ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2356/2009

Asupra recursului penal de față; Din examinarea actelor dosarului, constată: La data de 1 iulie 2008, persoana vătămată L.G.F. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu o plângere împotriva notarului public P.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen., cu ocazia autentificării certificatelor de moștenitor nr. 387/2004 și, respectiv nr. 390/2004. În motivarea plângerii partea vătămată a arătat că notarul public P.I., prin maniera în care a încheiat actele mai sus menționate, a încălcat atribuțiile de serviciu cu consecința vătămării sale legitime și a inserat date false în cuprinsul acestor înscrisuri autentice.

Totodată, persoana vătămată a menționat că făptuitoarea, atât cu ocazia autentificării certificatelor de moștenitor, cât și în perioada în care era judecător, a încercat să-l constrângă pentru a-l determina să-i vândă casa. Plângerea a făcut obiectul dosarului nr. 307/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar prin rezoluția din 16 februarie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile reclamate, stabilindu-se că în sarcina notarului public P.I. nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni. Împotriva rezoluției petiționarul a formulat plângere, potrivit art. 278 C. proc. pen., la procurorul general de pe lângă Curtea de Apel Pitești, iar prin rezoluția nr. 167/II-2/din 12 martie 2009 aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

Rezoluția procurorului a fost atacată la instanță de petiționar, în temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., susținând, ca și anterior, că notarul public P.I. a comis infracțiunile pentru care a sesizat parchetul. Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 45F din 5 mai 2009 a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului împotriva rezoluției din 16 februarie 2009, dată în dosarul nr. 307/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Notarul public P.I., cu sediul Biroului notarial în municipiul Drăgășani, a autentificat, într-adevăr, certificatele de moștenitor nr. 387/2004 și nr. 390/2004, în care a atestat deschiderea succesiunii defunctului L.E., masa succesorală și moștenitorii rămași de pe urma acestuia.

S-a reținut că inserările făcute în cele două acte au avut la bază declarațiile moștenitorilor, actele prezentate de aceștia, precum și declarația martorului care a confirmat susținerea părților, astfel că nu i se poate imputa săvârșirea vreunei infracțiuni, atât timp cât au fost respectate dispozițiile legale în materie, respectiv art. 99 și art. 100 din Legea nr. 36/1995, privind activitatea notarială. Referitor la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen., prima instanță a constatat că nu s-a făcut nicio dovadă că în perioada în care P.I. era judecată la Judecătoria Drăgășani l-a constrâns prin violență sau amenințare să dobândească în mod injust un folos pentru sine și anume casa petiționarului.

Împotriva acestei sentințe petentul a declarat recurs, reiterând în scris motivele invocate în plângerea inițială. Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din actele aflate în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești (filele 10-39) certificatul de moștenitor nr. 387/2004 a fost emis pe baza Anexei I a Primăriei municipiului Drăgășani, a actelor depuse și a declarațiilor moștenitorilor și a unui martor, reținându-se că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului L.E. se compune din acțiuni deținute la SC C. Râmnicu Vâlcea, din trei suprafețe de teren dobândite de defunct prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, din două construcții – casă și bucătărie și din cota indiviză de 1/2 din alte trei terenuri, moștenitori fiind soția supraviețuitoare L.M., cu o cotă de 4/16 părți, L.G.I., L.I.E., M.L.

și L.C. – copii, cu o cotă de 3/16 părți. Din aceleași probe rezultă că de pe urma defunctului L.M. s-a emis inițial certificatul de moștenitor nr. 592/1997 de Biroul Notarului Public Constantin Banu (notar decedat în anul 1998), iar la cererea moștenitorilor, notarul public P.I. a emis certificatul de moștenitor suplimentar nr. 390/2004 în care s-a inclus cota indiviză de 1/2 din terenurile pentru care i se reconstituise dreptul de proprietate, împreună cu fratele său, defunctul L.E., a cărei succesiune se deschisese prin certificatul de moștenitor nr. 387/2004. Din examinarea acestor acte rezultă, pe de o parte că petentul nu are nicio calitate cât privește cele două certificate de moștenitor, iar pe de altă parte că aceste înscrisuri au fost întocmite cu respectarea tuturor dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 36/1995.

De altfel, întreaga activitate notarială este supusă contractului judecătoresc putând fi atacată de orice persoană interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească în conformitate cu Codul de procedură civilă. Întrucât notarul public nu a comis infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. în legătură cu cele două certificate de moștenitor menționate, corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, iar instanța de fond a confirmat rezoluția dispusă. Referitor la infracțiunea de șantaj, corect s-a reținut că nu există niciun indiciu în legătură cu comiterea acestei fapte penale, motiv pentru care și din acest punct de vedere hotărârea pronunțată este temeinică și legală.

În raport de considerentele expuse, recursul formulat de petent este nefondat și va fi respins, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul L.F. împotriva sentinței penale nr. 45/F din 5 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.