ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1654/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, prin sentința nr. 35 din 25 februarie 2009, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.N., împotriva rezoluției nr. 577/P/2008 din 24 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-a dispus menținerea rezoluției atacate. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că prin rezoluția atacată, procurorul, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) și g) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de N.A. (fapta nu există) și față de și G.I.

(s-a prescris răspunderea penală), ambii având calitatea de notari publici, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din același cod și de fals în acte sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 din același cod. În fapt, actele premergătoare au reținut că raportat la data la care petentul a susținut că s-ar fi comis faptele penale (11 iulie 2000), față de G.I., notar public, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, iar în ce o privește pe N.A., de asemenea notar public, aceasta nu a participat la încheierea sau autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1159 din 11 iulie 2000, vânzătoare fiind sora petentului, B.A.

S-a mai reținut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr. 1979/II-2/2008 din 23 decembrie 2008 a respins, ca neîntemeiată, plângerea lui B.N., soluția de neîncepere a urmăririi penale constatându-se a fi legală, după împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale nemaiputând fi continuate cercetările. Împotriva sentinței, petentul, în termenul legal, a formulat recurs, el susținând că din rezoluția procurorului se reține că notarii publici au comis infracțiunile reclamate, sora sa, B.A., este bolnavă psihic, sens în care amintește certificatul medical nr. 7366 din 20 decembrie 1982, în concluzie cerând anularea contractului de vânzare-cumpărare, ca „fiind semnat de un om nebun” (fila 8 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., verificându-se rezoluția, aceasta este examinată pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și pe baza înscrisurilor sau actelor noi prezentate. Raportând această dispoziție la cauză, instanța de fond a motivat, legal, că din conținutul actelor premergătoare rezultă incidența unui caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen. În acest sens, data la care petentul pretinde că notarul public ar fi săvârșit faptele reclamate fiind 11 iulie 2000, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale [art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen.], acela de 8 ani, el calculându-se de la 11 iulie 2000, nu de la data la care petentul a susținut că a cunoscut despre încheierea actului.

Nemulțumirea petentului, că sora sa ar fi înstrăinat un bun, nu atrage răspunderea penală a intimaților, iar solicitarea anulării actului excede competenței instanței penale în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. Ca atare, sentința fiind legală, recursul declarat de petent va fi respins, ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.N. împotriva sentinței penale nr. 35 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 mai 2009.