ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 154/ F din 13 iunie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de SC E.P.C. SRL și SC S. SRL împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 971/P/2007 și rezoluției procurorului general nr. 363/II/2/2008. De asemenea, prin sentința penală nr. 259 din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de SC T.A.G. SRL, SC I.C. SRL și SC M.O.N.S.I. SRL împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 971/P/2008, rezoluția nr. 363/II/2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-au trimis plângerile formulate de SC C. SRL și SC O. SRL la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru a efectua cercetări. Împotriva sentințelor, petiționarele SC E.P.C. SRL, SC S. SRL, SC T.A.G. SRL, SC I.C. SRL și SC M.O.N.S.I. au declarat recurs. La termenul de judecată din 9 februarie 2009, Înalta Curte a dispus conexarea dosarului nr. 2504/2/2008 la dosarul nr. 2481/2/2008, ambele recursuri privind sentința prin care s-au soluționat plângeri împotriva rezoluției nr. 971/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, iar intimații sunt aceiași. Prin sentințele penale atacate s-au reținut următoarele: Petiționarele au făcut plângere penală împotriva unor funcționari publici din cadrul Primăriei Municipiului București, membri ai Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 30 din Legea nr. 10/2001, precum și împotriva notarului public I.L.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen. Au motivat că membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 au restituit abuziv imobilul din București, numiților C.S., C.I.E., B.T.A. și G.C.G.P., fără a fi dovedit dreptul acestora la restituire în natură. Se susține că imobilul în litigiu nu a aparținut niciodată unei persoane fizice, ci numai persoanelor juridice, ultima fiind B.N.R., care a preluat imobilul de la B.M.B. Cât privește pe notarul I.L.M. s-a susținut că aceasta, prin certificatul cu nr. 1000 din 26 iunie 2003, rectificat prin încheierea din 14 iulie 2003, a atestat faptul G.C.G.

este fiul lui G.E., unul din pretinșii proprietari ai imobilului în litigiu. Prin rezoluția nr. 971 din 19 februarie 2008, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, membrii comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București, bazându-și decizia pe actele de stare civilă, actele de proprietar, planurile cadastrale și procesele-verbale de carte funciară, astfel că nu se poate reține că au acționat abuziv cu încălcarea drepturilor petiționarelor. Intimata I.L.M. a emis certificatul pe baza actelor ce i-au fost prezentate, respectând dispozițiile privind activitatea notarială. Plângerile formulate de petiționare, în conformitate cu dispozițiile art. 275 – art. 278 C. proc.

pen., au fost respinse de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarele s-au adresat cu plângere instanței competente, Curtea de Apel București, care prin sentințele penale atacate a constatat temeinicia și legalitate soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror. S-a motivat că nu s-au constatat încălcări de legi, intimații acționând în limita obligațiilor conferite de lege, pe baza actelor ce le-au fost prezentate. Recursurile declarate de petiționari sunt nefondate, având următoarele considerente. Susținerile petiționarilor recurenți în sensul că imobilele au fost restituite fără a respecta dispozițiile legale nu au suport probator.

Membrii comisiei, intimații M.C. și S.A. au analizat actele de stare civilă, situația juridică a imobilelor aflat în evidențele Primăriei Municipiului București, actele de proprietate și au propus restituirea în natură a imobilelor, mai puțin apartamentele vândute în baza Legii nr. 112/1995, obligație derivând din Legea nr. 10/2001, astfel că nu se poate reține că și-au încălcat cu știință atribuțiile de serviciu, așa cum prevăd dispozițiile art. 246 C. pen., în scopul de a cauza o pagubă petiționarilor. Conform dispozițiilor art. 40 3 din O.U.G.

nr. 175/2001 de modificare a Legii nr. 10/2001 (devenit art. 35 din aceeași lege, modificată și republicată) constituie infracțiune fapta de a notifica o persoană juridică deținătoare a imobilului, știind că nu este îndreptățit, potrivit prezentei legi la măsuri reparatorii, în scopul de a împiedica încheierea unor acte juridice de susținere a acestora sau a actelor în cadrul procesului de privatizare dacă s-a pricinuit o pagubă. În speță, nu s-a dovedit existența acestei infracțiuni, persoanele la care face referire textul invocat, acționând de bună-credință, folosind actele ce le dețineau. De asemenea, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 40 4 din O.U.G.

nr. 175/2001, devenit art. 36 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată care prevăd ca infracțiune fapta persoanei care emite decizii sau dispoziții de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calității de moștenitori a fostului proprietar, sau după caz, al calității de asociat al persoanei juridice proprietar al imobilului, cât și a deciziei conținând propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, din probele administrate rezultând fără dubiu că intimaților, membrii ai comisiei li s-au prezentat acte doveditoare în sensul susținerii cererilor de restituire ce le-au fost adresate. Nemulțumirile petiționarilor cu privire la modalitățile de rezolvare a cererilor pot fi valorificate pe cale civilă, în cauză nedovedindu-se că s-a acționat cu încălcarea dispozițiilor în vigoare, cu știință, în scopul de a li se produce o pagubă, astfel încât, faptele reclamate să constituie infracțiuni.

Susținerea potrivit căreia notarul public I.L.M. a consemnat în fals calitatea de moștenitori a numitului G.C.G.P., nepotul lui G.E., iar ulterior a rectificat acest certificat (nr. 100 din 26 iunie 2003) la data de 14 iulie 2003, ca fiind nepotul lui G.E., cercetările nu au relevat existența unei fapte penale, atestarea cât și modificarea, făcându-se pe baza actelor de stare civilă prezentate. Față de aceste considerente, sentințele atacate sunt temeinice și legale, iar recursurile petiționarelor vor fi respinse, ca nefondate, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de petiționarele SC E.P.C. SRL și SC S. SRL împotriva sentinței penale nr. 154/ F din 13 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie și de petiționarele SC T.A.G. SRL, SC I.C. SRL și SC M.O.N.S.I. SRL împotriva sentinței penale nr. 259 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentele petiționare la plata sumei de câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 februarie 2009.