ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 837/2010

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 326 din 12 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția

ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, cererea de

sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a

art. 51 alin. (2) C. proc. pen., ca neîntemeiată.

În baza

art. 403 C. proc. pen. a respins, în principiu, ca inadmisibilă, cererea de

revizuirea a sentinței nr. 21 din 01 februarie 2008 dată în dosarul nr.

8715/2/2007 al Curții de Apel București formulată de petentul E.N.G.

A obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Revizuientul

E.N.G. a solicitat revizuirea sentinței

penale

nr. 21 din 1 februarie 2008 a Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată

în dosarul nr. 2877/2007.

Curtea

a constat că prin sentința penală sus menționată s-a respins, ca nefondată

plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., de petentul E.N.G.

împotriva rezoluției nr. 1287/11-2/21 august 2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București prin care i-a fost respinsă ca nefondată plângerea

împotriva rezoluției nr. 644/P/2007 a aceleași unități de Parchet care a dispus

neînceperea urmăririi penale față de av. T.V. cu privire la săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

reținând că faptele incriminate de petent nu există. Această sentință a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 8248 din 20 iunie 2008 a Înalta Curte de

Casație și Justiție care a respins ca nefondat recursul petiționarul.

Revizuentul a depus prin serviciul

registratură o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a

art. 51 alin. (2) C. proc. pen. în raport cu art. 6, art. 10, art. 14 și art. 18

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Față de dispozițiile prevăzute de Legea nr.

47/1997 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a

constatat că excepția nu este motivată sub aspectul dispozițiilor

constituționale pretins a fi încălcate și nici nu are legătură cu cauza în

sensul cerut de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel că

a respins-o ca neîntemeiată.

Cât privește cererea de revizuire,

Curtea a apreciat că este ținută de decizia penală nr. 17/19 martie 2007

pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și

Justiție prin care s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva

unei hotărârii judecătorești definitivă pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a), b) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe cât și

împotriva încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2009, în termen legal,

a formulat recurs revizuentul petiționar E.N.G., prin mandatar E.D.M. și a

solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea cererii de revizuire

și sesizarea Curții Constituționale cu privire la dispozițiile art. 51 alin.

(2) C. proc. pen., susținând că instanța de fond a soluționat cererea formulată

în lipsa sa, fără a-i da cuvântul.

Examinând recursul declarat de

petiționar sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.

Cu privire la criticile aduse încheierii

de ședință din data de 20 octombrie 2009, Înalta Curte, a apreciat că acestea

sunt nefondate, instanța soluționând cauza în conformitate cu dispozițiile

legale în materie, respingând ca nefondată, prin încheiere motivată, cererea de

recuzare a judecătorului investit cu soluționarea fondului cauzei.

Criticile recurentului din motivele

depuse în scris reiau în esență aspectele invocate în cererea inițială adresată

primei instanțe și au făcut obiectul analizei acesteia la acel moment, iar în

această etapă procesuală, a recursului împotriva unei sentințe prin care i s-a

respins în principiu, ca inadmisibilă, cererea de revizuirea a sentinței nr. 21

din 01 februarie 2008 dată în dosarul nr. 8715/2/2007 al Curții de Apel

București formulată de petentul E.N.G., prin aceste critici nu s-au dovedit

aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei

instanțe.

Înalta Curte, a constatat că în mod

corect instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale

privind excepția de neconstituționalitate a art. 51 alin. (2) C. proc. pen., ca

neîntemeiată, întrucât excepția nu este motivată sub aspectul dispozițiilor

constituționale pretins a fi încălcate și nici nu are legătură cu

cauza în sensul cerut de dispozițiile art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992.

Totodată, Înalta Curte, a reținut că în

mod temeinic și legal instanța de fond, în baza art. 403 C. proc. pen. a

respins, în principiu, ca inadmisibilă, cererea de revizuirea a sentinței nr.

21 din 01 februarie 2008 dată în dosarul nr. 8715/2/2007 al Curții de Apel

București, formulată de petentul E.N.G., iar în lumina dispozițiilor deciziei

nr. 17 din 19 martie 2007 pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că, cererea de revizuire îndreptată

împotriva unei hotărârii judecătorești definitivă pronunțată în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a), b) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Așadar, pentru toate aceste

considerente, apreciind că soluția

pronunțată

în cauză este legală, temeinică și corect motivată în fapt și în

drept,

văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din

același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuentul petiționar E.N.G. împotriva sentinței penale nr. 326 din 12

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuent petiționar

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03

martie 2010.