ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2010

Asupra recursului de

față:

Prin plângerea formulată de petiționarii

C.D.A.L. și G.M.V. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului

public S.A.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 248 C.

pen. și față de D.G.R. și D.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 26 raportat la art. 246 C. pen.

În motivarea

plângerii petiționarii au susținut că notarul public în complicitate cu

ceilalți doi făptuitori și fără nici un act original a autentificat sub nr. x

din 23 iunie 2009, cu nesocotirea normelor legale, contractul de

vânzare-cumpărare a suprafeței de teren de 41.100 m.p. situat în comuna R.,

aparținând persoanelor vătămate către SC "A.-R.I." SRL R., la 10 luni

de la data expirării mandatului.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr. 591/P/2008 din 30 aprilie 2004 a

dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de notarul public S.A.C. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 246 și 248 C. pen. și față de D.G.R. și D.I.M.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 246 C.

pen. cu motivarea că faptele penale reclamate nu există.

Astfel, s-a reținut

că, autentificarea contractului de vânzare-cumpărare imobiliară s-a făcut cu

respectarea dispozițiilor legii, că el conține toate elementele unui act

juridic: consimțământ, obiect, cauză, formă, că procurile date de vânzători

către doi făptuitori - D.G.R. și apoi D.M.I., nu au fost revocate și că

vânzătorii și-au primit prețul integral.

Prin rezoluția nr.

631/4/2/2009 din 26 mai 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost respinsă plângerea petiționarilor

C.D.A.L. și G.M.V., cu motivarea că, soluția de neîncepere a urmăririi penale

este legală și temeinică și că faptele reclamate nu există în materialitatea lor.

Împotriva soluției de

netrimitere în judecată au formulat plângere petiționarii, în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., care a fost admisă prin Sentința penală nr. 171 din 9

noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, și prin desființarea rezoluției atacate s-a dispus trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de notarul public

S.A.C. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249

alin. (1) C. pen.

A fost menținută

soluția față de făptuitorii D.G.R. și D.M.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a considerat că notarul public ar fi comis infracțiunea de

neglijență și că se impune a se verifica în cadrul urmăririi penale de ce au

fost ignorate procurile date celor doi intimați, de ce s-a considerat necesară

întocmirea unui act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare simultan

cu actul de vânzare-cumpărare și în afara procurii date lui D.I.M., de ce în

momentul tranzacției nu au fost prezentate actele originale de proprietate,

despre care petiționarii au susținut că erau în posesia lor; de ce s-a

menționat neadevărat în contract primirea prețului de 220.128 RON, echivalent

al sumei de 60.000 euro deși prețul a fost anterior plătit de D.G.R. De asemenea,

s-a socotit necesar a se lămuri dacă acest făptuitor și-ar fi primit prețul de

la societatea cumpărătoare.

S-a apreciat că este

necesară ascultarea notarului, audierea ca martori a numiților D.I.M. și D.G.R.

în legătură cu motivul pentru care au înțeles să încheie antecontractul de

vânzare-cumpărare cu depășirea termenului de 4 septembrie 2007, cu

împrejurările în care l-au cunoscut pe Y.S., reprezentantul firmei

cumpărătoare, față de care parchetul nu s-a pronunțat prin rezoluția atacată.

În legătură cu numiții

D.G.R. și D.I.M. s-a apreciat de către instanță că soluția de neîncepere a

urmăririi penale este legală și temeinică, nerezultând că acestea ar fi avut o

înțelegere frauduloasă cu notarul public.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și

intimatul S.A.C., care au susținut că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică, că notarul public a autentificat contractul de vânzare-cumpărare

nr. x din 23 iunie 2008 cu respectarea dispozițiilor legii și că, în cauză, nu

s-a comis nici o infracțiune, inclusiv cea prevăzută de art. 249 C. pen.

S-a solicitat

admiterea recursurilor, casarea sentinței, respingerea plângerii și menținerea

rezoluției de netrimitere în judecată.

Recursurile declarate

sunt întemeiate.

Din examinarea

actelor premergătoare efectuate, se constată că numitul D.G.R. i-a cunoscut pe

petiționarii C.D.A.L. și G.M.V., aceștia deținând în comuna R., județul

Dâmbovița, un teren învecinat cu terenul proprietatea părinților sus-numitului.

În baza procurii

date, numitul D.G.R. a vândut terenul proprietatea părinților săi către SC

"A.-R.I." SRL R., iar această firmă s-a arătat interesată să cumpere

și suprafața deținută de cei doi petiționari.

Ca urmare, D.G.R. i-a

contactat pe petiționari și i-a întrebat dacă vor să vândă, cei doi proprietari

au confirmat.

După aceasta, s-a

încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. y din 30 mai

2007 de Notarul public R.J. din București, în baza căreia au prevăzut că vor

vinde lui D.G.R. suprafața de 41100 m.p. cu suma totală de 60.000 euro.

La data de 30 mai

2007 când a fost încheiat antecontractul arătat, promitenții vânzători au

primit suma de 10.000 euro avans de la promitentul cumpărător și în aceeași zi

l-au împuternicit prin procură pe numitul D.G.R. să se ocupe de întocmirea

documentației cadastrale în vederea înstrăinării.

Deoarece, cu toate

diligențele, cel împuternicit nu a putut obține documentația de la primărie,

până la termenul de 16 iulie 2007 prevăzut în antecontract, părțile au întocmit

un act adițional prin care au căzut de acord, au convenit prelungirea

termenului de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare până la 4

septembrie 2007. Cu același prilej, numitul D.G.R. a achitat și restul sumei

convenite în antecontractul de vânzare-cumpărare, respectiv suma de 50.000

euro, achitându-se celor doi promitenți vânzători care locuiau în Italia,

prețul integral al vânzării.

Ulterior, constatând

că D.G.R., în baza procurii nu putea vinde acel teren, petiționarii C.D.A.L. și

G.M.V. au autentificat o altă procură pentru D.I.M., în baza căreia acesta

putea vinde terenul.

Totodată, prin actul

adițional din 23 iunie 2008 s-a prelungit până la 30 iunie 2008 termenul de

încheiere a contractului autentic de vânzare-cumpărare a terenului.

Ca urmare,

operațiunea de vânzare-cumpărare a fost adusă la îndeplinire prin întocmirea

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. z din 23 iunie 2008 de

către Notarul Public S.A.C. din cadrul Biroului Notarilor Publicei Asociate

"S.E. și S.A.C." din orașul F.

Acest contract a fost

legal întocmit, având toate elementele esențiale ale unei convenții respectate:

consimțământ, obiect, cauză și formă, cerințe înscrise în dispozițiile art. 948

și urm. C. civ.

Referitor la

procurile date succesiv persoanelor menționate, se constată că acestea au fost

autentificate cu respectarea art. 8 pct. 6 din Legea nr. 36/1995, ele nu au

fost date în termen și niciuna dintre ele nu a fost revocată sau retractată,

așa cum rezultă din relațiile comunicate de Uniunea Națională a Notarilor

Publici din România - Registrul Național de evidență a Revocării Procurilor.

Așa fiind, procura

autentificată sub nr. s din 18 iulie 2007 atestă că cei doi petiționari

proprietari l-au împuternicit pe D.I.M. să vândă terenul, lucru pe care acesta

l-a făcut cu respectarea art. 1539 C. civ.

Privitor la prețul

convenit se constată că a fost primit de vânzători, cum de altfel aceștia au

menționat în cuprinsul plângerii și cum rezultă din actul adițional

autentificat sub nr. w din 18 iunie 2007.

Din actele

premergătoare efectuate, se constată că actul autentic de vânzare-cumpărare din

23 iunie 2008 a fost întocmit de notarul public cu respectarea cerințelor Legii

nr. 36/1995 și ale C. civ., și că nu există date sau indicii, în sensul comiterii

infracțiunilor reclamate de abuz în serviciu ori a infracțiunii de neglijență

în serviciu, pentru care să fie necesară începerea urmăririi penale împotriva

notarului public, așa cum s-a hotărât de prima instanță.

Ca urmare, Curtea nu

socotește necesară lămurirea unor aspecte din cele menționate în considerentele

hotărârii atacate, acestea nefiind de natură a contura în vreun fel

infracțiunea de neglijență în serviciu sau presupune încălcarea din culpă de

către funcționarul public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea

acestora sau prin neîndeplinirea defectuoasă, dacă s-a cauzat o pagubă sau o

vătămare a intereselor legale a unei persoane.

În consecință,

constatând întemeiate criticile din recursurile declarate, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 2 lit. d), cu referire la art. 278 alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., urmează a admite aceste recursuri, a casa hotărârea atacată și,

rejudecând, a respinge plângerea formulată de petiționari și a menține

rezoluția atacată.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea petiționarilor la câte 100 RON

cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de soluționarea fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de intimatul

S.A.C. împotriva Sentinței penale nr. 171 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează hotărârea

atacată și rejudecând, respinge ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarii C.D.A.L. și G.M.V. împotriva rezoluției nr. 591/P/2008 din 30

aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care o

menține.

Obligă petiționarii

la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat ocazionată de

soluționarea fondului cauzei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 aprilie 2010.