art. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8)

al aceluiași text de lege, este definitivă.

Prin urmare, se constată că sentința

penală nr. 173/F din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești - Secția Penală

și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pronunțată sub imperiul modificărilor

legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte

din categoria hotărârilor supuse recursului.

În consecință, recursurile declarate

de petiționarii P.G. și P.M. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria

hotărârilor prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen. ce pot fi recurate,

sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de câte 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile

declarate de petiționarii P.G. și P.M. împotriva sentinței penale nr. 173/F din

10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești - Secția Penală și pentru Cauze cu

Minori și de

Familie.

Obligă recurenții petiționari la plata

sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

martie 2012.