ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 806/2012

Asupra recursurilor penale de față: Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești la data de 26 noiembrie 2010, petiționarii P.G. și P.M. au solicitat efectuarea de cercetări față de notarul public C.F.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de neglijență în serviciu și complicitate la înșelăciune în convenții prevăzute de art. 249 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. În motivare, petiționarii au arătat că notarul public și-a încălcat îndatoririle de serviciu întrucât a procedat la autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare din 14 iulie 2010 prin care numita V.F., în nume personal și în calitate de mandatar al soțului ei, V.I., s-a obligat în calitate de promitenta-vânzătoare să le înstrăineze apartamentul situat în Pitești, tară a solicita Biroului de carte funciară, în prealabil, un extras al imobilului.

Ca urmare, din neglijența notarului, promitenta-vânzătoare a înstrăinat petiționarilor un imobil care era deja înstrăinat și grevat de sarcini. Prin ordonanța nr. 573/P/2010 din 31 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.F.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 249 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. Plângerea formulată de petiționarii P.G. și P.M. împotriva soluției procurorului, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 531/II/2/2011 din 07 iulie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Nemulțumiți de modul de soluționare a plângerilor formulate, petiționarii P.G. și P.M. au formulat o nouă plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., pe care au adresat-o Curții de Apel Pitești. Prin sentința penală nr. 173/F din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii P.M. și P.G. împotriva ordonanței nr. 573/P/2010 din 31 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești La data de 18 noiembrie 2011, petiționarii P.M. și P.G. au declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 173/F din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală sub nr. 951/46/2011. La termenul fixat pentru soluționarea recursului, 19 martie 2012, înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 385 1 pct. 1 teza a Ii-a C. proc. pen. raportat la art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. a pus în discuția părților inadmisibilitatea recursurilor declarate de petiționarii P.G. și P.M. Analizând recursurile declarate de petiționarii P.G. și P.M., înalta Curte constată că sunt inadmisibile pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Legea procesuală penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală. Astfel, corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac numai în condițiile legii, legea procesuală penală a reglementat cadrul căilor de atac, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare. Dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași text de lege, este definitivă.

Prin urmare, se constată că sentința penală nr. 173/F din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pronunțată sub imperiul modificărilor legislative instituite de Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului. În consecință, recursurile declarate de petiționarii P.G. și P.M. împotriva unei hotărâri care nu intră în categoria hotărârilor prevăzute de art. 385 1 C. proc. pen. ce pot fi recurate, sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiționarii P.G. și P.M. împotriva sentinței penale nr. 173/F din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2012.