ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1482/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2867 din 18

septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 2698/2/2008 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, s-a

respins, ca tardiv, recursul declarat de recurentul

petiționar M.G. împotriva sentinței penale nr. 145/F din 6 iunie 2008 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A fost obligat recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că

Curtea de Apel București, prin

sentința penală nr. 145/F din 2008 pronunțată în Dosarul nr. 2698/2/2008, a

respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul

M.G.

împotriva rezoluției Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București dată la 22 februarie 2008 în Dosarul nr. 255/P/2008.

În motivarea hotărârii, instanța a

reținut în esență următoarele:

La data de 18 februarie 2008,

petiționarul

M.G.

s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând,

tragerea la răspundere penală a magistratului S.I., judecător în cadrul

Judecătoriei Sector 1 București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 249 C. pen., constând în aceea că

soluționând Dosarul civil nr. 17038/299/2007 a refuzat emiterea unor adrese

solicitate de el, parte în proces, citarea unor martori și l-ar fi amenințat cu

aplicarea unor amenzi și îndepărtarea sa din sala de judecată.

Actele premergătoare efectuate, nu

au confirmat existența unor indicii din care să rezulte săvârșirea infracțiunii

sesizate în plângere.

În exercitarea activității de

judecată, magistratul judecător și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, fiind

de competența sa exclusivă aprecierea utilității, pertinenței probelor

solicitate de părți, cum și dispunerea măsurilor care se impun luate pentru

asigurarea solemnității ședinței de judecată.

Rezoluția de netrimitere în judecată

a magistratului judecător, întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen., a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București în procedura prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen.

În termenul prevăzut de art.

278

1

C. proc. pen., a formulat plângere adresată instanței, fără să

invoce criticile pe care înțelege să le aducă rezoluției atacate.

Urmare controlului judiciar

asupra legalității și temeiniciei rezoluției atacate, prima instanță a apreciat

neîntemeiată plângerea dispunând menținerea rezoluției atacate.

Împotriva sentinței,

petiționarul a formulat recurs la 9 iulie 2008 cale de atac exercitată peste

termenul prevăzut de dispozițiile procesual penale, respectiv art. 385

4

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 366 C. proc. pen., de 10 zile, care în

cauză curgea de la data pronunțării, 6 iunie 2008.

Pentru considerentele

expuse, recursul a fost respins, ca tardiv introdus, conform art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul petiționar a fost obligat la cheltuieli judiciare

ocazionate de această fază procesuală.

II. Împotriva acestei

decizii penale a declarat contestație în anulare contestatorul M.G. înregistrată

sub nr. 1190/2/2009 al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Prin decizia penală nr. 334

din 2 martie 2009 a acestei instanțe s-a declinat competența de soluționare a

cauzei având ca obiect contestația în anulare formulată de petentul M.G. în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cheltuielile judiciare au

rămas în sarcina statului.

S-a reținut că prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II-a penală, sub nr. 1190/2

din 9 februarie 2009, petentul M.G. a formulat contestație în anulare împotriva

sentinței penale nr. 145/F din 6 iunie 2008 a acestei instanțe, motivat de

faptul că, procedura de citare a intimatei pentru termenul la care s-a judecat

cauza nu a fost îndeplinită conform legii.

La prezenta cauză a fost

atașat dosarul de fond și Dosarul instanței de recurs nr. 2698/2/2008.

Analizând actele și

lucrările din dosar, Curtea a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 145/F

din 6 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 2867 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea

formulată de petentul M.G. împotriva rezoluției nr. 429/II-2/2008 din 28 martie

2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Petentul a formulat

contestație în anulare adresată instanței de fond, solicitând anularea

hotărârii sus-menționate și, deși legal citat, nu s-a prezentat pentru a da

lămuriri suplimentare cu privire la cererea formulată.

Întrucât instanța competentă

să se pronunțe asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare,

în condițiile art. 391 C. proc. pen., este instanța de recurs, potrivit art. 389

alin. (1) C. proc. pen., în baza art. 42 C. proc. pen., Curtea a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Examinând actele și

lucrările dosarului, motivul iterat de contestatorul M.G., respectiv

pretinderea că la termenul de judecată din 6 iunie 2008 când a fost pronunțată

sentința penală nr. 145/F a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a fost lipsă de procedură cu intimatul

magistrat S.I., judecător la Judecătoria Sectorului 1 București, Înalta Curte

în faza de admisibilitate în principiu a contestației în anulare de față, fără

citarea părților în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc.

pen. are în vedere că motivul invocate mai sus descris nu se încadrează în nici

unul din cazurile de contestație în anulare enumerate limitativ și expres

prevăzute de art. 386 lit. a) – e) inclusiv C. proc. pen.

De astfel, pretinsa lipsă de

procedură cu intimatul făptuitor putea fi iterată și cenzurată doar de către

instanța de recurs, care însă – prin decizia contestată – a stabilit

tardivitatea recursului pronunțat de petiționarul M.G. și l-a respins ca atare.

Așa fiind, văzând că motivul

pe care se sprijină contestația în anulare de față nu este dintre cele prevăzute

în art. 386, Înalta Curte prin conformarea la dispozițiile imperative ale art. 391

alin. (2) C. proc. pen. are în vedere că acesta este inadmisibil și urmează să

o respingă ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul M.G., împotriva Deciziei penale

nr. 2867 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală pronunțată în Dosar nr. 2698/2/2008.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 aprilie 2009.