ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 620/2010

Asupra recursului de față;

În baza actelor din dosar, constată

următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 313 din 09 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul B.S. împotriva Rezoluției din 3 octombrie  2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe care a menținut-o.

A fost obligat petentul la plata

sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că la data de 9

octombrie  2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe plângerea formulată

de petentul B.S. împotriva Rezoluției din 30 iunie 2008 dată în Dosarul penal

nr. 652/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Cauza a fost trimisă spre

rejudecare, prin Decizia penală nr. 2241 din 12 iunie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

La dosarul cauzei se află atașate

Dosarul penal nr. 652/P/2007 și lucrarea nr. 1331/II-2/2008 ambele ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; Dosarul nr. 5150/2/2008 al

Curții de Apel București, secția a II-a penală (primul ciclu procesual); Dosar

nr. 5150/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiției și dosarul nr.

8475/2/2009 al Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Examinând actele și lucrările

efectuate în cauză Curtea a constatat:

Prin Sentința penală nr. 17 din 28

ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în

Dosarul penal nr. 5150/2/2008, s-a admis plângerea petentului, s-a dispus

desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la aceeași unitate de

procuratură în vederea „efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi

penale”.

Această sentință a fost casată prin

Decizia penală nr. 2241 din 12 iunie 2009 pronunțată în Dosarul penal nr.

5150/2/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În considerente, instanța supremă a

reținut că în raport cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen. soluția adaptată de instanța de fond este neprocedurală și prin

aceasta nelegală.

și lucrările efectuate în cauză, Curtea a constatat:

Înainte de toate, Curtea a notat că

împrejurările și faptele reclamate de petent la 7 iulie 2006, referitoare la un

pretins comportament abuziv, a trei polițiști din cadrul I.P.J. Giurgiu, au

făcut obiectul verificărilor în Dosarul nr. 7154 din 14 mai 2007 al I.P.J.

Giurgiu, neexistând o soluție a procurorului cu privire la aspectele respective

și prin urmare examinarea legalității și netemeiniciei soluționării reclamației

(din 7 iulie 2006) petentului nu poate face obiectul prezentei cauze.

Prin plângerea înregistrată la 28

mai 2007, petentul a solicitat să se efectueze cercetări față de comisarul șef

D.N. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 263 - 264 și art. 323

C. pen.

În susținerea plângerii petentul

arată că intimatul nu i-a răspuns la solicitarea din 2 mai 2007 de a i se

comunica stadiul lucrărilor în plângerea înregistrată sub nr. 4096 din 7 iulie

2006.

Prin Rezoluția din 30 iunie 2008,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi

penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 263, art. 264 și

art. 323 C. pen. față de D.N., comisar șef la I.P.J. Giurgiu.

Prin Rezoluția din 5 august 2009 în

lucrarea nr. 133/II-2/2008, Procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București a respins plângerea formulată de petent, confirmând

rezoluția procurorului de caz.

Curtea a apreciat că soluția

adoptată prin Rezoluția din 30 iunie 2008 în Dosarul penal nr. 652/P/2007 este

temeinică și legală.

În acest sens, instanța a reținut că

petentului i s-a comunicat la 09 august 2006 prin adresa nr. 4096/4124

rezultatul verificărilor efectuate în legătură cu sesizarea acestuia din 7

iulie 2006, adresa fiind semnată de intimat.

Aceeași soluție i-a fost comunicată

petentului, din nou la 14 mai 2007 printr-o adresă semnată tot de intimat.

Împrejurarea că, în virtutea

funcției ocupate, respectiv șef al Inspectoratului de poliție, intimatul a

semnat comunicările către petent nu vădește implicarea acestuia în soluționarea

efectivă a reclamațiilor formulate de petent.

În acest context faptic, instanța a

constatat că plângerea petentului este nefondată, motiv pentru care în temeiul

art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, menținându-se

Rezoluția din 30 iunie 2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

II. Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs petiționarul B.S. criticând-o ca netemeinică prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

și ca nelegală prin prima cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 4, 5, 8, 10, 17 C. proc. pen., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei

procurorului în vederea începerii urmăririi penale a intimatului D.N., comisar

șef sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 263,

art. 264 și art. 323 C. pen.

Examinând actele și lucrările

dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de motivele de critică și a

cazurilor de casare indicate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și

de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în

vedere că recursul declarat de petiționarul B.S. se privește ca nefondat și

urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât, prima instanță

prin conformare la dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. a

verificat Rezoluția atacată nr. 652/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București pe baza lucrărilor și a materialelor din dosarul cauzei și în

lipsa unor înscrisuri noi prezentate dispunând în mod legal și temeinic în baza

art. 228 C. proc. pen., art. 27 alin. (3) lit. b) - Secțiunea IV din Legea nr.

281/2003 combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 209 alin. (3) C.

proc. pen. cu referire la art. 27 alin. (2) Secțiunea IV din Legea nr. 281/2003

neînceperea urmăririi penale a intimatului nominalizat sub aspectul

infracțiunilor imputate.

Astfel, din examinarea coroborată a

actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că petiționarul a formulat

numeroase plângeri îndreptate împotriva unor lucrători de poliție din cadrul

Inspectoratului Județean de Poliție Giurgiu. La datele de 14 mai 2007, 09

august 2006, 01 noiembrie  2006, 07 noiembrie  2006 comisarul șef D.N. a

semnat, în calitate de șef al Inspectoratului Județean de Poliție Giurgiu tot

atâtea comunicări adresate petentului în care i se relata în detaliu stadiul

cercetărilor sau modul de soluționare a unor din cauze, sau chiar i se indicau

organele jurisdicționale competente, acolo unde organele de poliție nu aveau

competență materială.

Împrejurarea că aceste adrese au

fost semnate de șeful Inspectoratului nu semnifică implicarea acestuia în nici

o modalitate în soluționarea efectivă a dosarelor, corespondența unității cu

persoanele fizice și juridice fiind semnată de conducătorul unității.

Pe de altă parte, din verificările

efectuate a mai rezultat că petentul B.S. formulează frecvent plângeri penale

împotriva unor persoane fizice și lucrători de poliție, că aceste plângeri au

caracter șicanator și că nici unul dintre aspectele sesizate nu s-au confirmat.

Mai mult, într-una din aceste

situații petentul l-a instigat pe R.G.V. să redacteze și să semneze o astfel de

plângere contra unei sume de bani, deși semnatarul plângerii nu avea cunoștințe

despre nici unul din aspectele pe care le reclamă.

De altfel se mai reține că din

raportul medico-legal din 13 decembrie  2005 al Serviciului Județean de

Medicină Legală Giurgiu rezultă că petentul suferă de „tulburare de

personalitate mixtă cu predominanțe de tip paranoid și bordeline”, afecțiune

confirmată de fratele său, B.M., care arată că acesta își inspiră acțiunile din

filme artistice, apreciindu-se un „justițiar”.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.S. împotriva Sentinței penale nr. 313 din 09

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 februarie 2010.