ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3864/2009

Asupra

contestației în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

data de 9 februarie 2009 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, contestația în anulare

formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei penale nr. 109 din 19

ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 386

lit. a)-c) și e) C. proc. pen. instanța competentă să soluționeze contestația

în anulare aparține instanței de recurs care a pronunțat decizia a cărei

anulare se cere, prin decizia penală nr. 326 din 2 martie 2009 Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedând la soluționarea cauzei, Înalta

Curte a dispus atașarea dosarului nr. 4295/2/2008 în care s-a pronunțat decizia

penală nr. 109 din 19 ianuarie 2009.

Analizând actele existente la dosar,

Înalta Curte reține că prin decizia penală nr. 109 din 19 ianuarie 2009 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca nefondat recursul

declarat de petiționarul C.G. împotriva sentinței penale nr. 209 din 16

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Împotriva acestei decizii contestatorul C.G.

a formulat contestație în anulare arătând că Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București nu a furnizat rezultatele cercetărilor privind această speță

declinând cauza Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe cale de consecință neexistând o

hotărâre definitivă și irevocabilă susține petentul că nu este de acord cu

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 240 lei.

Înalta Curte apreciază că cererea de

contestație în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei

penale nr. 109 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este

inadmisibilă urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul

la care s-a judecat cauza a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului

inculpatul nu a fost ascultat și ascultarea acestuia era obligatorie, potrivit

art. 385

14

alin. (1)

1

sau art. 385

16

alin. (1)

C. proc. pen.

Criticile formulate de petiționar în

raport de dispozițiile art.109 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție nu se încadrează în nici una din situațiile limitative prevăzute de

dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Criticile aduse de petent cu privire la

greșita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat nu sunt

întemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i

s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.

Cum recursul petentului a fost respins,

în mod corect s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Față de considerentele arătate, Înalta

Curte urmează să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de

contestatorul C.G.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva

deciziei penale nr. 109 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4295/2/2008.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.