ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2356/2009

Asupra recursului penal de

față;

Din examinarea actelor

dosarului, constată:

La data de 1 iulie 2008,

persoana vătămată L.G.F. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești

cu o plângere împotriva notarului public P.I., pentru săvârșirea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și șantaj, prevăzută de

art. 194 C. pen., cu ocazia autentificării certificatelor de moștenitor nr. 387/2004

și, respectiv nr. 390/2004. În motivarea plângerii partea vătămată a arătat că

notarul public P.I., prin maniera în care a încheiat actele mai sus menționate,

a încălcat atribuțiile de serviciu cu consecința vătămării sale legitime și a

inserat date false în cuprinsul acestor înscrisuri autentice.

Totodată, persoana vătămată

a menționat că făptuitoarea, atât cu ocazia autentificării certificatelor de

moștenitor, cât și în perioada în care era judecător, a încercat să-l

constrângă pentru a-l determina să-i vândă casa.

Plângerea a făcut obiectul

dosarului nr. 307/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar

prin rezoluția din 16 februarie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale

pentru infracțiunile reclamate, stabilindu-se că în sarcina notarului public P.I.

nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni.

Împotriva rezoluției

petiționarul a formulat plângere, potrivit art. 278 C. proc. pen., la

procurorul general de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar prin rezoluția nr. 167/II-2/din

12 martie 2009 aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

Rezoluția procurorului a

fost atacată la instanță de petiționar, în temeiul art. 278

1

alin. (1)

C. proc. pen., susținând, ca și anterior, că notarul public P.I. a comis

infracțiunile pentru care a sesizat parchetul.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 45F

din 5 mai 2009 a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului împotriva

rezoluției din 16 februarie 2009, dată în dosarul nr. 307/P/2008 de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Notarul public P.I., cu

sediul Biroului notarial în municipiul Drăgășani, a autentificat, într-adevăr,

certificatele de moștenitor nr. 387/2004 și nr. 390/2004, în care a atestat

deschiderea succesiunii defunctului L.E., masa succesorală și moștenitorii

rămași de pe urma acestuia. S-a reținut că inserările făcute în cele două acte

au avut la bază declarațiile moștenitorilor, actele prezentate de aceștia,

precum și declarația martorului care a confirmat susținerea părților, astfel că

nu i se poate imputa săvârșirea vreunei infracțiuni, atât timp cât au fost

respectate dispozițiile legale în materie, respectiv art. 99 și art. 100 din

Legea nr. 36/1995, privind activitatea notarială.

Referitor la infracțiunea de

șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen., prima instanță a constatat că nu s-a

făcut nicio dovadă că în perioada în care P.I. era judecată la Judecătoria

Drăgășani l-a constrâns prin violență sau amenințare să dobândească în mod

injust un folos pentru sine și anume casa petiționarului.

Împotriva acestei sentințe

petentul a declarat recurs, reiterând în scris motivele invocate în plângerea

inițială.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din actele

aflate în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești (filele 10-39)

certificatul de moștenitor nr. 387/2004 a fost emis pe baza Anexei I a

Primăriei municipiului Drăgășani, a actelor depuse și a declarațiilor

moștenitorilor și a unui martor, reținându-se că masa succesorală rămasă de pe

urma defunctului L.E. se compune din acțiuni deținute la SC C. Râmnicu Vâlcea,

din trei suprafețe de teren dobândite de defunct prin reconstituirea dreptului

de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, din două

construcții – casă și bucătărie și din cota indiviză de 1/2 din alte trei

terenuri, moștenitori fiind soția supraviețuitoare L.M., cu o cotă de 4/16

părți, L.G.I., L.I.E., M.L. și L.C. – copii, cu o cotă de 3/16 părți.

Din aceleași probe rezultă

că de pe urma defunctului L.M. s-a emis inițial certificatul de moștenitor nr. 592/1997

de Biroul Notarului Public Constantin Banu (notar decedat în anul 1998), iar la

cererea moștenitorilor, notarul public P.I. a emis certificatul de moștenitor

suplimentar nr. 390/2004 în care s-a inclus cota indiviză de 1/2 din terenurile

pentru care i se reconstituise dreptul de proprietate, împreună cu fratele său,

defunctul L.E., a cărei succesiune se deschisese prin certificatul de

moștenitor nr. 387/2004.

Din examinarea acestor acte

rezultă, pe de o parte că petentul nu are nicio calitate cât privește cele două

certificate de moștenitor, iar pe de altă parte că aceste înscrisuri au fost

întocmite cu respectarea tuturor dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 36/1995.

De altfel, întreaga

activitate notarială este supusă contractului judecătoresc putând fi atacată de

orice persoană interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească în

conformitate cu Codul de procedură civilă.

Întrucât notarul public nu a

comis infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. în legătură cu

cele două certificate de moștenitor menționate, corect procurorul a dispus

neînceperea urmăririi penale, iar instanța de fond a confirmat rezoluția

dispusă.

Referitor la infracțiunea de

șantaj, corect s-a reținut că nu există niciun indiciu în legătură cu comiterea

acestei fapte penale, motiv pentru care și din acest punct de vedere hotărârea

pronunțată este temeinică și legală.

În raport de considerentele

expuse, recursul formulat de petent este nefondat și va fi respins, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul L.F. împotriva sentinței penale nr. 45/F din 5 mai 2009 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.