ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1650/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, prin sentința penală nr. 30 F din 16 martie 2009, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petenților N.S.M. și A.(B.)G., formulată împotriva rezoluției nr. 205/P/2008 din 12 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, rezoluție pe care a menținut-o. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că rezoluția atacată, menținută prin rezoluția nr. 8/II.2/2009 din 30 ianuarie 2009 a procurorului general al aceluiași parchet, a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.M., notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., precum și față de S.R.

și P.M., pentru aceștia sub aspectul infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen. și de uz de fals, prevăzută de art. 291 din același cod, faptele penale imputate neexistând în materialitatea lor. Din verificarea actelor premergătoare efectuate de procuror în analiza plângerii petenților, s-a constatat că susținerile acestora, în sensul că actul de partaj voluntar și contractul de donație, încheiate de F.S. după ce aceasta testase, la 27 mai 1998, în favoarea lor, acte autentificate de notarul public, nu au corespondent în realitate, nerezultând indicii ale săvârșirii infracțiunilor reclamate. Împotriva sentinței, petentele în termenul legal, au formulat recursuri, în cererea scrisă motivându-se că ambele au fost întreținători și îngrijitori, în timpul vieții, ai lui F.S.

și F.K., recunoscuți în testamentul făcut în 1998 mai 27, moștenitori legatari după moarte, asupra tuturor bunurilor celor doi, ele solicitând ca toate acestea să fie trecute în întregime și nu în parte, la cei ce le merită de drept, să se țină cont de toate amănuntele și piesele din dosar pentru că nu s-a dovedit în ce condiții a ajuns la notar F.S. la data de 12 iunie 1998, să se justifice de o comisie medico-legală că ea ar fi fost în deplinătatea facultăților mintale odată ce era bolnavă handicap mintal, la acea dată având și vârsta de 82 de ani (filele 2, 3 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). Recursurile nu sunt fondate. Conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., verificându-se plângerea, se examinează rezoluția procurorului pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și prin luarea în considerare a unor acte noi. Astfel, examinând sentința, se reține că instanța competentă a verificat în integralitate materialul cauzei, condițiile în care F.S. a semnat actul de partaj voluntar și respectiv, de donație, fiind constatate și tehnico-științific, precum și medico-legal psihiatric. Ca atare, actul medico-legal de expertiză psihiatrică a lui F.S., datat 2 iulie 1998, a conchis că aceasta avea judecata și discernământul păstrate, fiind orientată auto și alopsihic. Constatarea tehnico-științifică din 24 noiembrie 2008, reliefând că semnăturile de pe documentele în litigiu au fost, probabil, executate de ea, caracterul de probabilitate impunându-se datorită numărului foarte redus de semnături model de comparație, nefiind executate prin dirijarea mâinii scriptorului de către o altă persoană.

Din actele cauzei, se mai reține că F.S., prin actul de donație, a oficializat înscrisul, contract de vânzare-cumpărare încheiat cu P.M. încă din anul 1996, deci anterior testamentului din 27 mai 1998. Este de amintit și că legea civilă nu interzice ca testatorul, până la deces, să revină asupra a ceea ce testase, manifestarea de voință ulterioară putând revoca, în tot sau în parte, ceea ce testase, înstrăinarea voluntară a bunurilor ce au făcut obiectul legatului denotând voința persoanei de a revoca ceea ce se înscrisese în testament. Pentru considerentele expuse, sentința fiind legală și temeinică, recursurilor vor fi respinse ca nefondate. Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc.

pen., petenții recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii N.S.M. și A.(B.)G. împotriva sentinței penale nr. 30/F din 16 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții petiționari să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 mai 2009.