ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3033/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106 din 17 aprilie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în Dosar nr. 373/2/2009, s-a dispus respingerea, ca

nefondată, a plângerii formulate de petiționarul B.S. împotriva rezoluției din

data de 18 noiembrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București în Dosar nr. 698/P/2008.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr.

373/2/2009 la data de 15 ianuarie 2009, petiționarul B.S. a formulat plângere

împotriva rezoluției din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul 698/P/2008, fără să arate însă

temeiul legal al plângerii, pe care nici nu a motivat-o în fapt și fără să

arate soluția pe care dorește să o pronunțe instanța în cauză, limitându-se

doar la a face aprecieri negative la modul de soluționare a cauzei penale de

către procurorul de caz. În plus, petentul nu a înțeles să se prezinte în fața

instanței pentru a-și susține plângerea, deși în cauză i-a fost acordat un

termen de judecată pentru a-și angaja apărător ales.

Examinând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că prin rezoluția din 18

noiembrie 2008 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosar

nr. 698/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., art. 209 alin. (3) C. proc. pen., art. 4 din Legea nr. 281/2003,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef de poliție C.D.,

comisarul șef de poliție P.M., comisarul șef de poliție T.M.M., subcomisarul de

poliție N.D., subcomisarul de poliție B.C.I., agent șef de poliție D.B., agent

șef de poliție B.N., agent șef de poliție I.V., agent de poliție P.R.S.,

inspector de poliție G.A., agent N.F., agent G.D.C. și agent F.I., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen.

Examinând materialul

probator administrat în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, s-a constatat că rezoluția contestată este legală și temeinică, în

mod judicios apreciindu-se în faza actelor premergătoare existența unui

impediment procesual, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, situație în

care în mod legal s-a dispus, conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

coroborat cu art. 224 alin. (1) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de persoanele cercetate în cauză.

Împotriva sentinței penale

pronunțate de instanța de fond, în termen legal a declarat recurs petiționarul

B.S. solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței penale nr.

106 din 17 aprilie 2009 din Dosarul nr. 373/2/2009 și trimiterea cauzei spre

rejudecare, în vederea unei juste soluționări a plângerii.

Înalta Curte examinând

recursul conform dispozițiilor art. 385

14

C. proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) din același cod, pe baza lucrărilor și a materialului din dosar,

constată următoarele:

Din înscrisurile existente

la dosarul cauzei rezultă că petiționarul B.S. a depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând efectuarea de cercetări față de

organele de poliție din cadrul I.P.J. Giurgiu, sub aspectul săvârșirii mai

multor infracțiuni.

Urmare a actelor

premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 698/P/2008 din data de 18

noiembrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în

temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., art. 209 alin. (3) C. proc. pen., art. 4 din Legea nr. 281/2003, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate în cauză.

Împotriva rezoluției

procurorului, petiționarul a formulat plângere în condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. la instanța de fond, care prin sentința penală nr. 106 din 17

aprilie 2009, a respins plângerea ca nefondată, apreciind că aspectele invocate

de petent nu se coroborează cu nici un mijloc de probă.

Înalta Curte, examinând

ansamblul probatoriu administrat în cauză, constată că sentința penală nr. 106

din 17 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, este temeinică și legală, soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză justificându-se, întrucât există

un caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel

prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționarul B.S. împotriva sentinței penale nr. 106 din 17 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de petiționarul B.S. împotriva sentinței penale nr.

106 din 17 apr. 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 29 septembrie 2009.