ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2562/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2562/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 17 din 20 ianuarie 2010

a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta C.E. împotriva rezoluției

adoptată la 5 octombrie 2009 în Dosarul nr. 700/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București și confirmată prin rezoluția din 12 noiembrie

2009 a procurorului general al aceluiași Parchet.

A obligat-o pe petentă să plătească

200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel a reținut și

motivat că la 23 noiembrie 2009 prin plângerea adresată judecătorului, petenta

a cerut în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale, iar în subsidiar, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

c) C. proc. pen., reținerea cauzei pentru judecare sub aspectul comiterii

infracțiunilor de înșelăciune, participație improprie la fals material în

înscrisuri oficiale și uz de fals, fapte prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3)

C. pen., art. 31 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen. -

de către avocatul S.P. și a infracțiunii de fals material în înscrisuri

oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. de către avocatul B.O.

În motivarea plângerii petenta a

arătat că la data de 11 februarie 2008 a formulat și depus la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Sectorului 1 (care și-a declinat competența în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București), o plângere penală împotriva

numiților S.P. și B.O., avocați în cadrul Baroului București, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215, art. 288 și 291 C. pen.,

respectiv art. 288 C. pen.

Petenta a arătat pe larg că

făptuitorul a completat în fals contractul de asistență juridică din 2 iulie 2007,

pe care ea l-a semnat la acea dată în alb, înscriind ulterior, în lipsa și fără

știința ei, la rubrica „onorariu”, suma de 450.000 euro plus TVA.

Numitul S.P. a profitat astfel de

relația strânsă pe care o avea cu petenta (erau de 3 ani concubini și urmau să

se căsătorească), cu intenția vădită de a o escroca.

Procesul respectiv avea ca obiect

partajul dintre petentă și fostul ei soț, al unui apartament situat în Buzău, a

cărui valoare de piață nu putea depăși, la nivelul anului 2007, suma de

70-80.000 euro, astfel încât petentei îi putea reveni ca sultă jumătate din

această sumă. Ea a mai arătat că niciodată nu a discutat cu numitul S. despre

stabilirea unui onorariu, fiind convinsă că prestația avocațială a acestuia va

fi cu titlu gratuit.

La câteva luni după semnarea

contractului de asistență juridică, relațiile dintre părți s-au deteriorat

definitiv.

Ulterior S.P. a început urmărirea

silită împotriva petentei, asupra unor bunuri imobile ale acesteia, în contul

creanței stabilite în condițiile de totală nelegalitate expuse.

Petenta a mai susținut că

făptuitorul a indus-o și menținut-o în eroare atât la data de 2 iulie 2007, cât

și ulterior, în privința onorariului și a prestației profesionale. În privința

completării contractului, aceasta a fost făcută de numita B.O., avocat -

colaborator în cadrul SCA S. la indicațiile numitului S.P.

În pofida evidentelor dovezi de

vinovăție - a mai arătat petenta - a contradicțiilor și inadvertențelor

existente în așa-zisele apărări ale făptuitorilor, Parchetul a dispus

neînceperea urmăririi penale, în temeiul prevederilor art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

A fost atașat dosarul de urmărire

penală iar părțile au depus, în dovedirea și combaterea plângerii, un mare

număr de înscrisuri (hotărâri judecătorești, acte de stare civilă, copii ale

unor declarații judiciare și extrajudiciare).

Verificând rezoluția atacată, pe

baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea a motivat

următoarele:

Rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale din 5 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

a fost confirmată prin rezoluția din 12 noiembrie 2009 a procurorului general

al aceluiași Parchet, care a reținut și susține că există un dubiu major în

favoarea numiților S.P. și B.O., neexistând elemente care să contureze

săvârșirea infracțiunilor reclamate de petentă.

Această concluzie este corectă, a

reținut Curtea.

Astfel, în cauză a fost administrat

întreg materialul probator relevant: părțile au fost audiate și chiar

confruntate, au avut libertatea deplină de a depune la dosarul cauzei

înscrisuri. În condițiile în care petenta recunoaște că a semnat contractul de

asistență juridică, dar susține că în alb, el fiind completat ulterior, o

expertiză grafică nu ar avea obiect.

Practic, afirmațiile petentei nu se

coroborează cu nici un mijloc de probă și nu sunt confirmate nici măcar prin

prezumții. În consecință, organele de urmărire penală au concluzionat în mod

corect că trebuie să se dea eficiență regulii „in dubio pro reo” ca element al

prezumției de nevinovăție.

Nici susținerile petentei privind

caracterul exorbitant al sumei trecute ca onorariu nu se confirmă, întrucât în

perioada respectivă avocatul S.P. i-a acordat acesteia asistență juridică în

mai multe procese, unele dintre ele referindu-se la valori patrimoniale

importante.

Așa fiind, cum probatoriile

administrate sunt complete iar din ele nu rezultă săvârșirea vreunor

infracțiuni, plângerea formulată de petentă urmează a fi respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat

recurs petenta C.E. care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică,

susținând în esență că:

- în mod greșit instanța de fond a

constatat că în cauză a fost administrat întreg materialul probator relevant.

Astfel a solicitat de la început organului de urmărire penală administrarea

unei expertize având ca obiect constatarea faptului că întreg contractul de

asistență juridică a fost completat, cu excepția semnăturii petentei, de către

aceeași persoană folosind același instrument de scris.

Sub pretextul imposibilității de administrare

a unei astfel de expertize organul de urmărire penală a respins cererea.

Administrarea expertizei era cu atât

mai necesară având în vedere contradicțiile din declarațiile date de cei doi

făptuitori în Dosarul nr. 3012/44/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Buftea;

- greșit instanța a motivat că din

moment ce însăși petenta recunoaște că a semnat în alb contractul, se susține

că acesta a fost completat ulterior, o expertiză grafică nu ar avea obiect.

Expertiza trebuia să lămurească tocmai contrariul a ceea ce a susținut

făptuitorul, că ea a semnat contractul după completarea lui - ori dacă era

completat la 2007 data semnării cum era posibil să conțină numere ale unor

cauze din viitor, care au fost înregistrate la instanța din Buzău - începând cu

16 iulie 2007.

Era imposibil ca la 2 iulie 2007

contractul de asistență juridică să fi fost completat cu Dosare având numărul

8440/1/2007 al I.C.C.J. - Secția comercială sau 7939/1/2000 al I.C.C.J. -

Secția civilă - dosare formate la 26 septembrie și respectiv 10 septembrie ca

urmare a unor cereri de strămutare a cauzelor de la Judecătoria Buzău.

Potrivit declarației existente în

întâmpinarea depusă în Dosarul nr. 1751/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei

Sector 1 București, făptuitorul a cunoscut prea bine că petenta are încă sursa

de venit din chiria obținută de pe apartamentul din sectorul 1, București

încheiat din aprilie 2006 Ambasadei Japoniei, iar cea mai mare parte din chirie

la rândul ei o folosea pentru a plăti chiria apartamentului unde s-a mutat după

despărțirea de făptuitor în anul 2007.

Făptuitorul a menționat în

întâmpinare că „prietenia a durat până la începutul lunii mai 2007 și în

septembrie 2007, când contestatoarea s-a mutat într-un apartament pe care și

l-a închiriat singură la adresa din București, sector 1, fapt cunoscut de toți prietenii

noștri”. A mai arătat că în timpul relației de prietenie cu petenta, aceasta a

dorit să deschidă proces împotriva fostului soț să-și recupereze fostele bunuri

comune, însă el s-a opus în mai multe rânduri din motive de moralitate

părându-i-se incorect că societatea sa de avocatură să o reprezinte în fața

fostului soț.

Făptuitorul arată în continuare în

întâmpinare că pe lângă motive de moralitate a refuzat și din motive obiective

anume că fostul soț făcuse în așa fel ca în timpul căsătoriei să nu

achiziționeze decât un apartament pe numele lor comun, orice altă afacere

desfășurată în timpul căsătoriei făcându-se în numele tatălui său, sau a altor

persoane și că deși i-a comunicat acest lucru petenta a refuzat să-l asculte.

Este evident, susține recurenta

petentă faptul că P.S. știa încă înainte de 2 iulie 2007 că masa partajabilă în

dosarul în care urma să o reprezinte este formată dintr-un apartament, fapt pe

care i l-a comunicat în nenumărate rânduri făptuitorului, existența altor

pretinse bunuri fiind doar o invenție a lui menită să justifice în vreun fel onorariul

pe care el l-a stabilit, pentru a realiza planul de fraudare a petentei.

Recurenta susține că făptuitorul a

acționat fraudulos și acest lucru rezultă din:

- neînmânarea unui exemplar din

contract decât la data de 9 ianuarie 2008;

- a prezentat judecătorului atât

originalul cât și copia pentru a fi investit cu formulă executorie, așa cum

rezultă din încheierea pronunțată în Cameră de consiliu la Judecătoria Sector 1

București;

- deși cunoștea că locuiește într-un

apartament închiriat în C.D., făptuitorul a trimis factura pentru plata sumei

de 200.000 euro prin poștă (potrivit spuselor făptuitorului, la adresa casei,

închiriată Ambasadei Japoniei. Mai mult reaua credință rezultă din aceea că

voit făptuitorul a trimis factura la acea adresă cunoscând că, cei doi

diplomați sunt plecați începând cu luna noiembrie și lipsesc până în ianuarie în

fiecare an. A procedat în acest fel pentru a ascunde valoarea onorariului și

pentru a avea posibilitatea în acest timp noiembrie-ianuarie să pună contractul

în executare.

Verificând hotărârea atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor depuse de

părți Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis.

Din conținutul și motivarea

rezoluției din 5 octombrie 2009 dată în Dosar nr. 700/P/2008 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București rezultă că C.E. a sesizat procurorul cu

motivarea că făptuitorul S.P. a completat în fals contractul de asistență

juridică din 2 iulie 2007, trecând, după ce a semnat și în lipsa sa, la capitolul

onorariu, ca obligație de plată suma de 450.000 euro, fără să negocieze

onorariul, fără să o anunțe de intenția sa, inducând-o în eroare la momentul

semnării că va trece un onorariu rezonabil în raport cu valoarea litigiului și

a efortului depus. După cum rezultă din plângerea formulată pe fundalul

relației de deplină încredere și conviețuire (urmând a se căsători) cu numitul

S.P., la data de 2 iulie 2010, persoana vătămată a acceptat să semneze în alb

contractul de asistență juridică cu S.C.A. S. în baza căruia urma să fie

asistată și reprezentată într-un litigiu, în contradictoriu cu fostul soț,

având obiect partajarea bunurilor comune.

La 8 mai 2008 persoana vătămată a

depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector I București o completare

indicând o serie de elemente care să probeze falsul.

Se arată că o completare similară a

fost depusă și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 28

mai 2008 și că la 30 iulie 2008, Judecătoria Buftea, prin încheierea din

aceeași dată pronunțată în Dosarul nr. 3012/94/2008 a dispus suspendarea

judecării cauzei privind contestația la executare formulată de petenta C.E. în

contradictoriu cu S.C.A. S. și înaintarea exemplarului original al contractului

de asistență juridică din 2 iulie 2007 și a altor înscrisuri la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Buftea în vederea efectuării de cercetări ca urmare a

înscrierii în fals de către contestatoare.

După ce este prezentată poziția făptuitorilor

S.P. și B.O. și faptul că părțile și-au menținut poziția și cu ocazia

confruntării efectuată la 25 martie 2009, dat fiind aspectele total

contradictorii rezultate din declarațiile contractanților procurorul a

reaudiat-o pe B.O. la 15 septembrie 2009.

Martora a declarat că nu poate

preciza dacă data menționată este exact data la care acesta a fost completat;

nu își aduce aminte dacă a făcut adăugiri la clauzele contractuale, nu își

aduce aminte dacă la data completării contractului acesta era semnat, onorariul

stipulat se încadrează în practica de onorariu a societății, nu a purtat nici o

discuție cu C.E. legat de clauzele contractuale, inclusiv onorariu.

Așa fiind, a motivat magistratul

procuror, se constată că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de B.O.

sub aspectul comiterii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale

prevăzută de art. 288 alin. (1) C. proc. pen. întrucât din materialul probator

a rezultat că fapta sesizată nu există.

În continuare s-a motivat că de

asemenea urmează să se dispună neînceperea urmăririi penale față de numitul S.P.

deoarece din actele premergătoare a reieșit că aspectele sesizate nu se

confirmă. Astfel declarațiile persoanei vătămate nu se coroborează cu alte

mijloace de probă, nefiind de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție

instituită în beneficiul făptuitorului. Pe de altă parte se apreciază că

materialul probator este epuizat, dispunerea și efectuarea unei expertize

grafice sau a documentelor nefiind utilă prin modalitatea de completare a

înscrisului.

Aceeași motivare a fost preluată,

mult mai sărac în motivare și de instanța de judecată „În condițiile în care

petenta recunoaște că a semnat contractul de asistență juridică, dar susține că

în alb, el fiind completat ulterior, o expertiză grafică nu ar avea obiect.

Instanța concluzionează că „nici

susținerile petentei cu privire la caracterul exorbitant al sumei trecute ca

onorariu nu se confirma”, întrucât în perioada respectivă avocatul S.P. i-a

acordat acesteia asistența juridică în mai multe procese, unele referindu-se la

valori patrimoniale importante.

Din cele de mai sus se constată că

practic nu a fost cercetată plângerea formulată de petentă care s-a plâns că

făptuitorul S.P. a completat în fals contractul de asistență juridică pentru a

încasa un onorariu de 450.000 lei pentru o cauză de partaj de bunuri comune ce

nu depășește 100.000 euro.

Motivarea din cuprinsul ordonanței

în sensul că efectuarea unei expertize nu este utilă prin modalitatea de

completare a înscrisului nu este argumentată, tot astfel și motivarea din

sentință că din moment ce petenta recunoaște că a semnat contractul în alb și

susține că el a fost completat ulterior, o expertiză nu este utilă, este greșit.

Făptuitorul a susținut că la momentul semnării de către petentă contractul era

completat mai puțin rubrica privind obiectul contractului. Tocmai faptul că

spre deosebire de petentă care a susținut că a semnat contractul în alb,

făptuitorul a susținut că dimpotrivă contractul a fost completat mai puțin la

rubrica „obiectul contractului” care urma să fie completată pe măsura

înregistrării cauzelor la instanțe, procurorul trebuia să dispună efectuarea

expertizei grafice.

Acest lucru se impune a fi făcut și

în condițiile în care Judecătoria Buftea a suspendat judecarea contestației la

executare și a trimis contractul în vederea efectuării de cercetări ca urmare a

faptului că partea s-a înscris în fals.

Înalta Curte reținând că hotărârea

pronunțată, care prin câteva motivări din rezoluție nu a răspuns la criticile

aduse rezoluției prin plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen. și că procurorul nu a efectuat o cercetare completă, soluția de

neîncepere a urmăririi penale fiind netemeinică urmează să admită recursul și

să caseze sentința conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Procedând la rejudecarea cauzei,

având în vedere dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., va admite plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 700 din 5

octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, va desființa

rezoluția și cauza va fi trimisă la procuror în vederea începerii urmăririi

penale sub aspectul infracțiunilor reclamate ca fiind săvârșite de făptuitor.

- în cauză se va dispune efectuarea

unei expertize grafice a scrisului din contractul de asistență judiciară incriminat.

Printre obiectivele expertizei se va cere expertului să răspundă la următoarele

întrebări

;

- dacă contractul de asistență

juridică din 2 iulie 2010 este completat de una și aceeași persoană la toate

rubricile, mai puțin la rubricile semnături;

- în caz afirmativ, dacă scriitura

aflată pe contract a fost executată cu un singur instrument de scris sau cu

instrumente diferite;

- în cazul în care scrisul a fost

executat cu instrumente de scris diferite să fie indicate punctual locurile

scrise cu același instrument și locurile scrise (completate) cu alt instrument

de scris.

Având în vedere contradicțiile din

declarațiile făptuitorului ca și cele din plângere și arătările (completările)

formulate de petentă se impune reaudierea petentei și făptuitorilor și

elucidarea raporturilor dintre părți, mai ales sub aspectul rezilierii

contractului și apoi a punerii în executare a plății sumei de 200.000 euro +

TVA - prima rată din contract.

Aceste verificări și clarificări se

impun a fi făcute având în vedere întâmpinarea depusă de S.P. în Dosarul nr. 1750/299/2008

al Judecătoriei Sectorului 1 București la termenul din 22 februarie 2008

(filele 152-166 vol.I dosar urmărire penală) în raport de care:

- se va cere făptuitorului să

explice de ce în aceeași zi când a emis factura pentru plata primei rate, fără

să primească un refuz de plată și fără trecerea unui timp a reziliat contractul

de asistență juridică;

- să explice de ce, în condițiile în

care în procesele civile avute cu petenta prin întâmpinări a susținut că

„prietenia a durat până la începutul lunii iunie 2007 și nu septembrie 2007,

când contestatoarea a plecat din locuința în care stăteau împreună și s-a mutat

într-un apartament pe care l-a închiriat singură la adresa din București,

sector 1 - „fapt cunoscut de toți prietenii noștri” - am citat din completarea

la întâmpinare depusă de făptuitor în alt Dosar nr. 30/2/94/2008 de data

aceasta pe rolul Judecătoriei Buftea - a expediat factura prin curier la o

adresă unde știa că petenta nu locuiește de mai multă vreme (act C.E. din 5

noiembrie 2007 fila 170 vol.II);

-să se facă verificări la imobil și

chiar să fie audiați chiriașii pentru a se stabili dacă copia contractului și

factura sau mai precis - o corespondență purtând data luna noiembrie 2007 a

fost predată petentei în luna ianuarie 2008 atunci când martorii chiriași s-au

reîntors din Japonia;

- având în vedere susținerile făcute

în scris de făptuitor care în cadrul contestației la executare își motivează

imposibilitatea de a renunța la executare pentru că reclamanta „nu a muncit

nici o zi în cei 3 ani de conviețuire, nu lucrează și trăiește din credite

obținute prin ipotecarea imobilelor cumpărate, primul credit ipotecar fiind

făcut în luna ianuarie 2008 la B.C.R., să justifice făptuitorul de ce ținând

seama de relațiile de amiciție („concubinaj”) a stabilit un onorariu de 450.000

euro când obiectul procesului partaj îl reprezentau un apartament modest în

Buzău și niște eventuale acțiuni care având în vedere dividendele ridicate de

fostul socru al petentei în cel mai bun caz ar valora circa 2 milioane lei

adică echivalentul a 500.000 euro;

- în condițiile în care prestația

efectivă a constat în redactarea a două acțiuni și trei cereri de strămutare și

cum nu s-a finalizat nici un proces, iar petenta nu a manifestat nemulțumiri

față de prestația apărătorilor, cum este posibil ca rezilierea contractului

unilateral la 5 noiembrie 2007, în condiția nerealizării obiectului

contractului, a emis o factură pentru plata unor servicii în valoare de 200.000

euro + TVA;

- aceleași relații de amiciție impun

a se face verificări și sub aspectul onorariilor practicate de făptuitor în

alte cauze asemănătoare. Astfel, făptuitorul a depus la parchet dovezile de

impunere anuală pentru anii 2006 și 2007.

Rezultă din acestea că în anul 2006

a realizat un venit anual impozabil de 1379935 lei, iar în anul 2007 un venit

anual impozabil de 1384690 lei (RON) (filele 175-176 vol.II).

În condițiile în care venitul pentru

un an întreg de activitate avocațială se reducea la suma de circa 450-500 mii

euro - este de lămurit motivul pentru care într-o cauză, cum este cea din speță,

în care partea asistată, urma să devină soția făptuitorului, lucru care nu s-a

mai întâmplat, s-a stabilit un onorariu greu de întâlnit și la case de avocatură

din străinătate, 450.000 euro + TVA - peste 500.000 euro pentru un proces de

partaj.

Înalta Curte consideră că numai după

efectuarea expertizei și a verificărilor mai sus arătate procurorul va fi în

măsură să pronunțe o soluție legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționara C.E. împotriva sentinței penale nr. 17 din 20 ianuarie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează sentința penală atacată și,

rejudecând:

Admite plângerea formulată de

petiționara C.E. împotriva rezoluției din 5 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 700/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe care o desființează și

trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2010.