ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2245/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2245/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 163/P/2008 din 22 octombrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în temeiul art. 228

alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., art. 38 și art. 209 alin. (4)

raportat la art. 25 și art. 42, raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen.:

public S.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu și fals

intelectual prev. de art. 246 și art. 289 C. pen.;

materiale de soluționare, în vederea continuării cercetărilor față de

făptuitorii E.O. și T.G.O.M., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 288, art. 291, art. 215 și art. 193 C. pen., în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, spre competentă

soluționare.

În considerentele acestei rezoluții s-au reținut

următoarele:

La data de 31 ianuarie 2008 petenta-parte vătămată G.M.E.

a formulat plângere penală prin care solicita efectuarea de cercetări față de numitul

E.O., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 291

C. pen., art. 215 C. pen. și art. 193 C. pen. și față de notarul public S.C.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual

prev. de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

La data de 12 iunie 2008 petenta-parte vătămată G.M.E.

și-a completat plângerea și a solicitat efectuarea de cercetări și față de

numitul T.G.O.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 291 C.

pen. și art. 215 C. pen.

Prin ordonanța nr. 7916/P/2008 din 01 octombrie 2009,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, a dispus declinarea la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a unei noi plângeri a petentei -

parte vătămată G.M.E. cu privire la aceleași fapte și aceiași făptuitori,

plângere conexată la prezenta cauză.

În motivarea plângerilor, petenta-parte vătămată a

susținut că numitul E.O. a încheiat la data de 25 septembrie 2006 la notarul

public S.C. o procură și un antecontract de vânzare-cumpărare din 25 septembrie

2006, prin care petiționara se angaja să înstrăineze apartamentul său. Petenta

a menționat că cele două acte sunt false deoarece nu s-a prezentat la notar și

nu a semnat personal actele, iar numiții E.O. și T.G.O.M., în mod abuziv, au

chemat-o în judecată folosind ca probe actele false și au amenințat-o "cu

moartea".

În urma cercetărilor efectuate a rezultat că

susținerile petentei cu privire la notarul public S.C., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual prev. de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen. sunt neîntemeiate.

Astfel, s-a reținut că, fiind audiat, notarul public

a arătat că ambele acte au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale,

în fața sa prezentându-se personal petenta care, după ce a înțeles ce conțin

actele, a semnat în cunoștință de cauză. A mai arătat acesta că petenta a mai

încheiat anterior un antecontract de vânzare-cumpărare și o procură (nr. 1363

și nr. 1364 din 13 iunie 2006) cu numitul E.O., actele în litigiu fiind

încheiate în considerarea acestora.

Cele declarate de notarul public au fost susținute și

de numitul E.O. precum și de martora I.C.M., secretară la B.N.P. S.C., care a

arătat că a completat personal chitanța, semnată ulterior de E.O. și G.M.E.,

din care rezulta că aceasta a primit suma de 60.000.000 lei, reprezentând

contravaloarea întreținerii pentru un an.

Totodată, în cauză a fost dispusă și executată o

constatare tehnico-ștințifică grafoscopică, care a concluzionat că semnăturile

de la rubrica "Mandantă" a procurii din 25 septembrie 2006 și cea de

la rubrica "Promitentă vânzătoare” de pe Convenția precontractuală de vânzare-cumpărare

din 25 septembrie 2006, "au fost probabil executate de G.M.E”.

În acest context, s-a apreciat că declarațiile

martorului G.F. nu corespund adevărului, fiind contrare celorlalte mijloace de

probă, fiind făcute pro-cauza în condițiile în care acesta este fostul soț al

petentei, care locuiește cu aceasta.

În acest sens, s-a preciat că relevantă este

declarația martorei I.M. care a arătat că s-a întâlnit cu petenta și fostul soț

al acesteia, care i-au comunicat, foarte bucuroși, că au "semnat o

chitanță prin care se angajau să-și vândă apartamentul contra unei sume lunare

de 6.000.000 lei, și au primit în avans 60.000.000 lei.

La dosarul cauzei au fost atașate Dosarele notariale nr.

1942 din 25 septembrie 2006 și nr. 1943 din 25 septembrie 2006 aparținând B.N.P.

S.C.

Procurorul de caz a reținut că pentru existența

infracțiunii de abuz în serviciu este necesar ca notarul public să-și exercite

abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui

act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie

să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane, iar pentru

existența infracțiunii de fals intelectual, trebuie să se facă dovada că acesta

a atestat fapte ori împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Față de actele de cercetare efectuate, s-a apreciat

că notarul public S.C., la autentificarea procurii din 25 septembrie 2006 și a convenției

precontractuale de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2006, și-a exercitat în

mod legal atribuțiile, neexistând date ori indicii privind săvârșirea de fapte

penale - art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce îi privește pe făptuitoarii E.O. și T.G.O.M.,

cercetați sub aspectul săvârșirii infr. prev. art. 288 C. pen., art. 291 C.

pen., art. 215 C. pen. și art. 193 C. pen., s-a apreciat că, în condițiile în

care competența nu aparține Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

este necesară disjungerea cauzei și declinarea la organul inițial sesizat -

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București - în vederea finalizării

cercetărilor și tragerii la răspundere penală a autorilor.

Pentru aceste considerente, prin ordonanța nr. 163/P/2008

din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., art.

38 și art. 209 alin. (4) raportat la art. 25 și art. 42, raportat la art. 45 alin.

(1) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de notarul public S.C., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu și fals intelectual prev.

de art. 246 și art. 289 C. pen. și disjungerea cauzei și declinarea competenței

materiale de soluționare, în vederea continuării cercetărilor față de

făptuitorii E.O. și T.G.O.M., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 288, art. 291, art. 215 și art. 193 C. pen.

În favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sectorului 2 București, spre competentă soluționare.

Plângerea formulată de petentă împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale cuprinsă în ordonanța de neîncepere a urmăririi

penale, în temeiul dispozițiilor art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă,

ca neîntemeiată, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București prin rezoluția nr. 1705/II-2/2009 din data de 12 noiembrie 2009.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale

cuprinsă în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și a rezoluției

procurorului ierarhic superior anterior menționată, petiționara G.M.E. a

formulat, în termen legal, plângere la instanță, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

În motivarea plângerii petenta a arătat că prin

ordonanța din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, în mod greșit, s-a dispus neânceperea urmăririi penale față de

notarul public S.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 și art. 289

C. pen., precum și faptul că rezoluția din 12 noiembrie 2009 a Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost dată cu ignorarea

probelor aflate la dosarul cauzei.

Prin sentința penală nr. 16 din 20 ianuarie 2010 a

Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta G.M.E. împotriva ordonanței din 22 octombrie 2009, dată în

Dosarul nr. 163/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a

rezoluției din 12 noiembrie 2009, dată de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București, petenta fiind obligată la cheltuieli

judiciare către stat.

În considerentele acestei hotărâri s-au reținut

următoarele

:

La data de 13 ianuarie 2008, G.M.E. a formulat

plângere penală împotriva notarului public S.C. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 246 și art. 289 C. pen. și împotriva numitului E.O. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288, 291, 215 și 193 C. pen.

Ulterior, petenta și-a completat plângerea și a

solicitat efectuarea de cercetări și față de numitul T.G.O.M. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 291 și art. 215 C. pen.

Plângerea a fost depusă la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sector 2 București, iar prin ordonanța nr. 7916/P/2008 din 01

octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 a dispus declinarea

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, spre competentă soluționare.

În motivarea plângerii, petenta a susținut că numitul

E.O. a încheiat la data de 25 septembrie 2006 la notarul public S.C. o procură

și un antecontract de vânzare - cumpărare din 25 septembrie 2006 și respectiv X

din aceeași dată, prin care acesta se angaja să înstrăineze apartamentul său. A

mai susținut petenta că cele două acte sunt false, deoarece nu s-a prezentat la

notar și nu a semnat personal actele respective, precum și faptul că numiții E.O.

și T.G.O.M., în mod abuziv au chemat-o în judecată, folosind ca probe actele

false și au amenințat-o "cu moartea".

S-a mai reținut că au fost audiați notarul public S.C.,

numitul E.O., martora I.C.M., secretară la B.N.P. S.C., martora I.M. și a fost

efectuată o constatare tehnico - științifică grafiloscopică, care a

concluzionat că semnăturile de la rubrica nandantă" a procurii din 25

septembrie 2006 și cea de la rubrica vânzătoare", de pe antecontractul de

vânzare - cumpărare din 25 septembrie 2006 au fost "probabil executate de

G.M.E." și s-au atașat Dosarele notariale nr. 1942 și 1943 din 25

septembrie 2006.

Pe cale de consecință, s-a preciat că probele

administrate în cauză au relevat că petenta a completat personal chitanța

semnată ulterior și de E.O., din care rezultă că petenta a primit suma de

60.000.000 lei, reprezentând contravaloarea întreținerii pentru un an.

În acest sens s-a reținut ca fiind relevantă

declarația martorei I.M., care a arătat că s-a întâlnit cu petenta și fostul

soț al acesteia care i-au comunicat, foarte bucuroși, că au semnat o chitanță

prin care se angajau să-și vândă apartamentul contra unei sume lunare de

6.000.000 lei și au primit în avans 60.000.000 lei.

Totodată, s-a constatat că pentru existenta

infracțiunii de abuz în serviciu este necesar ca notarul public să-și exercite

abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o infracțiune - neîndeplinirea unui

act - fie printr-o acțiune cum ar fi îndeplinirea defectuoasă a unui act,

acestea trebuind să aibă drept urmare vătămarea intereselor legale ale unei

persoane, iar pentru existența infracțiunii de fals intelectual trebuie să se

facă dovada că acesta a atestat fapte ori împrejurări necorespunzătoare

adevărului.

Cum activitatea notarului s-a înscris în limitele

competenței sale și acesta nu a făcut nici un act prin care să defavorizeze

părțile în cauză, în mod corect a dispus procurorul de la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București neînceperea urmăririi penale față de notarul public S.C.,

acesta exercitându-și în mod legal atribuțiile.

Cu privire la numiții E.O., T.G.O.M., împotriva

cărora s-a formulat plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.

288, 291, 215 și 193 C. pen., prima instanță a preciat că, în mod corect, s-a

dispus disjungerea cauzei și declinarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Sectorului 2 București, competența materială revenindu-i acestuia din urmă.

Pentru argumentele mai sus expuse, prima instanță a

respins plângerea petentei ca nefondată, în baza art. 278 pct. 8 lit. a) C.

proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a

declarat recurs petenta G.M.E. invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

În cuprinsul motivelor de recurs aflate la filei 2-4

și a concluziilor scrise aflate la filele 12-15 și 19-22 din dosarul de recurs,

recurenta petentă a invocat, în esență, următoarele critici: sentința atacată

este nelegală întrucât instnța de fond nu a ținut cont de faptul că petenta nu

a fost prezentă la 25 septembrie 2009 la B.N.P. S.C. și nici nu a semnat nicio

procură și convenție precontractuală de vânzare-cumpărare; nu s-a avut în

vedere faptul că la data respectivă petenta și martorul G.F. s-au aflat la

biroul numitului E.O., unde a încheiat o chitanță prin care își manifesta

acordul ca în viitor să încheie un contract de vânzare-cumpărare; nu s-a avut

în vedere faptul că la dosarul cauzei nu se află nicio cerere semnată de

petentă prin care solicita legalizarea vreunor acte notariale, aspect care

dovedește că actele încheiate de notarul S.C. nu au fost perfectate în prezența

petentei; rezultatul expertizei grafologice efectuate în cauză nu i-a fost adus

la cunoștință, pentru a-l putea contesta, aflând de existența acestuia în

momentul comunicării soluției de netrimitere în judecată.

La termenul stabilit pentru soluționarea recursului,

8 iunie 2010, recurenta petentă s-a prezentat în fața instanței de recurs,

concluziile acesteia fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul declarat, potrivit motivelor de

casare invocate de petentă, a actelor și lucrărilor de la dosar, a sentinței

pronunțate în cauză, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

combinat cu art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

din același

cod, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi dezvoltate în continuare.

Așa cum, în mod judicios, s-a reținut în

considerentele sentinței și ale rezoluției atacate, analiza întregului material

probator administrat în cauză nu a relevat comiterea de către intimatul notar S.C.

a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută

de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

Pentru a săvârși infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, este necesar ca funcționarul public să fi omis

să îndeplinească un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu ori să-l

îndeplinească în mod defectuos.

De asemenea, este necesar ca inacțiunea sau acțiunea

care constituie elementul material al faptei și care a produs vătămări

intereselor unor persoane să fie săvârșite cu vinovăție, ceea ce înseamnă că

făptuitorul cu voință a efectuat acțiunea ori a rămas în pasivitate, și-a dat

seama că acțiunea sau inacțiunea cauzează o vătămare, rezultat pe care l-a

urmărit sau a acceptat producerea lui.

În speță, nu s-a constatat o atare conduită în

sarcina intimatului, acesta respectând dispozițiile legale care reglementează

activitatea notarială.

Astfel, analizând activitățile desfășurate de notarul

S.C. rezultă că acesta a întocmit procura și antecontractul de vânzare-cu

mparare din 25 septembrie 2006 cu respectarea dispozițiilor legale, susținerile

petiționarei, în sensul că nu a fost prezentă la 25 septembrie 2006 la biroul

notarului public și că, deci, nu a semnat aceste documente, fiind contrazise de

actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv declarațiile notarului și

ale intimatului E.O., care se coroborează cu depozițiile martorelor l.C.M. și I.M.,

dar și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 28 mai

2009 care au stabilit că „semnătura de la rubrica „Mandantă" de pe procura

din 25 septembrie 2006, încheiată între G.M.E. și E.O., precum și cea de la

rubrica „Vânzătoare promitentă" de pe Convenția precontractuală de

vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2006, încheiată între G.M.E. și T.G.O.M.,

au fost probabil executate de G.M.E.".

În plus, din înscrisurile aflate la filele 77, 79 și

80 dosar urmărire penală, reprezentând chitanțe, care nu au fost contestate de

petentă, rezultă că acesteia i s-a plătit de către numitul T.G.O.M., prin

mandatar E.O., ulterior datei de 25 septembrie 2006, sume de bani reprezentând

"întreținerea sa și a apartamentului conform convenției de contract de

vânzare-cumpărare cu uzufruct viager".

Aceste înscrisuri, coroborate cu chitanța sub

semnătură privată din 25 septembrie 2009, a cărei valabilitate este reconoscută

de petentă, în care se specifică că numitul T.G.O.M., prin mandatar E.O. i-a

achitat petentei la 25 septembrie 2009 „suma de 60.000.000 lei (șaizecimilioane

lei), suma reprezentând întreținerea lunară începând cu data de 25 septembrie

2006, până la data de 25 iunie 2007 conform cnvenției de vânzare-cumpărare cu

uzufruct viager încheiat între T.G.O.M. și doamna G.M.E. prin care primul se

obligă să-i plătească suma de 6.000.000 lei lunar, trimestial în mână sau prin

poștă până la sfârșitul vieții", evidențiază faptul că între cele două

părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager,

convenție în baza căreia cumpărătorul făcea plățile lunare, iar

petenta-vânzătoare încasa sumele înscrise în documentele mai sus indicate.

Prin urmare, din actele premergătoare efectuate în

cauză rezultă că în cele două acte, respectiv procura din 25 septembrie 2006 și

Convenția precontractuală de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2006, notarul

public nu a atestat fapte ori împrejurări necorespunzătoare adevărului, astfel

încât nu sunt îndeplinte elementele constitutive ale infracțiunii de fals

intelectual.

Prin urmare, atâta timp cât din conținutul

plângerilor formulate și din examinarea actelor premergătoare efectuate în

cauză și soluțiilor procurorului nu rezultă indicii de comitere a vreunei

infracțiuni, se constată că în mod legal și temeinic. Curtea de Apel București,

secția I-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta G.M.E.

împotriva ordonanței din 22 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 163/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției din 12

noiembrie 2009, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, menținând rezoluțiile atacate.

În consecință, nefiind fondate motivele de casare

invocate de recurenta petentă și cum nu se constată existența altor motive,

susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă,

ca nefondat, recursul declarat de petenta G.M.E. împotriva sentinței penale nr.

16 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I- a penală.

Potrivit art. 192 alin. (2) din același Cod,

recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta G.M.E.

împotriva sentinței penale nr. 16 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția I- a penală.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2010.