ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față, Deliberând asupra plângerii formulate de petentul G.T. împotriva soluției adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 889/P/2008 și a rezoluției din 17 august 2009 în dosarul nr. 1253/11-2/2009, Curtea de Apel București a constatat că aceasta este întemeiată, a admis plângerea formulată de petentul G.T. împotriva soluției adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 889/P/2008 și rezoluției din 17 august 2009 în dosarul nr. 1253/II-2/2009. Conform art. 278 l alin. (8) lit. b) C. proc.
pen., desființează soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 889/P/2008 și rezoluția din 17 august 2009 în dosarul nr. 1253/II-2/2009 și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea administrării ca probe a unei expertize topografice și expertiză a clădirii situate în sector 1, București, legalitatea edificării, respectării certificatului de urbanism Este vorba despre sentința penală nr. 95 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel București. Concret, la data de 06 august 2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea formulată de numitul G.T. împotriva ordonanței adoptată la 01 iulie 2009 în dosarul penal nr.889/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care se solicită infirmarea acestui act procedural, pe motiv de nelegalitate și netemeinicie.
În urma verificării actelor și lucrărilor dosarului penal nr. 889/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și a plângerii formulată de numitul G.T., s-au constatat următoarele: La data de 23 mai 2008, numitul G.T., în calitate de mandatar al numiților T.T.D. și T.D., a sesizat organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu o plângere penală, prin care solicitat efectuarea de cercetări fată de numiții: - S.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
și fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen.; - F.M., expert cadastral, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.; - G.V., director al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.; - D.L., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.
și abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 1 C. pen.; - V.S., expert contabil judiciar, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art.2 89 C. pen.; - B.O.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 C. pen., fapte comise cu ocazia vânzării și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007. Pentru aceleași motive și împotriva acelorași persoane, la data de 16 februarie 2009 au formulat plângere și numiții P.B.A. și R.I. Cele două dosare penale au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu nr. 889/P/2008 din 26 mai 2008 și nr. 286/P/2009 din 17 februarie 2009, iar prin rezoluția nr. 286/P/2009 din data de 19 februarie 2009, în temeiul disp.
art. 37 C. proc. pen. cu referire la art. 32 C. proc. pen. și art. 34 pct. d C. proc. pen., s-a dispus conexarea dosarului penal nr. 286/P/2009 la dosarul nr. 889/P/2008, cercetările urmând a fi efectuate sub aspectul celor sesizate în această din urmă cauză penală. În dosarul penal nr. 889 /P/ 2008 au fost efectuate de către procuror ațele premergătoare, iar prin ordonanța cu același număr din data de 01 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42 cu ref. la art. 45 1.1 C. proc. pen., a dispus: - neînceperea urmăririi penale față de notarul public D.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 1 C. pen.
și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că notarul public nu a avut intenția de a prejudicia părțile care au formulat ulterior plângere penală, solicitând înscrisurile necesare încheierii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007, astfel încât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus menționate; - disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pentru a se efectua cercetări fată de numiții F.M., G.V., V.S. , B.O.V. și S.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen.
și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. Un exemplar al ordonanței nr. 889/P/2008 din data de 01 iulie 2009 a fost comunicat atât persoanelor care au formulat plângerea penală, cât și celorlalte persoane interesate, prin adresele nr. 889/P/2008 din 06 iulie 2009. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere numitul G.T., considerând că atât soluția de neurmărire penală dispusă față de notarul public D.L., cât și soluția de disjungere și declinare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București sunt netemeinice și nelegale, solicitând infirmarea acestora, deoarece procurorul nu a explicat care element constitutiv al infracțiunilor lipsește, iar între faptele comise de notarul public și ceilalți făptuitori există legătură de cauzalitate și pentru o bună înfăptuire a justiției acestea trebuie cercetate unitar de unitatea de parchet competentă, și anume Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., este legală, întrucât notarul public D.L. și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau potrivit legii, solicitând părților actele necesare întocmirii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007, acte din care rezulta că numita S.S. era proprietara terenului în suprafață de 137 mp situat în București, sector 1, astfel încât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în formă calificată, prev. de art. 248 1 C. pen.
și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., lipsind intenția ca formă de vinovăție necesară pentru comiterea acestor infracțiuni. Având în vedere că atât numiții T.T.D. și T.D., prin mandatar G.T., cât și numiții P.B.A. și R.I. au sesizat, printre altele, și săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., soluția de disjungere și declinare a cauzei, în conformitate cu disp. art. 38 C. proc. pen., art. 42 cu ref. la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. este legală, însă unitatea de parchet competentă material referitor la această infracțiune era Parchetul de pe lângă Tribunalul București, aspect care poate fi îndreptat ulterior dacă se constată că prejudiciul este mai mare de 200.000 lei.
În temeiul disp. art. 278 alin. (3) C. proc. pen. și art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, plângerea a fost respinsă. Împotriva acestor soluții a formulat plângere petentul la nivelul instanței la 11 februarie 2010, arătând că nu au fost administrate probele propuse de el, respectiv nu a fost administrată expertiza topografică și respectiv expertiza clădirii în litigiu. Analizând plângerea formulată, conform art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Curtea a admis plângerea pentru următoarele considerente: În urma plângerii petentului care invocă inducerea sa în eroare cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare al imobilului din sector 1 București, de către F.M. (expert cadastral), G.V.
(director al oficiului de cadastru și publicitatea imobiliară), V.S. (expertul care a întocmit raportul de evaluare tehnică imobiliară a imobilului), B.O.V. (un al doilea cumpărător al terenului în litigiu) și S.S. (persoana care a vândut terenul petentului), ca urmare a nerespectării obligațiilor profesionale de către notarul D.L., procurorii parchetului de pe lângă Curtea de Apel au instrumentat plângerea sa, audiind petentul, persoanele acuzate de el, fără să admită însă expertizele solicitate, ajungându-se la concluzia unei neînceperi a urmăririi pe motiv că faptele atribuite nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. În cauză, petentul a solicitat (fila 33-34 dosar 889/P/2009), administrarea de probe, expertiză topografică și expertiză în construcții, probe pe care Parchetul le-a respins nemotivat, la 24 iunie 2009 (fila 13 dosar nr. 889/P/2009).
Curtea a reamintit că dreptul al un proces echitabil impune obligația de a asigura începerea unei anchete oficiale efective, atunci când o persoană formulează o plângere penală. Scopul esențial al unei astfel de anchete este să asigure punerea în aplicare efectivă a legislației interne ce îi protejează acest drept. Ancheta trebuie să permită stabilirea cauzelor și identificarea persoanelor vinovate. Este vorba nu de o obligație de rezultat, ci de o obligație de mijloace; așadar, autoritățile trebuie să fi luat măsuri rezonabile pentru culegerea probelor referitoare la incident. în cauză nu au fost administrate probele propuse de petent, în favoarea susținerilor sale, ci doar probele care au susținut contrariul.
Apreciind plângerea ca fondată, Curtea a desființat rezoluțiile atacate și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea redeschiderii urmăririi penale și administrării de probe, o expertiză topografică (identificarea rețelelor electrice, apă canal gaze, ce deservesc, identificarea circuitelor funcționale ce sunt necesare bunei exploatări a clădirii) și expertiză a clădirii, având (legalitatea edificării și respectării certificatului de urbanism) obiective menționate de petent la fila 36 din dosarul 889/P/2009. Împotriva sentinței s-au exercitat căile de atac ale recursului atât de către Parchet cât și de către intimata D.L. În motivele scrise de recurs ale procurorului sunt abordate probleme de fond, respectiv că hotărârea instanței ar fi nelegală sub aspectul greșitei admiteri a plângerii formulate de petent, considerându-se că aspectele invocate de instanță în motivarea hotărârii exced faptelor pretins săvârșite de notarul D.L.
Prin urmare, fără a contesta relevanța probei dispuse de către instanță, se consideră că aceasta nu este utilă și lămuritoare în privința activității desfășurate de către notar ci în privința faptelor numitei S.S. care posibil să nu fi comunicat notarului anumite împrejurări semnificative. Cauza față de aceasta s-a disjuns. Toate actele premergătoare efectuate demonstrează caracterul efectiv al anchetei. De altfel, trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale este nelegală în condițiile în care față de notar nu a fost începută urmărirea penală. Cu ocazia însă a dezbaterii recursurilor, procurorul a arătat că înțelege să solicite, ca aspect prioritar, respingerea plângerii petentului ca tardiv introdusă.
Prima rezoluție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a fost dată la 6 august 2009 iar rezoluția Procurorului general s-a dat la 17 august 2009. Comunicarea s-a făcut cu confirmare de primire la 28 august 2009. Petentul era obligat să se adreseze instanței în termen de 20 de zile de când a expirat termenul de 20 de zile de la soluționarea plângerii împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către procurorul general, până la 16 septembrie 2009. Au fost reluate, în subsidiar și motivele de recurs de fond mai sus detaliate. Pe de altă parte, ca și chestiune prealabilă, intimata recurentă D.O.L. a solicitat repunerea în termenul de recurs. A arătat că nu a fost citată niciodată la Curtea de Apel.
A luat cunoștință de existența procesului la 16 august prin intermediul Cărții Funciare. Au fost depuse în scris motive de recurs și din partea acestei intimate, pe fondul reclamației, solicitându-se în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii și reținerea spre judecare, menținerea dispozițiilor ordonanței procurorului, respectiv de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public. Instanța de recurs, ca și aspect prioritar, va examina în ce măsură este investită și cu recursul intimatei D.O.L. în cauză. Din acest punct de vedere, aspectele de detaliu decurg neechivoc din chiar declarația intimatei dată în cursul urmăririi penale (f.39-40).
Expres acesta face trimitere la două adrese de corespondență. La aceste adrese, ambele, a fost citată în cauză și tot acolo s-au realizat procedurile de comunicare a hotărârii pronunțate. Aspectul că intimata și-ar fi schimbat domiciliul este o chestiune ce nu are relevanță juridică, este sarcina exclusivă a sa ca să aducă la cunoștința organelor judiciare aceste împrejurări. Așa fiind, cum dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare poartă data de 9 aprilie iar promovarea recursului s-a concretizat abia la 27 august, soluția procedurală nu poate fi decât aceea de respingere ca tardiv a recursului formulat. Practic în susținerea cererii de repunere în termen nu se invocă împrejurări temeinice de împiedicare, conform art. 364 C. proc.
pen., ci recurenta se rezumă la aceste apărări menționate - că nu a fost citată în cauză, că nu a primit hotărârea, și ce astfel au fost pe deplin elucidate, neputând fi primite. În continuare instanța de recurs va constata că este investită, exclusiv în recursul procurorului, cu o problemă juridică ce capătă valoare de prioritate în abordare, și anume aceea a pretinsei tardivități în introducerea plângerii de către petentul G.T. Acest aspect juridic nu a mai fost abordat, însă cadrul procesual permite deslușirea sa în recurs dat fiind caracterul integral devolutiv al unei astfel de căi de atac în cauză, prevalat pe dispozițiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen. I.C.C.J. constată următoarele: La data de 23 mai 2008, numitul G.T., în calitate de mandatar al numiților T.T.D.
și T.D., a sesizat organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu o plângere penală, prin care solicitat efectuarea de cercetări fată de numiții: - S.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen.; - F.M., expert cadastral, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.; - G.V., director al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.; - D.L., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.
și abuz în serviciu în formă calificată, prev. De art. 248 1 C. pen.; - V.S., expert contabil judiciar, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.; - B.O.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 C. pen., fapte comise cu ocazia vânzării și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007. În dosarul penal nr. 889/P/2008 au fost efectuate de către procuror ațele premergătoare, iar prin ordonanța cu același număr din data de 01 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 42 cu ref.
la art. 45 1.1 C. proc. pen., a dispus: - neînceperea urmăririi penale față de notarul public D.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că notarul public nu a avut intenția de a prejudicia părțile care au formulat ulterior plângere penală, solicitând înscrisurile necesare încheierii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007, astfel încât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus menționate; - disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, pentru a se efectua cercetări fată de numiții F.M., G.V., V.S.
, B.O.V. și S.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Un exemplar al ordonanței nr. 889/P/2008 din data de 01 iulie 2009 a fost comunicat atât persoanelor care au formulat plângerea penală, cât și celorlalte persoane interesate, prin adresele nr. 889/P/2008 din 06 iulie 2009. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere numitul G.T., considerând că atât soluția de neurmărire penală dispusă față de notarul public D.L., cât și soluția de disjungere și declinare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București sunt netemeinice și nelegale, solicitând infirmarea acestora, deoarece procurorul nu a explicat care element constitutiv al infracțiunilor lipsește, iar între faptele comise de notarul public și ceilalți făptuitori există legătură de cauzalitate și pentru o bună înfăptuire a justiției acestea trebuie cercetate unitar de unitatea de parchet competentă, și anume Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat de către procurorul general că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., este legală, întrucât notarul public D.L. și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau potrivit legii, solicitând părților actele necesare întocmirii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007, acte din care rezultă că numita S.S. era proprietara terenului în suprafață de 137 mp situat în București, sector 1, astfel încât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în formă calificată, prev. de art. 248 1 C. pen.
și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., lipsind intenția ca formă de vinovăție necesară pentru comiterea acestor infracțiuni. În temeiul disp. art. 278 alin. (3) C. proc. pen. și art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, plângerea a fost respinsă, la 17 august 2009. Împotriva acestor soluții a formulat plângere petentul la nivelul instanței la 11 februarie 2010, arătând că nu au fost administrate probele propuse de el, respectiv nu a fost administrată expertiza topografică și respectiv expertiza clădirii în litigiu. În acest context, analizând plângerea formulată pe fondul acesteia, conform art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel a greșit neabordând în mod prioritar aspectul introducerii în termen a plângerii și a admis-o.
Concret, a apreciat plângerea ca fondată, Curtea a desființat rezoluțiile atacate și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea redeschiderii urmăririi penale și administrării de probe, o expertiză topografică (identificarea rețelelor electrice, apă canal gaze, ce deservesc din strada E., identificarea circuitelor funcționale ce sunt necesare bunei exploatări a clădirii din str. E.) și expertiză a clădirii din str. E., având (legalitatea edificării și respectării certificatului de urbanism) obiective menționate de petent la fila 36 din dosarul 889/P/2009. Ori prima rezoluție a procurorului, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, a fost comunicată efectiv la data de 6 iulie 2009 (f.3 dos.
urm.), fiind primită conform spuselor petentului, cu anexarea plicului în acest sens, la 17 iulie (f. 11 dos. proc. gen.) iar rezoluția Procurorului general s-a dat la 17 august 2009. Comunicarea s-a făcut cu confirmare de primire la 28 august 2009 (f.4, 5 dos. proc. gen.). Petentul era obligat să se adreseze instanței de judecată în termen de 20 de zile, pană la 16 septembrie 2009. Cu toate acestea a făcut-o abia la 10 februarie 2010 (f. 1-3 dos. instanță). Este reală împrejurarea că petentul la data de 18 ianuarie 2010 solicită să-i fie comunicat (practic recomunicat) modul de soluționare al plângerii de către procurorul general, dar această doleanță, acceptată de organul judiciar, nu are vreo relevanță juridică - se învederează practic aceeași adresă de comunicare a documentelor, de unde s-a inițiat întreaga procedură, la procuror, la procurorul general precum și la instanță (completată însă și cu o adresă de reședință).
Așa fiind, se poate constata o tardivitate evidență în introducerea plângerii, aspect ce trebuie să aibă conotații procesuale în cauză, recursul Parchetului fiind de admis - doar în cadrul acestuia s-au învederat astfel de împrejurări juridice legate de tardivitate - cu consecința casării sentinței și rejudecând în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va respinge plângerea petentului G.T.ca tardivă. Evident, într-un astfel de cadru de dezbatere, celelalte abordări juridice ce vizează fondul cauzei nu mai sunt de decelat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 95 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează sentința penală atacată și rejudecând în fond, respinge plângerea formulată de intimatul petent G.T.ca tardiv introdusă. Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta intimată D.L. împotriva aceleiași sentințe penale. Obligă recurenta intimată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.