ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față,

Deliberând asupra plângerii formulate de petentul G.T.

împotriva soluției adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

în dosarul nr. 889/P/2008 și a rezoluției din 17 august 2009 în dosarul nr. 1253/11-2/2009,

Curtea de Apel București a constatat că aceasta este întemeiată, a admis

plângerea formulată de petentul G.T. împotriva soluției adoptată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 889/P/2008 și rezoluției

din 17 august 2009 în dosarul nr. 1253/II-2/2009.

Conform art. 278

l

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., desființează soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București în dosarul nr. 889/P/2008 și rezoluția din 17 august 2009 în

dosarul nr. 1253/II-2/2009 și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București în vederea administrării ca probe a unei expertize topografice

și expertiză a clădirii situate în sector 1, București, legalitatea edificării,

respectării certificatului de urbanism

Este vorba despre sentința penală nr. 95 din 1

aprilie 2010 a Curții de Apel București.

Concret, la data de 06 august 2009 a fost

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București plângerea

formulată de numitul G.T. împotriva ordonanței adoptată la 01 iulie 2009 în

dosarul penal nr.889/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, prin care se solicită infirmarea acestui act procedural, pe motiv de

nelegalitate și netemeinicie.

În urma verificării actelor și lucrărilor dosarului

penal nr. 889/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

precum și a plângerii formulată de numitul G.T., s-au constatat următoarele:

La data de 23 mai 2008, numitul G.T., în calitate de

mandatar al numiților T.T.D. și T.D., a sesizat organele de urmărire penală din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu o plângere penală,

prin care solicitat efectuarea de cercetări fată de numiții:

- S.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și fals în

declarații, prev. de art. 292 C. pen.;

- F.M., expert cadastral, sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.;

- G.V., director al Oficiului de Cadastru și

Publicitate Imobiliară București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.;

- D.L., notar public, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de

art. 246 C. pen. și abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248

1

C. pen.;

- V.S., expert contabil judiciar, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art.2 89 C. pen.;

- B.O.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune, prev. de art. 215 C. pen., fapte comise cu ocazia vânzării și

autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007.

Pentru aceleași motive și împotriva acelorași

persoane, la data de 16 februarie 2009 au formulat plângere și numiții

P.B.A. și R.I.

Cele două dosare penale au fost înregistrate la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu nr. 889/P/2008 din 26 mai 2008

și nr. 286/P/2009 din 17 februarie 2009, iar prin rezoluția nr. 286/P/2009 din

data de 19 februarie 2009, în temeiul

disp. art. 37

C. proc.

pen. cu referire la art. 32 C. proc. pen. și art. 34 pct. d C. proc. pen., s-a

dispus conexarea dosarului penal nr. 286/P/2009 la dosarul nr. 889/P/2008,

cercetările urmând a fi efectuate sub aspectul celor sesizate în această din

urmă cauză penală.

În dosarul penal nr. 889 /P/ 2008 au fost efectuate

de către procuror ațele premergătoare, iar prin ordonanța cu același număr din

data de 01 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în

temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 38

C. proc. pen., art. 42 cu ref. la art. 45 1.1 C. proc. pen., a dispus:

- neînceperea urmăririi penale față de notarul public

D.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu în formă

calificată, prev. de art. 248

1

C. pen. și fals intelectual, prev. de

art. 289 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a

rezultat că notarul public nu a avut intenția de a prejudicia părțile care au

formulat ulterior plângere penală, solicitând înscrisurile necesare încheierii

și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007,

astfel încât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele

constitutive ale infracțiunilor mai sus menționate;

- disjungerea și declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului

1 București, pentru a se efectua cercetări fată de numiții F.M., G.V., V.S.

, B.O.V. și S.S., sub

aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. și

art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Un exemplar al ordonanței nr. 889/P/2008 din data de

01 iulie 2009 a fost comunicat atât persoanelor care au formulat plângerea

penală, cât și celorlalte persoane interesate, prin adresele nr. 889/P/2008 din

06 iulie 2009.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere

numitul G.T., considerând că atât soluția de neurmărire penală dispusă față de

notarul public D.L., cât și soluția de disjungere și declinare a cauzei în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București sunt

netemeinice și nelegale, solicitând infirmarea acestora, deoarece procurorul nu

a explicat care element constitutiv al infracțiunilor lipsește, iar între

faptele comise de notarul public și ceilalți făptuitori există legătură de

cauzalitate și pentru o bună înfăptuire a justiției acestea trebuie cercetate

unitar de unitatea de parchet competentă, și anume Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București.

Examinând actele premergătoare efectuate în cauză s-a

constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C.

proc. pen., este legală, întrucât notarul public D.L. și-a îndeplinit

obligațiile care îi reveneau potrivit legii, solicitând părților actele

necesare întocmirii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834

din 12 decembrie 2007, acte din care rezulta că numita S.S. era proprietara

terenului în suprafață de 137 mp situat în București, sector 1, astfel încât nu

sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de

art. 246 C. pen., abuz în formă calificată, prev. de art. 248

1

C.

pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., lipsind intenția ca formă

de vinovăție necesară pentru comiterea acestor infracțiuni.

Având în vedere că atât numiții T.T.D. și T.D., prin

mandatar G.T., cât și numiții P.B.A. și R.I. au sesizat, printre altele, și

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen., soluția de disjungere și declinare a cauzei, în conformitate cu

disp. art. 38 C. proc. pen., art. 42 cu ref. la art. 45 alin. (1) C. proc. pen.

este legală, însă unitatea de parchet competentă material referitor la această

infracțiune era Parchetul de pe lângă Tribunalul București, aspect care poate

fi îndreptat ulterior dacă se constată că prejudiciul este mai mare de 200.000

lei.

În temeiul disp. art. 278 alin. (3) C. proc. pen. și

art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, plângerea a fost respinsă.

Împotriva acestor soluții a formulat plângere

petentul la nivelul instanței la 11 februarie 2010, arătând că nu au fost

administrate probele propuse de el, respectiv nu a fost administrată expertiza

topografică și respectiv expertiza clădirii în litigiu.

Analizând plângerea formulată, conform art. 278/1 alin.

(8) lit. b) C. proc. pen., Curtea a admis plângerea pentru următoarele considerente:

În urma plângerii petentului care invocă inducerea sa

în eroare cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare al

imobilului din sector 1 București, de către F.M. (expert cadastral), G.V. (director

al oficiului de cadastru și publicitatea imobiliară), V.S. (expertul care a

întocmit raportul de evaluare tehnică imobiliară a imobilului), B.O.V. (un al

doilea cumpărător al terenului în litigiu) și S.S. (persoana care a vândut

terenul petentului), ca urmare a nerespectării obligațiilor profesionale de

către notarul D.L., procurorii parchetului de pe lângă Curtea de Apel au

instrumentat plângerea sa, audiind petentul, persoanele acuzate de el, fără să

admită însă expertizele solicitate, ajungându-se la concluzia unei neînceperi a

urmăririi pe motiv că faptele atribuite nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor reclamate.

În cauză, petentul a solicitat (fila 33-34 dosar

889/P/2009), administrarea de probe, expertiză topografică și expertiză în

construcții, probe pe care Parchetul le-a respins nemotivat, la 24 iunie 2009

(fila 13 dosar nr. 889/P/2009).

Curtea a reamintit că dreptul al un proces echitabil

impune obligația de a asigura începerea unei anchete oficiale efective, atunci

când o persoană formulează o plângere penală. Scopul esențial al unei astfel de

anchete este să asigure punerea în aplicare efectivă a legislației interne ce

îi protejează acest drept. Ancheta trebuie să permită stabilirea cauzelor și

identificarea persoanelor vinovate. Este vorba nu de o obligație de rezultat,

ci de o obligație de mijloace; așadar, autoritățile trebuie să fi luat măsuri

rezonabile pentru culegerea probelor referitoare la incident. în cauză nu au

fost administrate probele propuse de petent, în favoarea susținerilor sale, ci

doar probele care au susținut contrariul.

Apreciind plângerea ca fondată, Curtea a desființat

rezoluțiile atacate și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, în vederea redeschiderii urmăririi penale și administrării de probe,

o expertiză topografică (identificarea rețelelor electrice, apă canal gaze, ce

deservesc, identificarea circuitelor funcționale ce sunt necesare bunei

exploatări a clădirii) și expertiză a clădirii, având (legalitatea edificării

și respectării certificatului de urbanism) obiective menționate de petent la

fila 36 din dosarul 889/P/2009.

Împotriva sentinței s-au exercitat căile de atac ale

recursului atât de către Parchet cât și de către intimata D.L.

În motivele scrise de recurs ale procurorului sunt

abordate probleme de fond, respectiv că hotărârea instanței ar fi nelegală sub

aspectul greșitei admiteri a plângerii formulate de petent, considerându-se că

aspectele invocate de instanță în motivarea hotărârii exced faptelor pretins

săvârșite de notarul D.L.

Prin urmare, fără a contesta relevanța probei dispuse

de către instanță, se consideră că aceasta nu este utilă și lămuritoare în

privința activității desfășurate de către notar ci în privința faptelor numitei

S.S. care posibil să nu fi comunicat notarului anumite împrejurări semnificative.

Cauza față de aceasta s-a disjuns.

Toate actele premergătoare efectuate demonstrează

caracterul efectiv al anchetei. De altfel, trimiterea cauzei procurorului în

vederea redeschiderii urmăririi penale este nelegală în condițiile în care față

de notar nu a fost începută urmărirea penală.

Cu ocazia însă a dezbaterii recursurilor, procurorul

a arătat că înțelege să solicite, ca aspect prioritar, respingerea plângerii

petentului ca tardiv introdusă.

Prima rezoluție prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale a fost dată la 6 august 2009 iar rezoluția Procurorului

general s-a dat la 17 august 2009. Comunicarea s-a făcut cu confirmare de

primire la 28 august 2009. Petentul era obligat să se adreseze instanței în

termen de 20 de zile de când a expirat termenul de 20 de zile de la

soluționarea plângerii împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale de către procurorul general, până la 16 septembrie 2009.

Au fost reluate, în subsidiar și motivele de recurs

de fond mai sus detaliate.

Pe de altă parte, ca și chestiune prealabilă,

intimata recurentă D.O.L. a solicitat repunerea în termenul de recurs. A arătat

că nu a fost citată niciodată la Curtea de Apel. A luat cunoștință de existența

procesului la 16 august prin intermediul Cărții Funciare.

Au fost depuse în scris motive de recurs și din

partea acestei intimate, pe fondul reclamației, solicitându-se în principal,

admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare,

în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii și reținerea spre

judecare, menținerea dispozițiilor ordonanței procurorului, respectiv de

neîncepere a urmăririi penale față de notarul public.

Instanța de recurs, ca și aspect prioritar, va

examina în ce măsură este investită și cu recursul intimatei D.O.L. în cauză.

Din acest punct de vedere, aspectele de detaliu

decurg neechivoc din chiar declarația intimatei dată în cursul urmăririi penale

(f.39-40). Expres acesta face trimitere la două adrese de corespondență.

La aceste adrese, ambele, a fost citată în cauză și

tot acolo s-au realizat procedurile de comunicare a hotărârii pronunțate.

Aspectul că intimata și-ar fi schimbat domiciliul

este o chestiune ce nu are relevanță juridică, este sarcina exclusivă a sa ca

să aducă la cunoștința organelor judiciare aceste împrejurări.

Așa fiind, cum dovada de îndeplinire a procedurii de

comunicare poartă data de 9 aprilie iar promovarea recursului s-a concretizat

abia la 27 august, soluția procedurală nu poate fi decât aceea de respingere ca

tardiv a recursului formulat.

Practic în susținerea cererii de repunere în termen

nu se invocă împrejurări temeinice de împiedicare, conform art. 364 C. proc. pen.,

ci recurenta se rezumă la aceste apărări menționate - că nu a fost citată în

cauză, că nu a primit hotărârea, și ce astfel au fost pe deplin elucidate,

neputând fi primite.

În continuare instanța de recurs va constata că este

investită, exclusiv în recursul procurorului, cu o problemă juridică ce capătă

valoare de prioritate în abordare, și anume aceea a pretinsei tardivități în

introducerea plângerii de către petentul G.T.

Acest aspect juridic nu a mai fost abordat, însă

cadrul procesual permite deslușirea sa în recurs dat fiind caracterul integral

devolutiv al unei astfel de căi de atac în cauză, prevalat pe dispozițiile art.

385/6 alin. (3) C. proc. pen.

I.C.C.J. constată următoarele:

La data de 23 mai 2008, numitul G.T., în calitate de

mandatar al numiților T.T.D. și T.D., a sesizat organele de urmărire penală din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu o plângere penală,

prin care solicitat efectuarea de cercetări fată de numiții:

- S.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și fals în

declarații, prev. de art. 292 C. pen.;

- F.M., expert cadastral, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen.;

- G.V., director al Oficiului de Cadastru și

Publicitate Imobiliară București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.;

- D.L., notar public, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de

art. 246 C. pen. și abuz în serviciu în formă calificată, prev. De art. 248

1

C. pen.;

- V.S., expert contabil judiciar, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.;

- B.O.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune, prev. de art. 215 C. pen., fapte comise cu ocazia vânzării și

autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007.

În dosarul penal nr. 889/P/2008 au fost efectuate de

către procuror ațele premergătoare, iar prin ordonanța cu același număr din

data de 01 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în

temeiul disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 38

C. proc. pen., art. 42 cu ref. la art. 45 1.1 C. proc. pen., a dispus:

- neînceperea urmăririi penale față de notarul public

D.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu în formă

calificată, prev. de art. 248 C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 289 C.

pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că

notarul public nu a avut intenția de a prejudicia părțile care au formulat

ulterior plângere penală, solicitând înscrisurile necesare încheierii și autentificării

contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007, astfel încât

nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale

infracțiunilor mai sus menționate;

- disjungerea și declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului

1 București, pentru a se efectua cercetări fată de numiții F.M., G.V., V.S.

, B.O.V. și S.S., sub

aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. și

art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Un exemplar al ordonanței nr. 889/P/2008 din data de

01 iulie 2009 a fost comunicat atât persoanelor care au formulat plângerea

penală, cât și celorlalte persoane interesate, prin adresele nr. 889/P/2008 din

06 iulie 2009.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere

numitul G.T., considerând că atât soluția de neurmărire penală dispusă față de

notarul public D.L., cât și soluția de disjungere și declinare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București sunt netemeinice și

nelegale, solicitând infirmarea acestora, deoarece procurorul nu a explicat

care element constitutiv al infracțiunilor lipsește, iar între faptele comise

de notarul public și ceilalți făptuitori există legătură de cauzalitate și

pentru o bună înfăptuire a justiției acestea trebuie cercetate unitar de

unitatea de parchet competentă, și anume Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București.

Examinând actele premergătoare efectuate în cauză s-a

constatat de către procurorul general că soluția de neîncepere a urmăririi

penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în

conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., este legală, întrucât

notarul public D.L. și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau potrivit

legii, solicitând părților actele necesare întocmirii și autentificării

contractului de vânzare-cumpărare nr. 2834 din 12 decembrie 2007, acte din care

rezultă că numita S.S. era proprietara terenului în suprafață de 137 mp situat

în București, sector 1, astfel încât nu sunt întrunite, sub aspectul laturii

subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., abuz în formă

calificată, prev. de art. 248

1

C. pen. și fals intelectual, prev. de

art. 289 C. pen., lipsind intenția ca formă de vinovăție necesară pentru

comiterea acestor infracțiuni.

În temeiul disp. art. 278 alin. (3) C. proc. pen. și

art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, plângerea a fost respinsă, la 17

august 2009.

Împotriva acestor soluții a formulat plângere

petentul la nivelul instanței la 11 februarie 2010, arătând că nu au fost

administrate probele propuse de el, respectiv nu a fost administrată expertiza

topografică și respectiv expertiza clădirii în litigiu.

În acest context, analizând plângerea formulată pe

fondul acesteia, conform art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Curtea de

Apel a greșit neabordând în mod prioritar aspectul introducerii în termen a

plângerii și a admis-o.

Concret, a apreciat plângerea ca fondată, Curtea a

desființat rezoluțiile atacate și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, în vederea redeschiderii urmăririi penale și

administrării de probe, o expertiză topografică (identificarea rețelelor

electrice, apă canal gaze, ce deservesc din strada E., identificarea circuitelor

funcționale ce sunt necesare bunei exploatări a clădirii din str. E.) și

expertiză a clădirii din str. E., având (legalitatea edificării și respectării

certificatului de urbanism) obiective menționate de petent la fila 36 din

dosarul 889/P/2009.

Ori prima rezoluție a procurorului, prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale, a fost comunicată efectiv la data de 6

iulie 2009 (f.3 dos. urm.), fiind primită conform spuselor petentului, cu

anexarea plicului în acest sens, la 17 iulie (f. 11 dos. proc. gen.) iar

rezoluția Procurorului general s-a dat la 17 august 2009. Comunicarea s-a făcut

cu confirmare de primire la 28 august 2009 (f.4, 5 dos. proc. gen.).

Petentul era obligat să se adreseze instanței de

judecată în termen de 20 de zile, pană la 16 septembrie 2009. Cu toate acestea

a făcut-o abia la 10 februarie 2010 (f. 1-3 dos. instanță).

Este reală împrejurarea că petentul la data de 18 ianuarie

2010 solicită să-i fie comunicat (practic recomunicat) modul de soluționare al

plângerii de către procurorul general, dar această doleanță, acceptată de

organul judiciar, nu are vreo relevanță juridică - se învederează practic

aceeași adresă de comunicare a documentelor, de unde s-a inițiat întreaga

procedură, la procuror, la procurorul general precum și la instanță (completată

însă și cu o adresă de reședință).

Așa fiind, se poate constata o tardivitate evidență

în introducerea plângerii, aspect ce trebuie să aibă conotații procesuale în

cauză, recursul Parchetului fiind de admis - doar în cadrul acestuia s-au

învederat astfel de împrejurări juridice legate de tardivitate - cu consecința

casării sentinței și rejudecând în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

se va respinge plângerea petentului G.T.ca tardivă.

Evident, într-un astfel de cadru de dezbatere,

celelalte abordări juridice ce vizează fondul cauzei nu mai sunt de decelat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2), (3) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 95 din 1 aprilie 2010 a

Curții de Apel București, secția

I

penală.

Casează sentința penală atacată și rejudecând în

fond, respinge plângerea formulată de intimatul petent G.T.ca tardiv introdusă.

Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de

recurenta intimată D.L. împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă recurenta intimată la plata sumei de 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2010.