ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3876/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 192 din data de 7 iulie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, s-au dispus următoarele:

A respins ca nefondată plângerea

formulată de petentul P.I. împotriva rezoluției din data de 17 martie 2009 dată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1136/P/2009.

A menținut ca legală și temeinică

rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat petentul la plata sumei de 20 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, iar în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. la plata sumei de câte

2.000 RON către fiecare dintre intimații O.I. și C.C., cu titlu de cheltuieli

judiciare, reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a dispune în acest sens,

prima instanță a reținut următoarele:

Analizând plângerea adresată

instanței de către petent prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, dar și a

dispozițiilor legale în materie (respectiv art. 278

1

C. proc. pen.),

instanța constată că aceasta este neîntemeiată.

Situația de fapt reclamată de petent constă, în

esență, în aceea că intimații O.I. și C.C., cu complicitatea notarului public

L.L. (intimat în cauză), prin falsificarea unor acte și ulterior, prin

folosirea acestora, au obținut în proprietate un imobil, prejudiciindu-se în

acest fel statul, respectiv Primăria Municipiului București (apreciat de petent

ca fiind adevăratul proprietar), cu peste 2 milioane de euro. Procurorul de caz

a apreciat, în mod corect, că această situație de fapt s-ar putea circumscrie

infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (cu reținerea

dispozițiilor art. 26 C. pen. în cazul intimaților C.C. și O.L.), uz de fals

prev. de art. 291 C. pen. și abuz ori neglijență în serviciu prev. de art. 246

C. pen. și respectiv de art. 249 C. pen. (în cazul notarului public L.L.).

Pedeapsa prevăzută de lege pentru

aceste infracțiuni nu depășește închisoarea de 5 ani; ca atare, conform art.

122 alin. (1) lit. d) C. pen., răspunderea penală pentru aceste infracțiuni se

prescrie într-un termen de 5 ani. Or, în speță, acest termen s-a împlinit

(chiar anterior depunerii plângerii de către petent), de la data săvârșirii

pretinselor infracțiuni (situate în timp cel mai târziu la data de 23 decembrie

2002, data emiterii certificatului suplimentar de moștenitor cu partaj) curgând

mai mult de 5 ani, fără a interveni întreruperea cursului prescripției prev. de

art. 123 C. pen. și nici suspendarea prev. de art. 128 C. pen.

Cum intervenirea prescripției

răspunderii penale este un impediment pentru începerea urmăririi penale,

soluția adoptată de procuror în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap.

la art. 10 lit. g) C. proc. pen., de neîncepere a urmăririi penale, este legală

și temeinică. Pe cale de consecință, Curtea nu mai are posibilitatea unei analize

„pe fond" a susținerilor petentului (deci a temeiniciei acestora),

petentul putând însă să se adreseze instanțelor civile, cum, de altfel, reiese

că a și făcut (în acest sens fiind fotocopiile înscrisurilor depuse de petent

la dosar).

Cât privește infracțiunea de

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. pentru care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații C.C. și O.I., Curtea reține, pe

de o parte, că petentul nu a înțeles să se plângă și cu privire la săvârșirea

acestei infracțiuni iar, pe de altă parte, că din situația de fapt, astfel cum

a fost mai sus expusă, nu reies indicii în sensul prefigurării în cauză a

acestei infracțiuni. Ca atare, și soluția de neîncepere a urmăririi penale față

de cei doi intimați cu privire la infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2) și

(5) C. pen., dată de procuror în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen., este legală și temeinică.

Împotriva sentinței au declarat

recurs, petentul P.I.

În ședința publică din data de 20

noiembrie 2009, petiționarul P.I. declară că își retrage recursul formulat

împotriva Sentinței penale nr. 192 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Urmează ca în baza art. 385

4

C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen. să se ia act de retragerea

recursului declarat de petiționarul P.I.

Nu se vor acorda cheltuieli

judiciare depuse de apărătorii intimaților, deoarece aceștia s-au prezentat

după strigarea cauzei, au depus copii faxuri după onorariile de avocat, nu au

solicitat aceste onorarii și nici nu au depus note de concluzii scrise.

În baza art. 192 C. proc. pen. va

obliga petiționarul la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de petiționarul P.I. împotriva Sentinței penale nr. 192 din 7 iulie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 noiembrie 2009.