ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1771/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1771/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 4/F din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov, în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată

de petenta B.M.M. împotriva ordonanței nr. 182/P/2008 din 20 octombrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, soluție pe care a menținut-o.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petenta a fost obligată să plătească statului cheltuieli judiciare în

sumă de 50 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarele:

Persoana vătămată B.M.M. a formulat

plângere penală prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului

public P.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C.

pen., precum și a făptuitorilor C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 25 raportat la art. 246, 289 și 292 C. pen. Totodată,

persoana vătămată a solicitat luarea măsurii asiguratorii, constând în

indisponibilizarea părților sociale și bunurilor care compun patrimoniul social

al SC R.P. SRL, prin instituirea unui sechestru, iar în temeiul art. 15 C.

proc. pen., s-a constituit parte civilă

pentru prejudiciul suferit

ca urmare a pierderii a 1/3 din părțile sociale ale SC R.P. SRL și a cotei de

1/3 din renta viageră conform testamentului autentic nr. 354 din 20 martie 2008.

În motivarea

plângerii, persoana vătămată a arătat că notarul public P.D. și-a îndeplinit în

mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului

succesoral privindu-l pe defunctul C.A. și a eliberat certificatul de

moștenitor nr. 47 din 05 mai 2008 cu încălcarea flagrantă a legislației

specifice în materie, eludând dispozițiile art. 82 din Legea nr. 36/1995,

precum și obligația legală de a fi efectuat verificări în cadrul R.N.E.T.A.

Persoana vătămată a susținut că, deși era beneficiara unui legat cu titlu

particular înscris în testamentul autentificat nr. 354 din 20 februarie 2007 al

B.N.P. P.M.C., lăsat de defunctul său frate C.A., modalitatea defectuoasă în

care notarul public P.D. a instrumentat dosarul succesoral a condus la

eliberarea certificatului de moștenitor nr. 47/2008 în favoarea doar a

moștenitoarelor C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M., în calitatea de soție

supraviețuitoare și respectiv, fiice, fiindu-i astfel produsă o vătămare a

intereselor legale. Notarul public a omis astfel, cu știință, să insereze, cu

ocazia întocmirii certificatului de moștenitor, unele date și împrejurări, și

anume faptul că exista testamentul autentic lăsat anterior de defunctul C.A.

Făptuitoarele C.I.R.,

Ț.C.A. și C.A.M., deși aveau cunoștință de existența testamentului, cu

rea-credință au făcut declarații necorespunzătoare realității în fața notarului

public, determinându-l să săvârșească infracțiunile prevăzute de art. 246 și art.

289 C. pen.

Prin rezoluția nr. 182/P/2008

din data de 09 septembrie 2009, s-a dispus începerea urmăririi penale față de

învinuita P.D. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu

prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

Prin ordonanța nr. 182/P/2008

din data de 20 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a

dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P.D., pentru săvârșirea

infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.,

deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni

și aplicarea față de

aceasta

a

unei sancțiuni cu

caracter administrativ constând în amendă în cuantum de 1000 lei, precum și

neînceperea urmăririi penale față de aceeași făptuitoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals

intelectual, prevăzute de art. 246 și art. 289 alin. (1) C. pen.

Prin aceeași

ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele C.I.R.,

T.C.A. și C.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, instigare la fals intelectual și fals

în declarații, prevăzute de art. 25, raportat la art. 246 C. pen., art. 25

raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 292 C. pen., nefiind întrunite

elementele constitutive ale acestora.

A

fost respinsă cererea privind luarea unei măsuri asigurătorii constând în

indisponibilizarea părților sociale și a bunurilor din patrimoniul SC R.P. SRL.

În motivarea

ordonanței, s-a arătat că nu se poate reține în sarcina învinuitei, P.D. săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și,

respectiv, fals intelectual, prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 alin.

(1) C. pen., deoarece nu este dovedit faptul că aceasta ar fi acționat cu

știință, cunoscând existența testamentului lăsat de defunctul C.A., cu ocazia

instrumentării Dosarului succesoral 58/2008. Cu privire la infracțiunea de

neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., s-a apreciat că

fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în

vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, existența unui motiv care

impunea soluționarea cu maximă celeritate a cauzei succesorale, modalitatea în

care învinuita a dat forță probantă declarațiilor date în fața sa de

făptuitoare, conduita învinuitei anterioară săvârșirii faptei, cât și

ulterioară acesteia, aceasta făcând toate demersurile pentru a soluționa

situația litigioasă creată. Fapta săvârșită de învinuită reprezintă abatere

disciplinară, potrivit art. 43 din Hotărârea nr. 206 din 21 iunie 2007 a

Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, fiind sesizată

Camera Notarilor Publici Brașov, în vederea luării măsurilor disciplinare ce se

impun.

Prin ordonanța nr. 969/II-2/2008

din

2 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov,

s-a dispus respingerea plângerii formulată de către

petenta B.M.M. împotriva ordonanței de mai sus.

Investită cu plângerea persoanei

vătămate, întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

instanța a respins-o ca neîntemeiată, menținând ordonanța atacată.

Instanța a constatat că învinuita P.D.,

din culpă, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, fapt ce a

cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale petentei, săvârșind,

astfel, infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

Instanța a reținut că având în

vedere justificarea dată de învinuită modului în care a acționat (la insistența

făptuitoarelor care invocau situația în care se găsea societatea comercială,

precum și împrejurarea că însăși învinuita se aflase cu puțin timp în urmă

într-o situație similară generată de decesul soțului său), demersurile pe care

aceasta le-a făcut

imediat ce a aflat de existența testamentului în favoarea petentei B.M.M.,

inclusiv introducerea unei plângeri

penale împotriva făptuitoarelor, ceea ce

demonstrează că nu a avut cunoștință de situația reală și nici nu a urmărit să

le favorizeze pe făptuitoare și, având în vedere, nu în ultimul rând, persoana

și conduita învinuitei, care este notar public, aflat la prima abatere penală

și care a încercat să repare situația creată prin introducerea unei serii de

acțiuni de natură să repună părțile în situația anterioară întocmirii

certificatului autentic, în mod întemeiat procurorul a apreciat că fapta

săvârșită de învinuită nu prezintă gradul de pericol social concret al unei

infracțiuni, dispunând scoaterea învinuitei de sub urmărire penală, în temeiul art.

10 lit. b)

1

C. proc. pen.

Susținerea petentei

în sensul că demersurile ulterioare făcute de către învinuită nu au avut drept

scop decât acela de a acoperi infracțiunile de abuz în serviciu și fals

intelectual și de a-și crea condiții de apărare, aflând că petenta va iniția

demersuri legale de natură penală împotriva sa nu sunt confirmate de nici o

probă. Mai mult, se observă că învinuita a fost cea care a contactat-o pe

petentă pentru a-i aduce la cunoștință situația, imediat ce a aflat despre

existența testamentului și care, în calitate de notar i-a întocmit procura

specială nr. 706 din 15 mai 2008, prin care petenta o împuternicea pe numita M.A.

să îi reprezinte interesele în Firma R.P. SRL și a autentificat declarația

petentei de acceptare a beneficiului legatului constituit prin certificatul 354

din 20 martie 2007 B.N.P. P.M.C. din municipiul Făgăraș. Petenta a formulat

plângerea penală în data de 09 iunie 2008 și nu este nici o probă în sensul că

i-ar

fi

spus învinuitei anterior despre intenția sa

de a face plângere penală.

Între cele două

soluții dispuse de către procuror cu privire la infracțiunile de abuz în

serviciu și de neglijență în serviciu nu există nici o contradicție, fiecare

dintre acestea au fost analizate prin prisma trăsăturilor esențiale ale

infracțiunii, al conținutului acesteia.

Relativ la

infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., în mod corect

procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita P.D., întrucât,

astfel cum rezultă din cele expuse mai sus, nu s-a dovedit faptul că aceasta a

acționat cu știință, cunoscând existența testamentului lăsat de defunct.

Nici în privința

făptuitoarelor C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M. nu a fost dovedit faptul că acestea au

avut cunoștință despre existența testamentului, solicitarea urgentă a

desfășurării actelor succesorale notariale într-o zi nefăcând dovada în sine a

acestui fapt, justificarea dată, în sensul necesității deblocării activității

societății comerciale, fiind plauzibilă. Pe de altă parte, împrejurarea că

făptuitoarele „erau din familie”, la fel ca și petenta de altfel, nu dovedește

că acestea cunoșteau despre existența testamentului. Din actele dosarului

rezultă că atât petenta, cât și făptuitoarele au cunoscut despre existența

testamentului abia după ce învinuita P.D. a primit comunicarea de la SC I.S. SRL

București. Pe cale de consecință, este corectă soluția procurorului de

neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarele C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M. pentru

săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor și fals intelectual săvârșite de notarul public

P.D., prevăzute de art. 25, 246 și 289 C. pen. și fals în declarații prevăzută

de art. 292 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale altor

infracțiuni sub aspectul laturii subiective.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs persoana vătămată B.M.M., solicitând admiterea,

casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea

ordonanței procurorului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond.

Prin motivele scrise depuse la

dosarul cauzei s-a arătat că în mod neîntemeiat s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarul public P.D. pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

întrucât acesta a eludat cu știință dispozițiile legale care îi stabilesc

atribuțiile de serviciu și care îl obligau să aștepte răspunsul oficial de la R.N.E.T.A.

și abia apoi să procedeze la emiterea certificatului de moștenitor.

Demersurile ulterioare făcute de

învinuita P.D. au avut drept scop doar acoperirea infracțiunilor de abuz în serviciu

și fals intelectual săvârșite deja și să-i creeze condiții de apărare.

Cu privire la făptuitoarele C.I.R.,

Ț.C.A. și C.A.M. s-a susținut că acestea se fac vinovate de instigarea

notarului public la săvârșirea infracțiunilor arătate mai sus, presiunile

exercitate de urgentare a procedurii succesorale demonstrând că ele cunoșteau despre

existența testamentului autentic.

Examinând recursul declarat în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că acesta nu este fondat.

Instanța de fond, judecând

plângerea, a verificat ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei și a constatat în mod întemeiat că soluția dată de procuror

este legală și temeinică.

Verificarea materialului probator administrat

în cauză față de învinuita P.D., precum și a actelor premergătoare efectuate

față de făptuitoarele C.I.R., Ț.C.A. și C.A.M. s-a făcut în mod laborios și

argumentat.

Notarul public este funcționar

public în conformitate cu dispozițiile art. 147 raportat la art. 145 C. pen.

Instanța a constatat că în mod

corect în sarcina învinuitei P.D. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de

neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen., iar nu de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., din

modul de desfășurare a evenimentelor și din materialitatea faptelor rezultând

culpa notarului public care a săvârșit o greșeală în realizarea atribuțiilor

sale de serviciu.

Vinovăția sub forma intenției

directe sau indirecte lipsește în cauză întrucât învinuita nu a urmărit

producerea rezultatului și nici nu a acceptat eventualitatea producerii lui,

conduita sa profesională fiind de bună-credință dar insuficient de diligentă

tocmai pentru a putea prevedea și împiedica rezultatul produs.

Amenda administrativă aplicată se

constituie într-o măsură legală și temeinică având în vedere lipsa de pericol

social a faptei comise, astfel cum aceasta rezultă din atitudinea învinuitei,

măsurile de îndreptare a situației create luate imediat, datele ce o

caracterizează social și profesional.

Cu privire la soluțiile de

neîncepere a urmăririi penale dispuse în cauză, se constată că și acestea sunt

temeinice și conforme actelor premergătoare efectuate de procuror.

Solicitarea întocmirii actelor

notariale nu s-a constituit într-o activitate de instigare la săvârșirea de

fapte penale, în sensul legii, iar redactarea certificatului de moștenitor nu

realizează conținutul infracțiunii de fals intelectual întrucât, pe latura

subiectivă, nu aceasta a fost intenția cu care s-a acționat din partea

notarului public.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată că în cauză nu există temeiuri de casare a hotărârii instanței

de fond, sentința atacată fiind legală și temeinică.

În baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

petiționarei și, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara B.M.M. împotriva sentinței penale nr. 4 din 20

ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară

la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 mai 2009.