ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1372/2010

Asupra recursului de față: Prin plângerea formulată de petiționarii C.D.A.L. și G.M.V. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public S.A.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 248 C. pen. și față de D.G.R. și D.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. În motivarea plângerii petiționarii au susținut că notarul public în complicitate cu ceilalți doi făptuitori și fără nici un act original a autentificat sub nr. x din 23 iunie 2009, cu nesocotirea normelor legale, contractul de vânzare-cumpărare a suprafeței de teren de 41.100 m.p. situat în comuna R., aparținând persoanelor vătămate către SC "A.-R.I." SRL R., la 10 luni de la data expirării mandatului.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr. 591/P/2008 din 30 aprilie 2004 a dispus, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public S.A.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 și 248 C. pen. și față de D.G.R. și D.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. cu motivarea că faptele penale reclamate nu există. Astfel, s-a reținut că, autentificarea contractului de vânzare-cumpărare imobiliară s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legii, că el conține toate elementele unui act juridic: consimțământ, obiect, cauză, formă, că procurile date de vânzători către doi făptuitori - D.G.R.

și apoi D.M.I., nu au fost revocate și că vânzătorii și-au primit prețul integral. Prin rezoluția nr. 631/4/2/2009 din 26 mai 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost respinsă plângerea petiționarilor C.D.A.L. și G.M.V., cu motivarea că, soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică și că faptele reclamate nu există în materialitatea lor. Împotriva soluției de netrimitere în judecată au formulat plângere petiționarii, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., care a fost admisă prin Sentința penală nr. 171 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și prin desființarea rezoluției atacate s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de notarul public S.A.C.

pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. A fost menținută soluția față de făptuitorii D.G.R. și D.M. Pentru a hotărî astfel, instanța a considerat că notarul public ar fi comis infracțiunea de neglijență și că se impune a se verifica în cadrul urmăririi penale de ce au fost ignorate procurile date celor doi intimați, de ce s-a considerat necesară întocmirea unui act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare simultan cu actul de vânzare-cumpărare și în afara procurii date lui D.I.M., de ce în momentul tranzacției nu au fost prezentate actele originale de proprietate, despre care petiționarii au susținut că erau în posesia lor; de ce s-a menționat neadevărat în contract primirea prețului de 220.128 RON, echivalent al sumei de 60.000 euro deși prețul a fost anterior plătit de D.G.R.

De asemenea, s-a socotit necesar a se lămuri dacă acest făptuitor și-ar fi primit prețul de la societatea cumpărătoare. S-a apreciat că este necesară ascultarea notarului, audierea ca martori a numiților D.I.M. și D.G.R. în legătură cu motivul pentru care au înțeles să încheie antecontractul de vânzare-cumpărare cu depășirea termenului de 4 septembrie 2007, cu împrejurările în care l-au cunoscut pe Y.S., reprezentantul firmei cumpărătoare, față de care parchetul nu s-a pronunțat prin rezoluția atacată. În legătură cu numiții D.G.R. și D.I.M. s-a apreciat de către instanță că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, nerezultând că acestea ar fi avut o înțelegere frauduloasă cu notarul public.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și intimatul S.A.C., care au susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, că notarul public a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23 iunie 2008 cu respectarea dispozițiilor legii și că, în cauză, nu s-a comis nici o infracțiune, inclusiv cea prevăzută de art. 249 C. pen. S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței, respingerea plângerii și menținerea rezoluției de netrimitere în judecată. Recursurile declarate sunt întemeiate. Din examinarea actelor premergătoare efectuate, se constată că numitul D.G.R. i-a cunoscut pe petiționarii C.D.A.L. și G.M.V., aceștia deținând în comuna R., județul Dâmbovița, un teren învecinat cu terenul proprietatea părinților sus-numitului.

În baza procurii date, numitul D.G.R. a vândut terenul proprietatea părinților săi către SC "A.-R.I." SRL R., iar această firmă s-a arătat interesată să cumpere și suprafața deținută de cei doi petiționari. Ca urmare, D.G.R. i-a contactat pe petiționari și i-a întrebat dacă vor să vândă, cei doi proprietari au confirmat. După aceasta, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. y din 30 mai 2007 de Notarul public R.J. din București, în baza căreia au prevăzut că vor vinde lui D.G.R. suprafața de 41100 m.p. cu suma totală de 60.000 euro. La data de 30 mai 2007 când a fost încheiat antecontractul arătat, promitenții vânzători au primit suma de 10.000 euro avans de la promitentul cumpărător și în aceeași zi l-au împuternicit prin procură pe numitul D.G.R.

să se ocupe de întocmirea documentației cadastrale în vederea înstrăinării. Deoarece, cu toate diligențele, cel împuternicit nu a putut obține documentația de la primărie, până la termenul de 16 iulie 2007 prevăzut în antecontract, părțile au întocmit un act adițional prin care au căzut de acord, au convenit prelungirea termenului de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare până la 4 septembrie 2007. Cu același prilej, numitul D.G.R. a achitat și restul sumei convenite în antecontractul de vânzare-cumpărare, respectiv suma de 50.000 euro, achitându-se celor doi promitenți vânzători care locuiau în Italia, prețul integral al vânzării. Ulterior, constatând că D.G.R., în baza procurii nu putea vinde acel teren, petiționarii C.D.A.L.

și G.M.V. au autentificat o altă procură pentru D.I.M., în baza căreia acesta putea vinde terenul. Totodată, prin actul adițional din 23 iunie 2008 s-a prelungit până la 30 iunie 2008 termenul de încheiere a contractului autentic de vânzare-cumpărare a terenului. Ca urmare, operațiunea de vânzare-cumpărare a fost adusă la îndeplinire prin întocmirea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. z din 23 iunie 2008 de către Notarul Public S.A.C. din cadrul Biroului Notarilor Publicei Asociate "S.E. și S.A.C." din orașul F. Acest contract a fost legal întocmit, având toate elementele esențiale ale unei convenții respectate: consimțământ, obiect, cauză și formă, cerințe înscrise în dispozițiile art. 948 și urm. C. civ.

Referitor la procurile date succesiv persoanelor menționate, se constată că acestea au fost autentificate cu respectarea art. 8 pct. 6 din Legea nr. 36/1995, ele nu au fost date în termen și niciuna dintre ele nu a fost revocată sau retractată, așa cum rezultă din relațiile comunicate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România - Registrul Național de evidență a Revocării Procurilor. Așa fiind, procura autentificată sub nr. s din 18 iulie 2007 atestă că cei doi petiționari proprietari l-au împuternicit pe D.I.M. să vândă terenul, lucru pe care acesta l-a făcut cu respectarea art. 1539 C. civ.

Privitor la prețul convenit se constată că a fost primit de vânzători, cum de altfel aceștia au menționat în cuprinsul plângerii și cum rezultă din actul adițional autentificat sub nr. w din 18 iunie 2007. Din actele premergătoare efectuate, se constată că actul autentic de vânzare-cumpărare din 23 iunie 2008 a fost întocmit de notarul public cu respectarea cerințelor Legii nr. 36/1995 și ale C. civ., și că nu există date sau indicii, în sensul comiterii infracțiunilor reclamate de abuz în serviciu ori a infracțiunii de neglijență în serviciu, pentru care să fie necesară începerea urmăririi penale împotriva notarului public, așa cum s-a hotărât de prima instanță.

Ca urmare, Curtea nu socotește necesară lămurirea unor aspecte din cele menționate în considerentele hotărârii atacate, acestea nefiind de natură a contura în vreun fel infracțiunea de neglijență în serviciu sau presupune încălcarea din culpă de către funcționarul public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acestora sau prin neîndeplinirea defectuoasă, dacă s-a cauzat o pagubă sau o vătămare a intereselor legale a unei persoane. În consecință, constatând întemeiate criticile din recursurile declarate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d), cu referire la art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează a admite aceste recursuri, a casa hotărârea atacată și, rejudecând, a respinge plângerea formulată de petiționari și a menține rezoluția atacată.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea petiționarilor la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de soluționarea fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și de intimatul S.A.C. împotriva Sentinței penale nr. 171 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează hotărârea atacată și rejudecând, respinge ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii C.D.A.L. și G.M.V. împotriva rezoluției nr. 591/P/2008 din 30 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care o menține. Obligă petiționarii la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat ocazionată de soluționarea fondului cauzei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2010.