ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1482/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 2867 din 18 septembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 2698/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurentul petiționar M.G. împotriva sentinței penale nr. 145/F din 6 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. A fost obligat recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că Curtea de Apel București, prin sentința penală nr. 145/F din 2008 pronunțată în Dosarul nr. 2698/2/2008, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul M.G.

împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București dată la 22 februarie 2008 în Dosarul nr. 255/P/2008. În motivarea hotărârii, instanța a reținut în esență următoarele: La data de 18 februarie 2008, petiționarul M.G. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând, tragerea la răspundere penală a magistratului S.I., judecător în cadrul Judecătoriei Sector 1 București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 249 C. pen., constând în aceea că soluționând Dosarul civil nr. 17038/299/2007 a refuzat emiterea unor adrese solicitate de el, parte în proces, citarea unor martori și l-ar fi amenințat cu aplicarea unor amenzi și îndepărtarea sa din sala de judecată.

Actele premergătoare efectuate, nu au confirmat existența unor indicii din care să rezulte săvârșirea infracțiunii sesizate în plângere. În exercitarea activității de judecată, magistratul judecător și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, fiind de competența sa exclusivă aprecierea utilității, pertinenței probelor solicitate de părți, cum și dispunerea măsurilor care se impun luate pentru asigurarea solemnității ședinței de judecată. Rezoluția de netrimitere în judecată a magistratului judecător, întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în procedura prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen.

În termenul prevăzut de art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere adresată instanței, fără să invoce criticile pe care înțelege să le aducă rezoluției atacate. Urmare controlului judiciar asupra legalității și temeiniciei rezoluției atacate, prima instanță a apreciat neîntemeiată plângerea dispunând menținerea rezoluției atacate. Împotriva sentinței, petiționarul a formulat recurs la 9 iulie 2008 cale de atac exercitată peste termenul prevăzut de dispozițiile procesual penale, respectiv art. 385 4 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 366 C. proc. pen., de 10 zile, care în cauză curgea de la data pronunțării, 6 iunie 2008. Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins, ca tardiv introdus, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar a fost obligat la cheltuieli judiciare ocazionate de această fază procesuală. II. Împotriva acestei decizii penale a declarat contestație în anulare contestatorul M.G. înregistrată sub nr. 1190/2/2009 al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Prin decizia penală nr. 334 din 2 martie 2009 a acestei instanțe s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația în anulare formulată de petentul M.G. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II-a penală, sub nr. 1190/2 din 9 februarie 2009, petentul M.G.

a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 145/F din 6 iunie 2008 a acestei instanțe, motivat de faptul că, procedura de citare a intimatei pentru termenul la care s-a judecat cauza nu a fost îndeplinită conform legii. La prezenta cauză a fost atașat dosarul de fond și Dosarul instanței de recurs nr. 2698/2/2008. Analizând actele și lucrările din dosar, Curtea a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 145/F din 6 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2867 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M.G. împotriva rezoluției nr. 429/II-2/2008 din 28 martie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Petentul a formulat contestație în anulare adresată instanței de fond, solicitând anularea hotărârii sus-menționate și, deși legal citat, nu s-a prezentat pentru a da lămuriri suplimentare cu privire la cererea formulată. Întrucât instanța competentă să se pronunțe asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare, în condițiile art. 391 C. proc. pen., este instanța de recurs, potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. pen., în baza art. 42 C. proc. pen., Curtea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând actele și lucrările dosarului, motivul iterat de contestatorul M.G., respectiv pretinderea că la termenul de judecată din 6 iunie 2008 când a fost pronunțată sentința penală nr. 145/F a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost lipsă de procedură cu intimatul magistrat S.I., judecător la Judecătoria Sectorului 1 București, Înalta Curte în faza de admisibilitate în principiu a contestației în anulare de față, fără citarea părților în conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen. are în vedere că motivul invocate mai sus descris nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestație în anulare enumerate limitativ și expres prevăzute de art. 386 lit. a) – e) inclusiv C. proc.

pen. De astfel, pretinsa lipsă de procedură cu intimatul făptuitor putea fi iterată și cenzurată doar de către instanța de recurs, care însă – prin decizia contestată – a stabilit tardivitatea recursului pronunțat de petiționarul M.G. și l-a respins ca atare. Așa fiind, văzând că motivul pe care se sprijină contestația în anulare de față nu este dintre cele prevăzute în art. 386, Înalta Curte prin conformarea la dispozițiile imperative ale art. 391 alin. (2) C. proc. pen. are în vedere că acesta este inadmisibil și urmează să o respingă ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.G., împotriva Deciziei penale nr. 2867 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosar nr. 2698/2/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2009.