ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2196/2008

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 78 din 17 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.D.C.N. împotriva ordonanței din 19 noiembrie 2007 emisă în dosarul nr. 781/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 11/11-2/2008 din 15 ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-a menținut soluția atacată, și a fost obligat petentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată de petentul S.D.C.N.

, s-a solicitat desființarea rezoluțiilor, cu motivarea că soluțiile mai sus menționate sunt nelegale și netemeinice, fiind date cu încălcarea normelor de procedură penală. în esență, petiționarul a susținut că procurorul care a instrumentat cauza nu l-a ascultat în calitate de parte vătămată după începerea urmăririi penale și nu s-a pronunțat cu privire la cererea de extindere a procesului penal față de B.C.G., astfel încât urmărirea penală este incompletă, nefiind administrat probatoriul necesar lămuririi cauzei sub toate aspectele. Prin urmare, petentul a solicitat admiterea plângerii formulate și desființarea soluțiilor emise în cauză. La termenul din 10 martie 2008, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 32 C. proc.

pen., s-a dispus reunirea la prezenta cauză a dosarului nr. 913/2/2008 (331/2008) al Curții de Apel București, secția I penală. Din actele și lucrările dosarului au rezultat următoarele: Prin ordonanța din 19 noiembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-au dispus următoarele: 1. Scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., a învinuitei V.A . 2. Neînceperea urmăririi penale față de notarul public G.D.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din același cod. 3. Disjungerea cauzei cu privire la aspectele sesizate de către numitul S.D.C.N.

prin plângerea înregistrată inițial la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 3238/SR/2006, în vederea efectuării de cercetări fată de magistrații C.F., M.I., G.M.A., T.S. și M.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 din același cod. 4. Declinarea competenței de soluționare a lucrării disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Pentru a fi adoptată această soluție, s-au reținut următoarele: Prin plângerea formulată la data de 15 iunie 2005 și înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 1311/P/2005, numitul S.D.C.N a sesizat faptul că, în cuprinsul certificatului de moștenitor suplimentar nr. 45 din 26 octombrie 2004, privind pe defuncții P.O.L.

și P.A., notarul public G.D.E. ar fi făcut mențiuni neconforme cu realitatea, incluzând în compunerea maselor succesorale, cu referire la apartamentul nr. 2, din imobilul situat la adresa indicată mai sus, atât holul de la subsolul clădirii, aflat în coproprietatea tuturor locatarilor, cât și dreptul irevocabil de acces la podul și spălătoria de la mansardă, spații dobândite de către petent prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11567/18 martie 1994 la fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 3 București. Numitul S.D.C.N. a mai arătat că, stabilind compunerea maselor succesorale, notarul public G.D.E. ar fi modificat fără nici un temei legal denumirea a două încăperi de la subsolul aceluiași imobil, din „pivnițe" în „camere de locuit". De asemenea, s-a arătat că certificatul de moștenitor suplimentar nr. 45 din 26 octombrie 2004 a fost depus de către învinuita V.A.

în dosarele civile nr. 2013/2004 și respectiv nr. 3971/2004, aflate pe rolul Curții de Apel București. Prin rezoluția din data de 21 martie 2007, confirmată de către procuror, organele Secției 1 Poliție au dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitei V.A., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., reținându-se, în fapt, că, deși cunoștea că include mențiuni nereale cu privire la compunerea masei succesorale, aceasta a folosit certificatul respectiv în susținerea pretențiilor pe care Ie-a formulat în cele două cauze civile aflate pe rolul Curții de Apel București. Cu prilejul cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că, la data de 26 octombrie 2004, notarul public G.D.E.

a emis certificatul de moștenitor suplimentar nr. 45, prin care a stabilit că, de pe urma defuncților P.O.L. și P.A. , învinuitei V.A. îi revine, în calitate de fiică, în afara bunurilor incluse în masa succesorală menționată în certificat de legatar nr. 39 din 08 octombrie 2004, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2, situat la parterul imobilului din București . Î n cuprinsul certificatului respectiv, la rubrica „masa succesorală", notar public G.D.E.

a enumerat toate încăperile care, „conform dosarului cadastral întocmit în vederea deschiderii Cărții funciare", intră în compunerea apartamentului în cauză, incluzând trei încăperi de la subsolul imobilului și anume „cameră cu o suprafață utilă de 15,60 mp, cameră cu o suprafață utilă de 18,93 mp, hol cu o suprafață utilă de 4,78 mp". De asemenea, s-a menționat că, potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul verbal nr. 9554 din 24 martie 1950 la Tribunalul Ilfov, secția l-a civilă - comercială, și transcris în registrul de transcripțiuni al aceleiași instanțe sub nr. 9795 din 29 decembrie 1949, „în masa succesorală se include și dreptul irevocabil de acces al moștenitoarei la pod și spălătorie, una săptămână pe lună". Examinându-se actele care au fost avute în vedere de către notarul public G.D.E.

la emiterea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 45 din 26 octombrie 2004, sub aspectul încăperilor ce intră în compunerea masei succesorale, s-a constatat că mențiunile din cuprinsul certificatului respectiv corespund întocmai documentației tehnice cadastrale, în baza căreia apartamentul proprietatea soților P.O.L. și P.A. a fost înscris în Cartea funciară nr. 28381 a Sectorului 5 București. Pe de altă parte, s-a constatat că, prin excepție, holul de la subsolul imobilului, cu o suprafață utilă de 4,78 mp - astfel cum este reprezentat în releveul întocmit de către ing. B.C.G. - nu a fost menționat, în mod expres, alături de celelalte încăperi ce au făcut obiectul tranzacției, în actul de vânzare- cumpărare sus-menționat, act care constituie titlul de proprietate al soților P.O.L.

și P.A. Î n legătură cu acest aspect, învinuita V.A. a precizat că încăperea respectivă a fost folosită în mod exclusiv, fără obiecții din partea celor interesați, de către locatarii succesivi al apartamentului nr. 2. Cu prilejul cercetării la fața locului efectuată de către organele Secției 1 Poliție în conformitate cu prevederile art. 129 C. proc. pen. s-a constatat că holul cu suprafața utilă de 4,78 mp este o încăpere distinctă de cel aflat în coproprietatea tuturor locatarilor imobilului, care servește accesului din exteriorul clădirii și de la scara de serviciu spre încăperile situate la subsol.

Astfel, din procesul verbal întocmit de organele de poliție și din planșa fotografică cu aspecte constatate cu prilejul respectiv rezultă, pe de o parte, că accesul la holul în suprafață de 4,78 mp se face, printr-o ușă, din holul comun, iar pe de altă parte, că holul în litigiu servește, în mod exclusiv, accesului la cele două camere ce s-au aflat în proprietatea soților P.O.L. și P.A. Referitor la aceste ultime încăperi, denumite în titlul de proprietate al defuncților „pivnițe", se reține că notarul public a preluat denumirea din documentația cadastrală ce i-a fost pusă la dispoziție, schimbarea denumirii inițiale neavând nicio relevanță. Î n ceea ce privește includerea, în compunerea masei succesorale, a dreptului irevocabil de acces la pod și spălătorie, o săptămână pe lună, se constată că acesta a fost constituit în favoarea soților P.O.L.

și P.A.

de către constructorul și proprietarul inițial al imobilului, N.A., prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9554 din 24 martie 1950, cu mențiunea expresă: ,,[...] toate obligațiunile luate se consideră solidare și indivizibile printre succesorii cu orice titlu a părților contractante". De altfel, în momentul primei vânzări a podului și spălătoriei de la mansardă, A.L.(L.), moștenitoarea numitei N.A., a precizat, printr-un articol adițional la contractul autentificat sub nr. 1524 din 25 noiembrie 1954 la fostul Notariat de Stat Municipal al Capitalei, că încăperile respective deservesc și apartamentul de la parter, „în sensul că proprietarul apartamentului de la parter, respectiv locatarii acelui apartament, au drept de acces la pod și spălătorie, una săptămână pe lună". Analizând actele de proprietate cu privire la imobilul în cauză, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a reținut, în motivarea deciziei civile nr. 1671 din 27 noiembrie 2006, că dreptul de acces perpetuu la pod și spălătorie a fost constituit de proprietarul inițial al întregului imobil, iar acest drept nu s-a stins la decesul beneficiarilor, continuând să greveze aceste spații indiferent cui și de câte ori au fost transmise, tocmai pentru că au fost concepute încă din construcție să deservească și apartamentul de la parter.

Față de cele expuse mai sus, s-a reținut că certificatul de moștenitor suplimentar nr. 45 din 26 octombrie 2004 a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, avându-se în vedere aspectele stabilite cu prilejul dezbaterilor succesorale. Î n consecință, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public G.D.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., constatându-se că faptele acestuia nu sunt prevăzute de legea penală. De asemenea, în lipsa oricărui indiciu cu privire la existența vreunei mențiuni neconforme realității în cuprinsul certificatului de moștenitor suplimentar nr. 45 din 26 octombrie 2004, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei V.A., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

Pe de altă parte, întrucât prin plângerea înregistrată inițial la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 3238/SR/2006 și atașată ulterior la dosarul cauzei, numitul S.D.C.N. a solicitat să se efectueze cercetări în legătură cu modul în care s-a desfășurat judecata în dosarul nr. 21261/3/2005 al Tribunalului București, secția a lll-a civilă, iar magistratul C.F., președintele completului de la termenul din data de 20 ianuarie 2006, îndeplinește, în prezent, funcția de judecător la Curtea de Apel București, s-a dispus disjungerea cauzei și înaintarea lucrării disjunse la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, competent să efectueze cercetări cu privire la aspectele sesizate de către petent.

Î mpotriva soluției adoptate prin ordonanța din 19 noiembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, petentul a formulat plângere adresată Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Prin rezoluția nr. 11/11-2/2008 din 15 ianuarie 2008 emisă de Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S.D.C.N. și menținută soluția adoptată prin ordonanța din 19 noiembrie 2007 în dosarul nr. 781/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, față de notarul public G.D.E., cercetat în faza de acte premergătoare pentru infr. prev. de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

și față de înv. V.A. cercetată sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., care este legală și temeinică. S-a apreciat că din materialul probator administrat rezultă că faptele pentru care au fost efectuate cercetările fată de învinuita V.A. și față de notarul G.D.E., nu sunt prevăzute de legea penală, cu referire la prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen. , situație cu efect dirimant ce constituie un impediment procedural pentru punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. De asemenea, s-a apreciat că din punct de vedere al legalității, procurorul anchetator a aplicat în mod corect prevederile art. 228 alin. (4) C. proc. pen. cu privire la notarul public G.D.E. și cele prev. de art. 249 C. proc.

pen. rap. la art. ll pct. l lit. b) din același cod față de învinuita V.A., dispunând neînceperea urmăririi penale și, respectiv scoaterea de sub urmărire penală. Totodată, verificându-și competența, procurorul a dispus în mod temeinic și legal - cu referire la prevederile art. 38 C. proc. pen., art. 42 și art. 45 alin. (1) C. proc. pen. - disjungerea, formarea unui nou dosar și declinarea acestuia la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se efectua cercetări față de magistratul C.F. - judecător la Curtea de Apel București.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor petentului și în raport cu conținutul actelor existente în dosarul de urmărire penală, Curtea a constatat următoarele: Referitor la criticile vizând neadministrarea probatoriul propus, se constată că nu sunt fondate, întrucât în faza de urmărire penală se efectuează actele de urmărire penală pe care procurorul le apreciază ca fiind necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. Așadar, constituie atributul exclusiv al organului de urmărire penală să stabilească dacă se impune ascultarea părții vătămate, putând independent și suveran să decidă asupra tuturor chestiunilor care țin de efectuarea urmăririi penale.

Așa cum s-a menționat anterior, obligația organului de urmărire penală se circumscrie strângerii de probe necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele or, în cauză, procurorul a administrat probatoriul necesar pentru a realiza cerința dispoziției din art. 202 C. proc. pen., așa încât neadministrarea unor probe pe care petentul le solicită nu echivalează cu o urmărire penală incompletă atâta vreme cât s-a apreciat că nu mai sunt necesare. De altfel, examinând temeinicia soluției, Curtea a constatat că în raport cu actele de urmărire penală efectuate, care au condus la adoptarea unei soluții de netrimitere în judecată, nu se mai impunea administrarea altor probe, întrucât nu ar fi schimbat situația de fapt reținută de procuror.

Cu privire la cererea de extindere a procesului penal față de B.C.G., care a efectuat documentația tehnică cadastrală a imobilului în litigiu, procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză nu s-a pronunțat asupra acestei solicitări întrucât dispozițiile art. 238 C. proc. pen. impun o asemenea obligație doar în cauzele aflate în supravegherea procurorului nu și în cele în care efectuează urmărirea penală, situație în care stabilește cadrul procesual în care va desfășura activitatea de urmărire penală și persoanele față de care va declanșa procesul penal. Î mpotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul S.D.C.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc.

pen. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefundat pentru considerentele ce vor preceda. Înalta Curte, a constatat , în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, că intimata G.D.E. în desfășurarea activităților de notar public și-a îndeplinit atribuțiile în conformitate cu dispozițiile legale, iar instanța de fond în mod corect a constat că nu există nici un indiciu din care să reiasă comiterea vreunei infracțiuni de către notarul public G.D.E., cercetat în faza de acte premergătoare pentru infr. prev. de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. și de către V.A., cercetată sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen.

Astfel, în mod corect s-a reținut că nu este prevăzută de legea penală fapta notarului public G.D.E., de a enumera în cuprinsul certificatului de moștenitor suplimentar nr. 45 din 26 octombrie 2004, la rubrica „masa succesorală", toate încăperile care, „conform dosarului cadastral întocmit de B.C.G.

în vederea deschiderii Cărții funciare", intră în compunerea apartamentului învinuitei, incluzând trei încăperi de la subsolul imobilului și anume „cameră cu o suprafață utilă de 15,60 mp, cameră cu o suprafață utilă de 18,93 mp, hol cu o suprafață utilă de 4,78 mp" și de a menționa că, potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul verbal nr. 9554 din 24 martie 1950 la Tribunalul Ilfov, s ecția l-a civilă - comercială, transcris în registrul de transcripțiuni al aceleiași instanțe sub nr. 9795 din 29 decembrie 1949, „în masa succesorală se include și dreptul irevocabil de acces al moștenitoarei la pod și spălătorie, una săptămână pe lună". Potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege, or notarul a preluat cu prilejul întocmirii certificatului de moștenitor suplimentar nr. 45 din 26 octombrie 2004 mențiunile cuprinse în înscrisurile prezentate de V.A., neputându-se reține că ar fi inserat date necorespunzătoare adevărului.

Cu privire la fapta numitei V.A. ,în mod just s-a reținut că nu este prevăzută de legea penală întrucât dosarul cadastral întocmit de B.C.G., în vederea deschiderii Cărții funciare, prezentat notarului G.D.E. , a fost întocmit în anul 2002, la cererea și anterior decesului autoarei sale, P.L. precum și a autorilor petentului. S.O. și R. Acest document nu rezultă că ar fi fost contestat de către persoanele care au beneficiat de el și și-au înscris drepturile cu privire la imobilul în litigiu în Cartea funciară. Prin urmare, nu se poate susține că V.A. ar fi folosit un document fals câtă vreme dosarul cadastral a constituit un act dobândit în virtutea calității de moștenitoare a defunctei P.L.

și a cărui veridicitate nu a fost contestată anterior emiterii certificatului de moștenitor suplimentar nr. 45 din 26 octombrie 2004. Referitor la aceste încăperi, denumite în titlul de proprietate al defuncților P.L. și A. „pivnițe", schimbarea denumirii acestora nu afectează dreptul de proprietate al petentului, acesta nu Ie-a revendicat și nici nu a susținut că i-ar fi aparținut. Î n ceea ce privește includerea în masa succesorală a dreptului irevocabil de acces la pod și spălătorie, o săptămână pe lună, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul verbal nr. 9554 din 24 martie 1950 la Tribunalul Ilfov, secția l-a civilă - comercială, transcris în registrul de transcripțiuni al aceleiași instanțe sub nr. 9795 din 29 decembrie 1949, a fost constituit acest drept în favoarea defuncților P.L.

și A. de către constructorul și proprietarul inițial al imobilului, N.A. Î n consecință, pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curtea, apreciază că soluțiile date în cauză, prin ordonanța din 19 noiembrie 2007 și prin rezoluția din 15 ianuarie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și prin sentința recurată, sunt legale și temeinice sub toate aspectele. Astfel, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.D.C.N. împotriva sentinței penale nr. 78 din 17 martie 2008 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2008.