ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6126/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Pe data de 23 mai 2005, petiționarul L.M., în calitate de persoană vătămată, a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București o plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări față de notarul public L.D., sub aspectul infracțiunilor de fals intelectual (art. 289 C. pen.), fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C. pen.), uz de fals (art. 291 C. pen.), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.), abuz în serviciu în formă calificată (art. 248 1 C. pen.) nerespectarea art. 6 din Legea nr. 36/1995 și art. 70 din Ordinul pentru adoptarea regulamentului de aplicare a Legii nr. 36/1995.

În motivarea plângerii, petiționarul a susținut că notarul public, care a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 758 din 19 iunie 2003, intervenit între el în calitate de cumpărător și numiții D.C. și D.E. în calitate de vânzători, cu bună știință a consemnat în textul acestuia date neconforme cu realitatea, privind suprafața terenului deținut de vânzători, vecinătățile și dimensiunile terenului pentru care vânzătorii nu au prezentat acte de proprietate. Prin rezoluția nr. 1048/P/2005 din 20 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul L.D., reținându-se că faptele penale reclamate nu există.

Ca urmare a plângerii formulate de petiționarul L.M., prin rezoluția nr. 2275/II/2/2005, din 1 septembrie 2005, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a infirmat rezoluția nr. 148/P/2005 și a dispus completarea cercetărilor penale. După administrarea probelor indicate prin rezoluția de infirmare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus prin ordonanța nr. 1048/P/2005 din 13 martie 2006, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public L.D., cercetat pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 248 1 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.

Totodată, prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la învinuiții D.C., D.E. și S.D. și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen., art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 246 C. pen. Întrucât plângerea formulată împotriva ordonanței sus-arătate nu a fost soluționată de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în termenul prevăzut de lege, petiționarul L.M. s-a adresat pe data de 17 aprilie 2006, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., Curții de Apel București, solicitând desființarea ordonanței nr. 1048/P/2005 din 13 martie 2006 și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de notarul public pentru faptele reclamate.

Ulterior, prin rezoluția nr. 573/II/2/2006 din 27 aprilie 2006 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva soluției procurorului. Prin sentința penală nr. 92 din 26 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 4184/2/2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul L.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză nu a rezultat vreo încălcare a atribuțiilor de serviciu de către notarul public cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare, care să atragă răspunderea penală a acestuia.

Împotriva sentinței penale sus-arătate a declarat recurs petiționarul, solicitând desființarea ordonanței procurorului și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 215, art. 246, art. 248 1 , art. 289 și art. 290 C. pen., față de notarul public L.D. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu cauza potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În vederea realizării obiectului urmăririi penale astfel cum este definit de art. 200 C. proc. pen., legea procesual penală a determinat precis și concret regulile de desfășurare a acestei faze a procesului penal.

Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare și de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege. În anumite situații, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă săvârșirea infracțiunii cu privire la care organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale, se dispune neînceperea urmăririi penale. În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278 1 C. proc.

pen., controlul judiciar privește temeinicia rezoluției sau ordonanței în raport de lucrările și materialul din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Pentru a respinge plângerea petiționarului L.M. și a menține ordonanța atacată, instanța de fond a constatat că în mod corect, corespunzător probatoriului administrat, organul de urmărire penală a reținut că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală. Într-adevăr nu se poate reține în sarcina notarului public faptul că nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu în momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare prin încheierea din data de 19 iunie 2003, întrucât din probe nu rezultă că interesele legale ale petiționarului L.M., în calitate de cumpărător au fost vătămate sau că, prin activitatea sa, notarul public ar fi cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Astfel, întreaga suprafață de teren prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare că a fost cumpărată și plătită de petiționar – 4456 m 2 teren intravilan se află în proprietatea acestuia. Așa cum rezultă din dosar, contractul de vânzare autentificat sub nr. 758 din 19 iunie 2006 a fost trimis de la Biroul Notarului Public L.D. către Judecătoria Urziceni – Biroul de Carte Funciară, în vederea înscrierii în cartea funciară nedefinitivă, urmând ca documentația cadastrală să fie procurată și prezentată de către dobânditor, conform Legii nr. 7/1996. Chiar pe data de 19 iunie 2003, petiționarul L.M.

a depus la Oficiul de cadastru, geodezie și carteografie Ialomița documentele în vederea atribuirii numărului cadastral provizoriu, necesar la înscrierea proprietății în Cartea Funciară, prilej cu care a dat și o declarație pe propria răspundere că bunul imobil măsurat (teren 4456 m 2 ) este proprietatea sa, asumându-și răspunderea pentru identificarea și individualizarea limitelor bunului imobil măsurat. Așa fiind, soluția criticată de petiționar, în condițiile inexistenței acelui minim de indicii care să poată forma convingerea organului de urmărire penală că poate începe urmărirea penală, este temeinică și legală. Pe cale de consecință, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către intimatul L.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul petiționar L.M. împotriva sentinței penale nr. 92 din 26 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 20 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul Dan Laurențiu și respinge celelalte pretenții. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2006.