ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4126/2008

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin sentința penală nr. 153 din 28 mai

2008, Curtea de Apel

București, secția

I

penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.G.

împotriva rezoluției nr. 517/ll-2/2008 din 28 martie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări împotriva numiților G.I., C.S.,

A.L., și a notarilor E.G., S.S. și T.D., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor

prevăzute de art. 25 raportat la

art. 289,

art. 291 C. pen., susținând că la biroul notarilor publici au fost

autentificate două contracte de vânzare-cumpărare, prin care se

transmitea

dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 contracte ce conțineau date

false privind suprafața de teren aferentă acestuia, de natură să împiedice

normala exercitare a drepturilor petiționarului, proprietar al apartamentului

nr. 2 din același imobil. S-a mai susținut că aceste contracte au fost folosite

de numita C.S. în mai multe litigii aflate pe rolul instanțelor din București.

Prin

ordonanța din 13 martie 2008, dată în dosarul

nr.

1975/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

s-a

dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de intimații G.I., C.S., A.L. pentru infracțiunea prevăzută de art.

25 raportat la art. 289 C. pen. și a notarului public E.G.

pentru infracțiunea prevăzută de art.289 C. pen.,

iar, în

baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici S.S. și T.D.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen.

Prin

aceeași ordonanță, s-a dispus, în baza art. 38 raportat la art. 34 lit. d),

art. 42 alin. (1) raportat la art. 45 alin. (1), art. 25 alin. (1) și art. 30 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., disjungerea cauzei cu privire la comiterea de către

numita C.S. a infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. și declinarea

competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București.

S-a

reținut, în esență, că cele două contracte au fost autentificate în anul 1998

și 2002, de către notarul public E.G., date în raport de care s-a împlinit

termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 122 alin. (1)

lit. d) C. pen. Referitor la notarii publici S.S. și T.D., s-a reținut că

aceștia nu au avut nicio contribuție la încheierea contractelor de

vânzare-cumpărare reclamate, ei fiind doar asociați ai notarului public E.G.

Prin

rezoluția din 28 martie 2008, dată în dosarul nr. 517/11-2/2008 a procurorului

general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind

legală și temeinică.

Prin

plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat ambele rezoluții.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului, reținându-se, în esență, că ordonanța de neîncepere a

urmăririi penale este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:

S-a

dispus în mod corect neînceperea urmăriri penale față de intimați, față de

împrejurarea că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii

penale prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.

Susținerile

petiționarului, cu privire la termenul depunerii plângerii penale nu sunt

întemeiate și nu prezintă relevanță juridică, întrucât calculul termenului

prescripției răspunderii penale se face de la data săvârșirii faptei, iar nu de

la data depunerii plângerii.

Cu

privire la notarii publici S.S. și T.D., s-a reținut că nu au avut nicio

contribuție la comiterea faptelor reclamate de petiționar, aceștia fiind doar

asociați ai notarului public E.G.

Totodată,

față de împrejurarea că intimata C.S. a folosit cele două contracte drept probă

în fața unei instanțe civile, în cursul anului 2005, s-a dispus corect

disjungerea cauzei și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sector 1 București, pentru a efectua cercetări sub aspectul infracțiunii

prevăzute de art. 291 C. pen.

Î

mpotriva

sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivate la filele 12-16

din dosar.

Recursul

declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de

fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată.

Î

ntr-adevăr,

așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, nu sunt indicii cu

privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina intimaților.

Susținerile

recurentului petiționar - că termenul de

prescripție

a fost întrerupt prin cele două declarații existente la filele

29-31 din

dosarul nr. 1975/P/2007 și prin rezoluția procurorului A.D. (filele 11-12

același dosar) - sunt greșite și, deci,

neîntemeiate.

Sub acest aspect, art. 123 C. pen. prevede că

întreruperea cursului

prescripției intervine prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii,

trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

Or,

cele două declarații și rezoluția procurorului A.D., la care se referă

recurentul petiționar nu puteau constitui motive de întrerupere a cursului

prescripției, pentru că atât cele două declarații, cât și rezoluția au fost

efectuate în cursul actelor premergătoare și nu într-o cauză în care era

începută și în care se desfășura urmărirea penală.

Așa fiind, sentința instanței de fond este

temeinică și legală,

urmând

a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul

petiționar

B.G. împotriva sentinței penale nr. 153 din 28

mai 2008 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 decembrie

2008.