ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2562/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 17 din 20 ianuarie 2010 a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta C.E. împotriva rezoluției adoptată la 5 octombrie 2009 în Dosarul nr. 700/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și confirmată prin rezoluția din 12 noiembrie 2009 a procurorului general al aceluiași Parchet. A obligat-o pe petentă să plătească 200 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel a reținut și motivat că la 23 noiembrie 2009 prin plângerea adresată judecătorului, petenta a cerut în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, iar în subsidiar, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., reținerea cauzei pentru judecare sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune, participație improprie la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, fapte prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., art. 31 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen. - de către avocatul S.P. și a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. de către avocatul B.O. În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 11 februarie 2008 a formulat și depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 (care și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), o plângere penală împotriva numiților S.P.

și B.O., avocați în cadrul Baroului București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215, art. 288 și 291 C. pen., respectiv art. 288 C. pen. Petenta a arătat pe larg că făptuitorul a completat în fals contractul de asistență juridică din 2 iulie 2007, pe care ea l-a semnat la acea dată în alb, înscriind ulterior, în lipsa și fără știința ei, la rubrica „onorariu”, suma de 450.000 euro plus TVA. Numitul S.P. a profitat astfel de relația strânsă pe care o avea cu petenta (erau de 3 ani concubini și urmau să se căsătorească), cu intenția vădită de a o escroca. Procesul respectiv avea ca obiect partajul dintre petentă și fostul ei soț, al unui apartament situat în Buzău, a cărui valoare de piață nu putea depăși, la nivelul anului 2007, suma de 70-80.000 euro, astfel încât petentei îi putea reveni ca sultă jumătate din această sumă.

Ea a mai arătat că niciodată nu a discutat cu numitul S. despre stabilirea unui onorariu, fiind convinsă că prestația avocațială a acestuia va fi cu titlu gratuit. La câteva luni după semnarea contractului de asistență juridică, relațiile dintre părți s-au deteriorat definitiv. Ulterior S.P. a început urmărirea silită împotriva petentei, asupra unor bunuri imobile ale acesteia, în contul creanței stabilite în condițiile de totală nelegalitate expuse. Petenta a mai susținut că făptuitorul a indus-o și menținut-o în eroare atât la data de 2 iulie 2007, cât și ulterior, în privința onorariului și a prestației profesionale. În privința completării contractului, aceasta a fost făcută de numita B.O., avocat - colaborator în cadrul SCA S. la indicațiile numitului S.P.

În pofida evidentelor dovezi de vinovăție - a mai arătat petenta - a contradicțiilor și inadvertențelor existente în așa-zisele apărări ale făptuitorilor, Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. A fost atașat dosarul de urmărire penală iar părțile au depus, în dovedirea și combaterea plângerii, un mare număr de înscrisuri (hotărâri judecătorești, acte de stare civilă, copii ale unor declarații judiciare și extrajudiciare). Verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea a motivat următoarele: Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 5 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost confirmată prin rezoluția din 12 noiembrie 2009 a procurorului general al aceluiași Parchet, care a reținut și susține că există un dubiu major în favoarea numiților S.P.

și B.O., neexistând elemente care să contureze săvârșirea infracțiunilor reclamate de petentă. Această concluzie este corectă, a reținut Curtea. Astfel, în cauză a fost administrat întreg materialul probator relevant: părțile au fost audiate și chiar confruntate, au avut libertatea deplină de a depune la dosarul cauzei înscrisuri. În condițiile în care petenta recunoaște că a semnat contractul de asistență juridică, dar susține că în alb, el fiind completat ulterior, o expertiză grafică nu ar avea obiect. Practic, afirmațiile petentei nu se coroborează cu nici un mijloc de probă și nu sunt confirmate nici măcar prin prezumții. În consecință, organele de urmărire penală au concluzionat în mod corect că trebuie să se dea eficiență regulii „in dubio pro reo” ca element al prezumției de nevinovăție.

Nici susținerile petentei privind caracterul exorbitant al sumei trecute ca onorariu nu se confirmă, întrucât în perioada respectivă avocatul S.P. i-a acordat acesteia asistență juridică în mai multe procese, unele dintre ele referindu-se la valori patrimoniale importante. Așa fiind, cum probatoriile administrate sunt complete iar din ele nu rezultă săvârșirea vreunor infracțiuni, plângerea formulată de petentă urmează a fi respinsă ca nefondată. Împotriva sentinței a declarat recurs petenta C.E. care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând în esență că: - în mod greșit instanța de fond a constatat că în cauză a fost administrat întreg materialul probator relevant. Astfel a solicitat de la început organului de urmărire penală administrarea unei expertize având ca obiect constatarea faptului că întreg contractul de asistență juridică a fost completat, cu excepția semnăturii petentei, de către aceeași persoană folosind același instrument de scris.

Sub pretextul imposibilității de administrare a unei astfel de expertize organul de urmărire penală a respins cererea. Administrarea expertizei era cu atât mai necesară având în vedere contradicțiile din declarațiile date de cei doi făptuitori în Dosarul nr. 3012/44/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Buftea; - greșit instanța a motivat că din moment ce însăși petenta recunoaște că a semnat în alb contractul, se susține că acesta a fost completat ulterior, o expertiză grafică nu ar avea obiect. Expertiza trebuia să lămurească tocmai contrariul a ceea ce a susținut făptuitorul, că ea a semnat contractul după completarea lui - ori dacă era completat la 2007 data semnării cum era posibil să conțină numere ale unor cauze din viitor, care au fost înregistrate la instanța din Buzău - începând cu 16 iulie 2007. Era imposibil ca la 2 iulie 2007 contractul de asistență juridică să fi fost completat cu Dosare având numărul 8440/1/2007 al I.C.C.J.

- Secția comercială sau 7939/1/2000 al I.C.C.J. - Secția civilă - dosare formate la 26 septembrie și respectiv 10 septembrie ca urmare a unor cereri de strămutare a cauzelor de la Judecătoria Buzău. Potrivit declarației existente în întâmpinarea depusă în Dosarul nr. 1751/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, făptuitorul a cunoscut prea bine că petenta are încă sursa de venit din chiria obținută de pe apartamentul din sectorul 1, București încheiat din aprilie 2006 Ambasadei Japoniei, iar cea mai mare parte din chirie la rândul ei o folosea pentru a plăti chiria apartamentului unde s-a mutat după despărțirea de făptuitor în anul 2007. Făptuitorul a menționat în întâmpinare că „prietenia a durat până la începutul lunii mai 2007 și în septembrie 2007, când contestatoarea s-a mutat într-un apartament pe care și l-a închiriat singură la adresa din București, sector 1, fapt cunoscut de toți prietenii noștri”.

A mai arătat că în timpul relației de prietenie cu petenta, aceasta a dorit să deschidă proces împotriva fostului soț să-și recupereze fostele bunuri comune, însă el s-a opus în mai multe rânduri din motive de moralitate părându-i-se incorect că societatea sa de avocatură să o reprezinte în fața fostului soț. Făptuitorul arată în continuare în întâmpinare că pe lângă motive de moralitate a refuzat și din motive obiective anume că fostul soț făcuse în așa fel ca în timpul căsătoriei să nu achiziționeze decât un apartament pe numele lor comun, orice altă afacere desfășurată în timpul căsătoriei făcându-se în numele tatălui său, sau a altor persoane și că deși i-a comunicat acest lucru petenta a refuzat să-l asculte.

Este evident, susține recurenta petentă faptul că P.S. știa încă înainte de 2 iulie 2007 că masa partajabilă în dosarul în care urma să o reprezinte este formată dintr-un apartament, fapt pe care i l-a comunicat în nenumărate rânduri făptuitorului, existența altor pretinse bunuri fiind doar o invenție a lui menită să justifice în vreun fel onorariul pe care el l-a stabilit, pentru a realiza planul de fraudare a petentei.

Recurenta susține că făptuitorul a acționat fraudulos și acest lucru rezultă din: - neînmânarea unui exemplar din contract decât la data de 9 ianuarie 2008; - a prezentat judecătorului atât originalul cât și copia pentru a fi investit cu formulă executorie, așa cum rezultă din încheierea pronunțată în Cameră de consiliu la Judecătoria Sector 1 București; - deși cunoștea că locuiește într-un apartament închiriat în C.D., făptuitorul a trimis factura pentru plata sumei de 200.000 euro prin poștă (potrivit spuselor făptuitorului, la adresa casei, închiriată Ambasadei Japoniei. Mai mult reaua credință rezultă din aceea că voit făptuitorul a trimis factura la acea adresă cunoscând că, cei doi diplomați sunt plecați începând cu luna noiembrie și lipsesc până în ianuarie în fiecare an.

A procedat în acest fel pentru a ascunde valoarea onorariului și pentru a avea posibilitatea în acest timp noiembrie-ianuarie să pună contractul în executare. Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor depuse de părți Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis. Din conținutul și motivarea rezoluției din 5 octombrie 2009 dată în Dosar nr. 700/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București rezultă că C.E. a sesizat procurorul cu motivarea că făptuitorul S.P. a completat în fals contractul de asistență juridică din 2 iulie 2007, trecând, după ce a semnat și în lipsa sa, la capitolul onorariu, ca obligație de plată suma de 450.000 euro, fără să negocieze onorariul, fără să o anunțe de intenția sa, inducând-o în eroare la momentul semnării că va trece un onorariu rezonabil în raport cu valoarea litigiului și a efortului depus.

După cum rezultă din plângerea formulată pe fundalul relației de deplină încredere și conviețuire (urmând a se căsători) cu numitul S.P., la data de 2 iulie 2010, persoana vătămată a acceptat să semneze în alb contractul de asistență juridică cu S.C.A. S. în baza căruia urma să fie asistată și reprezentată într-un litigiu, în contradictoriu cu fostul soț, având obiect partajarea bunurilor comune. La 8 mai 2008 persoana vătămată a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector I București o completare indicând o serie de elemente care să probeze falsul. Se arată că o completare similară a fost depusă și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 28 mai 2008 și că la 30 iulie 2008, Judecătoria Buftea, prin încheierea din aceeași dată pronunțată în Dosarul nr. 3012/94/2008 a dispus suspendarea judecării cauzei privind contestația la executare formulată de petenta C.E.

în contradictoriu cu S.C.A. S. și înaintarea exemplarului original al contractului de asistență juridică din 2 iulie 2007 și a altor înscrisuri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea efectuării de cercetări ca urmare a înscrierii în fals de către contestatoare. După ce este prezentată poziția făptuitorilor S.P. și B.O. și faptul că părțile și-au menținut poziția și cu ocazia confruntării efectuată la 25 martie 2009, dat fiind aspectele total contradictorii rezultate din declarațiile contractanților procurorul a reaudiat-o pe B.O. la 15 septembrie 2009. Martora a declarat că nu poate preciza dacă data menționată este exact data la care acesta a fost completat; nu își aduce aminte dacă a făcut adăugiri la clauzele contractuale, nu își aduce aminte dacă la data completării contractului acesta era semnat, onorariul stipulat se încadrează în practica de onorariu a societății, nu a purtat nici o discuție cu C.E.

legat de clauzele contractuale, inclusiv onorariu. Așa fiind, a motivat magistratul procuror, se constată că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de B.O. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. proc. pen. întrucât din materialul probator a rezultat că fapta sesizată nu există. În continuare s-a motivat că de asemenea urmează să se dispună neînceperea urmăririi penale față de numitul S.P. deoarece din actele premergătoare a reieșit că aspectele sesizate nu se confirmă. Astfel declarațiile persoanei vătămate nu se coroborează cu alte mijloace de probă, nefiind de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în beneficiul făptuitorului.

Pe de altă parte se apreciază că materialul probator este epuizat, dispunerea și efectuarea unei expertize grafice sau a documentelor nefiind utilă prin modalitatea de completare a înscrisului. Aceeași motivare a fost preluată, mult mai sărac în motivare și de instanța de judecată „În condițiile în care petenta recunoaște că a semnat contractul de asistență juridică, dar susține că în alb, el fiind completat ulterior, o expertiză grafică nu ar avea obiect. Instanța concluzionează că „nici susținerile petentei cu privire la caracterul exorbitant al sumei trecute ca onorariu nu se confirma”, întrucât în perioada respectivă avocatul S.P. i-a acordat acesteia asistența juridică în mai multe procese, unele referindu-se la valori patrimoniale importante.

Din cele de mai sus se constată că practic nu a fost cercetată plângerea formulată de petentă care s-a plâns că făptuitorul S.P. a completat în fals contractul de asistență juridică pentru a încasa un onorariu de 450.000 lei pentru o cauză de partaj de bunuri comune ce nu depășește 100.000 euro. Motivarea din cuprinsul ordonanței în sensul că efectuarea unei expertize nu este utilă prin modalitatea de completare a înscrisului nu este argumentată, tot astfel și motivarea din sentință că din moment ce petenta recunoaște că a semnat contractul în alb și susține că el a fost completat ulterior, o expertiză nu este utilă, este greșit. Făptuitorul a susținut că la momentul semnării de către petentă contractul era completat mai puțin rubrica privind obiectul contractului.

Tocmai faptul că spre deosebire de petentă care a susținut că a semnat contractul în alb, făptuitorul a susținut că dimpotrivă contractul a fost completat mai puțin la rubrica „obiectul contractului” care urma să fie completată pe măsura înregistrării cauzelor la instanțe, procurorul trebuia să dispună efectuarea expertizei grafice. Acest lucru se impune a fi făcut și în condițiile în care Judecătoria Buftea a suspendat judecarea contestației la executare și a trimis contractul în vederea efectuării de cercetări ca urmare a faptului că partea s-a înscris în fals. Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată, care prin câteva motivări din rezoluție nu a răspuns la criticile aduse rezoluției prin plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. și că procurorul nu a efectuat o cercetare completă, soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind netemeinică urmează să admită recursul și să caseze sentința conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Procedând la rejudecarea cauzei, având în vedere dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., va admite plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 700 din 5 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, va desființa rezoluția și cauza va fi trimisă la procuror în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor reclamate ca fiind săvârșite de făptuitor. - în cauză se va dispune efectuarea unei expertize grafice a scrisului din contractul de asistență judiciară incriminat.

Printre obiectivele expertizei se va cere expertului să răspundă la următoarele întrebări ; - dacă contractul de asistență juridică din 2 iulie 2010 este completat de una și aceeași persoană la toate rubricile, mai puțin la rubricile semnături; - în caz afirmativ, dacă scriitura aflată pe contract a fost executată cu un singur instrument de scris sau cu instrumente diferite; - în cazul în care scrisul a fost executat cu instrumente de scris diferite să fie indicate punctual locurile scrise cu același instrument și locurile scrise (completate) cu alt instrument de scris. Având în vedere contradicțiile din declarațiile făptuitorului ca și cele din plângere și arătările (completările) formulate de petentă se impune reaudierea petentei și făptuitorilor și elucidarea raporturilor dintre părți, mai ales sub aspectul rezilierii contractului și apoi a punerii în executare a plății sumei de 200.000 euro + TVA - prima rată din contract.

Aceste verificări și clarificări se impun a fi făcute având în vedere întâmpinarea depusă de S.P.

în Dosarul nr. 1750/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București la termenul din 22 februarie 2008 (filele 152-166 vol.I dosar urmărire penală) în raport de care: - se va cere făptuitorului să explice de ce în aceeași zi când a emis factura pentru plata primei rate, fără să primească un refuz de plată și fără trecerea unui timp a reziliat contractul de asistență juridică; - să explice de ce, în condițiile în care în procesele civile avute cu petenta prin întâmpinări a susținut că „prietenia a durat până la începutul lunii iunie 2007 și nu septembrie 2007, când contestatoarea a plecat din locuința în care stăteau împreună și s-a mutat într-un apartament pe care l-a închiriat singură la adresa din București, sector 1 - „fapt cunoscut de toți prietenii noștri” - am citat din completarea la întâmpinare depusă de făptuitor în alt Dosar nr. 30/2/94/2008 de data aceasta pe rolul Judecătoriei Buftea - a expediat factura prin curier la o adresă unde știa că petenta nu locuiește de mai multă vreme (act C.E.

din 5 noiembrie 2007 fila 170 vol.II); -să se facă verificări la imobil și chiar să fie audiați chiriașii pentru a se stabili dacă copia contractului și factura sau mai precis - o corespondență purtând data luna noiembrie 2007 a fost predată petentei în luna ianuarie 2008 atunci când martorii chiriași s-au reîntors din Japonia; - având în vedere susținerile făcute în scris de făptuitor care în cadrul contestației la executare își motivează imposibilitatea de a renunța la executare pentru că reclamanta „nu a muncit nici o zi în cei 3 ani de conviețuire, nu lucrează și trăiește din credite obținute prin ipotecarea imobilelor cumpărate, primul credit ipotecar fiind făcut în luna ianuarie 2008 la B.C.R., să justifice făptuitorul de ce ținând seama de relațiile de amiciție („concubinaj”) a stabilit un onorariu de 450.000 euro când obiectul procesului partaj îl reprezentau un apartament modest în Buzău și niște eventuale acțiuni care având în vedere dividendele ridicate de fostul socru al petentei în cel mai bun caz ar valora circa 2 milioane lei adică echivalentul a 500.000 euro; - în condițiile în care prestația efectivă a constat în redactarea a două acțiuni și trei cereri de strămutare și cum nu s-a finalizat nici un proces, iar petenta nu a manifestat nemulțumiri față de prestația apărătorilor, cum este posibil ca rezilierea contractului unilateral la 5 noiembrie 2007,

în condiția nerealizării obiectului contractului, a emis o factură pentru plata unor servicii în valoare de 200.000 euro + TVA; - aceleași relații de amiciție impun a se face verificări și sub aspectul onorariilor practicate de făptuitor în alte cauze asemănătoare. Astfel, făptuitorul a depus la parchet dovezile de impunere anuală pentru anii 2006 și 2007. Rezultă din acestea că în anul 2006 a realizat un venit anual impozabil de 1379935 lei, iar în anul 2007 un venit anual impozabil de 1384690 lei (RON) (filele 175-176 vol.II). În condițiile în care venitul pentru un an întreg de activitate avocațială se reducea la suma de circa 450-500 mii euro - este de lămurit motivul pentru care într-o cauză, cum este cea din speță, în care partea asistată, urma să devină soția făptuitorului, lucru care nu s-a mai întâmplat, s-a stabilit un onorariu greu de întâlnit și la case de avocatură din străinătate, 450.000 euro + TVA - peste 500.000 euro pentru un proces de partaj.

Înalta Curte consideră că numai după efectuarea expertizei și a verificărilor mai sus arătate procurorul va fi în măsură să pronunțe o soluție legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționara C.E. împotriva sentinței penale nr. 17 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală atacată și, rejudecând: Admite plângerea formulată de petiționara C.E. împotriva rezoluției din 5 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 700/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe care o desființează și trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2010.