ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1650/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov, prin

sentința penală nr. 30 F din 16 martie 2009, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petenților N.S.M.

și A.(B.)G., formulată împotriva rezoluției nr. 205/P/2008 din 12 decembrie

2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, rezoluție pe care a

menținut-o.

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut că rezoluția atacată, menținută prin rezoluția nr. 8/II.2/2009

din 30 ianuarie 2009 a procurorului general al aceluiași parchet, a dispus, în

baza dispozițiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de S.M., notar public, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.,

precum și față de S.R. și P.M., pentru aceștia sub aspectul infracțiunilor de

fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen. și de uz de

fals, prevăzută de art. 291 din același cod, faptele penale imputate neexistând

în materialitatea lor.

Din verificarea actelor

premergătoare efectuate de procuror în analiza plângerii petenților, s-a

constatat că susținerile acestora, în sensul că actul de partaj voluntar și

contractul de donație, încheiate de F.S. după ce aceasta testase, la 27 mai

1998, în favoarea lor, acte autentificate de notarul public, nu au corespondent

în realitate, nerezultând indicii ale săvârșirii infracțiunilor reclamate.

Împotriva sentinței,

petentele în termenul legal, au formulat recursuri, în cererea scrisă

motivându-se că ambele au fost întreținători și îngrijitori, în timpul vieții,

ai lui F.S. și F.K., recunoscuți în testamentul făcut în 1998 mai 27,

moștenitori legatari după moarte, asupra tuturor bunurilor celor doi, ele

solicitând ca toate acestea să fie trecute în întregime și nu în parte, la cei

ce le merită de drept, să se țină cont de toate amănuntele și piesele din dosar

pentru că nu s-a dovedit în ce condiții a ajuns la notar F.S. la data de 12

iunie 1998, să se justifice de o comisie medico-legală că ea ar fi fost în

deplinătatea facultăților mintale odată ce era bolnavă handicap mintal, la acea

dată având și vârsta de 82 de ani (filele 2, 3 dosar Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală).

Recursurile nu sunt fondate.

Conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., verificându-se plângerea, se examinează rezoluția

procurorului pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și prin luarea

în considerare a unor acte noi.

Astfel, examinând sentința,

se reține că instanța competentă a verificat în integralitate materialul

cauzei, condițiile în care F.S. a semnat actul de partaj voluntar și respectiv,

de donație, fiind constatate și tehnico-științific, precum și medico-legal

psihiatric.

Ca atare, actul medico-legal

de expertiză psihiatrică a lui F.S., datat 2 iulie 1998, a conchis că aceasta

avea judecata și discernământul păstrate, fiind orientată auto și alopsihic.

Constatarea

tehnico-științifică din 24 noiembrie 2008, reliefând că semnăturile de pe

documentele în litigiu au fost, probabil, executate de ea, caracterul de

probabilitate impunându-se datorită numărului foarte redus de semnături model

de comparație, nefiind executate prin dirijarea mâinii scriptorului de către o

altă persoană.

Din actele cauzei, se mai

reține că F.S., prin actul de donație, a oficializat înscrisul, contract de

vânzare-cumpărare încheiat cu P.M. încă din anul 1996, deci anterior

testamentului din 27 mai 1998.

Este de amintit și că legea

civilă nu interzice ca testatorul, până la deces, să revină asupra a ceea ce

testase, manifestarea de voință ulterioară putând revoca, în tot sau în parte,

ceea ce testase, înstrăinarea voluntară a bunurilor ce au făcut obiectul

legatului denotând voința persoanei de a revoca ceea ce se înscrisese în

testament.

Pentru considerentele

expuse, sentința fiind legală și temeinică, recursurilor vor fi respinse ca

nefondate.

Conform dispozițiilor art. 192

cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., petenții recurenți vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

petiționarii N.S.M. și A.(B.)G. împotriva sentinței penale nr. 30/F din 16 martie

2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenții petiționari să plătească statului suma de câte 100 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 mai 2009.