ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.05.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1654/2009

HOTĂRÂRE
05.05.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1654/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel Ploiești, prin sentința nr. 35 din 25 februarie 2009, în baza

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.N., împotriva rezoluției nr. 577/P/2008

din 24 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

S-a

dispus menținerea rezoluției atacate.

Pentru a

pronunța hotărârea, instanța a reținut că prin rezoluția atacată, procurorul,

în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) și g) C.

proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de N.A. (fapta nu

există) și față de și G.I. (s-a prescris răspunderea penală), ambii având

calitatea de notari publici, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în

serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., de

fals intelectual, prevăzută de art. 289 din același cod și de fals în acte sub

semnătură privată, prevăzută de art. 290 din același cod.

În fapt, actele premergătoare au

reținut că raportat la data la care petentul a susținut că s-ar fi comis

faptele penale (11 iulie 2000), față de G.I., notar public, s-a împlinit

termenul de prescripție a răspunderii penale, iar în ce o privește pe N.A., de

asemenea notar public, aceasta nu a participat la încheierea sau autentificarea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1159 din 11 iulie 2000, vânzătoare fiind

sora petentului, B.A.

S-a mai

reținut că procurorul general al Parchetului  de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, prin rezoluția nr. 1979/II-2/2008 din 23 decembrie 2008 a respins, ca

neîntemeiată, plângerea lui B.N., soluția de neîncepere a urmăririi penale

constatându-se a fi legală, după împlinirea termenului de prescripție a

răspunderii penale nemaiputând fi continuate cercetările.

Împotriva

sentinței, petentul, în termenul legal, a formulat recurs, el susținând că din

rezoluția procurorului se reține că notarii publici au comis infracțiunile

reclamate, sora sa, B.A., este bolnavă psihic, sens în care amintește

certificatul medical nr. 7366 din 20 decembrie 1982, în concluzie cerând

anularea contractului de vânzare-cumpărare, ca „fiind semnat de un om nebun”

(fila 8 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., verificându-se

rezoluția, aceasta este examinată pe baza lucrărilor și a materialului cauzei,

precum și pe baza înscrisurilor sau actelor noi prezentate.

Raportând

această dispoziție la cauză, instanța de fond a motivat, legal, că din conținutul

actelor premergătoare rezultă incidența unui caz de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc.

pen. În acest sens, data la care petentul pretinde că notarul public ar fi

săvârșit faptele reclamate fiind 11 iulie 2000, s-a împlinit termenul de

prescripție a răspunderii penale [art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C.

pen.], acela de 8 ani, el calculându-se de la 11 iulie 2000, nu de la data la

care petentul a susținut că a cunoscut despre încheierea actului.

Nemulțumirea

petentului, că sora sa ar fi înstrăinat un bun, nu atrage răspunderea penală a

intimaților, iar solicitarea anulării actului excede competenței instanței

penale în procedura prevăzută de art. 278

1

Ca

atare, sentința fiind legală, recursul declarat de petent va fi respins, ca

nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen.,

recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul B.N. împotriva sentinței penale nr.

35 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurentul

petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 5 mai 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 234/2003
asupra actelor care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare la care se referă petiționara, s-a constatat că notarul public P.M. nu a comis nici un fals, iar actele avute în vedere la întocmirea contractului de vânzare-c
ÎCCJ 2010-11-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4007/2010
l-a determinat să semneze contractul de vânzare-cumpărare, pe care nu l-ar fi semnat dacă ar fi cunoscut că afirmația făcută era falsă, în realitate vânzătorii neachitând suma respectivă. Recurentul petent a invocat cazurile de casare prevă
ÎCCJ 2009-12-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4019/2009
privire la persoanele pretins implicate în activitatea de falsificare a contractului de donație, a reieșit că Parchetul de pe lângă Judecătoria Găiești a dispus soluții de netrimitere în judecată, constatându-se fie intervenția prescripției
ÎCCJ 2009-05-05
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1650/2009
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, prin sentința penală nr. 30 F din 16 martie 2009, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefond
ÎCCJ 2010-04-12
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2010
-cumpărare imobiliară s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legii, că el conține toate elementele unui act juridic: consimțământ, obiect, cauză, formă, că procurile date de vânzători către doi făptuitori - D.G.R. și apoi D.M.I., nu au fost
Sursă