ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3876/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 192 din data de 7 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dispus următoarele: A respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.I. împotriva rezoluției din data de 17 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1136/P/2009. A menținut ca legală și temeinică rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la plata sumei de 20 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. la plata sumei de câte 2.000 RON către fiecare dintre intimații O.I.

și C.C., cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Analizând plângerea adresată instanței de către petent prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale în materie (respectiv art. 278 1 C. proc. pen.), instanța constată că aceasta este neîntemeiată. Situația de fapt reclamată de petent constă, în esență, în aceea că intimații O.I. și C.C., cu complicitatea notarului public L.L. (intimat în cauză), prin falsificarea unor acte și ulterior, prin folosirea acestora, au obținut în proprietate un imobil, prejudiciindu-se în acest fel statul, respectiv Primăria Municipiului București (apreciat de petent ca fiind adevăratul proprietar), cu peste 2 milioane de euro.

Procurorul de caz a apreciat, în mod corect, că această situație de fapt s-ar putea circumscrie infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (cu reținerea dispozițiilor art. 26 C. pen. în cazul intimaților C.C. și O.L.), uz de fals prev. de art. 291 C. pen. și abuz ori neglijență în serviciu prev. de art. 246 C. pen. și respectiv de art. 249 C. pen. (în cazul notarului public L.L.). Pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni nu depășește închisoarea de 5 ani; ca atare, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., răspunderea penală pentru aceste infracțiuni se prescrie într-un termen de 5 ani.

Or, în speță, acest termen s-a împlinit (chiar anterior depunerii plângerii de către petent), de la data săvârșirii pretinselor infracțiuni (situate în timp cel mai târziu la data de 23 decembrie 2002, data emiterii certificatului suplimentar de moștenitor cu partaj) curgând mai mult de 5 ani, fără a interveni întreruperea cursului prescripției prev. de art. 123 C. pen. și nici suspendarea prev. de art. 128 C. pen. Cum intervenirea prescripției răspunderii penale este un impediment pentru începerea urmăririi penale, soluția adoptată de procuror în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., de neîncepere a urmăririi penale, este legală și temeinică.

Pe cale de consecință, Curtea nu mai are posibilitatea unei analize „pe fond" a susținerilor petentului (deci a temeiniciei acestora), petentul putând însă să se adreseze instanțelor civile, cum, de altfel, reiese că a și făcut (în acest sens fiind fotocopiile înscrisurilor depuse de petent la dosar). Cât privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (5) C. pen. pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații C.C. și O.I., Curtea reține, pe de o parte, că petentul nu a înțeles să se plângă și cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni iar, pe de altă parte, că din situația de fapt, astfel cum a fost mai sus expusă, nu reies indicii în sensul prefigurării în cauză a acestei infracțiuni.

Ca atare, și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi intimați cu privire la infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., dată de procuror în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., este legală și temeinică. Împotriva sentinței au declarat recurs, petentul P.I. În ședința publică din data de 20 noiembrie 2009, petiționarul P.I. declară că își retrage recursul formulat împotriva Sentinței penale nr. 192 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Urmează ca în baza art. 385 4 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen. să se ia act de retragerea recursului declarat de petiționarul P.I.

Nu se vor acorda cheltuieli judiciare depuse de apărătorii intimaților, deoarece aceștia s-au prezentat după strigarea cauzei, au depus copii faxuri după onorariile de avocat, nu au solicitat aceste onorarii și nici nu au depus note de concluzii scrise. În baza art. 192 C. proc. pen. va obliga petiționarul la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de petiționarul P.I. împotriva Sentinței penale nr. 192 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.