ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4019/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.1. P rin rezoluția nr. 582 /P/2008 din 15 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea D.G. - notar public, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 289 și, respectiv, art. 291 C. pen., întrucât în urma efectuării actelor premergătoare rezultă că, în cauză, faptele reclamate nu există și, în consecință, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

P etentul a arătat în plângerea formulată că făptuitoarea D.G., în calitate de notar public, la data de 28 august 2006, în mod nelegal, a clasat dosarul privind deschiderea procedurii succesorale solicitată de acesta, succesiune ce privea pe defuncții săi părinți, săvârșind infracțiunea de abuz în serviciu, întrucât a clasat în mod abuziv acel dosar, invocând existența unui contract de donație din anul 1993, care acoperea întreaga masă succesorală a defuncților. A mai arătat că făptuitoarea nu i-ar fi eliberat o copie a contractului de donație respectiv, în baza căruia a dispus clasarea dosarului de succesiune. Petentul N.G. a considerat acel contract de donație ca fiind fals, iar vinovați pentru întocmirea acestuia în fals și folosirea lui ar fi numiții S.I.

și S.S. - funcționari ai Primăriei comunei Mătăsaru, județul Dâmbovița, precum și numiții N.C. și D.R., ultimii fiind rude ale persoanei vătămate. În baza actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut că făptuitoarea D.G., în soluționarea procedurii succesorale cerută de petent, a respectat prevederile legale reglementate de art. 76 și art. 83 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale, iar la data de 28 august 2006, prin încheiere finală, a clasat dosarul, întrucât nu putea emite un certificat de moștenitor pentru un imobil proprietatea unei terțe persoane, deoarece imobilul deținut de defuncți a fost donat în timpul vieții de către aceștia și, ca atare, la data decesului nu mai aveau altă avere care să constituie masa succesorală.

Procedând astfel, nu poate fi interpretat ca fiind un abuz în serviciu din partea notarului public faptul că aceasta nu a eliberat persoanei vătămate o copie de pe contractul de donație mai sus menționat, întrucât conform art. 36 din Legea nr. 36/1995, notarii publici și personalul birourilor notariale au obligația să păstreze secretul notarial cu privire la actele și faptele despre care au luat la cunoștință în cadrul activității lor, iar persoana vătămată nu era parte în contractul de donație. De altfel, persoana vătămată a solicitat instanțelor de judecată să constate nulitatea absolută a contractului de donație, acțiune ce i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1230 din 14 august 2007 a Judecătoriei Găiești, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 761 din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești.

Cu privire la persoanele pretins implicate în activitatea de falsificare a contractului de donație, a reieșit că Parchetul de pe lângă Judecătoria Găiești a dispus soluții de netrimitere în judecată, constatându-se fie intervenția prescripției răspunderii penale, fie că faptele reclamate nu există. 2. Plângerea formulată de către petent împotriva soluției procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. nr. 585/II/2/2009 din 15 mai 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, apreciindu-se că nu sunt indicii cu privire la săvârșirea de către intimată a infracțiunilor reclamate. 3. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, petentul a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 C. proc.

pen., arătând că acestea sunt nelegale și netemeinice, susținând că în mod greșit Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea D.G. - notar public, care se face vinovată de faptele pentru care a formulat plângere. În baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a efectuat actele premergătoare ce se impuneau în cauză și în raport de situația de fapt existentă, precum și de normele de drept care reglementează desfășurarea activității notariale, s-a ajuns la concluzia că faptele reclamate de persoana vătămată împotriva făptuitoarei D.G. - notar public, nu dovedesc existența infracțiunilor susținute în plângere.

Astfel, la soluționarea cererii de deschidere a procedurii succesorale a părinților defuncți ai persoanei vătămate, notarul a constatat existența unui contract de donație autentificat sub nr. 2965/1993 la fostul Notariat de Stat Local Găiești, prin care sora petentului a donat suprafața de 3.700 mp și o casă de locuit situată în comuna Mătăsaru, sat Crețulești, județul Dâmbovița, care ar fi trebuit să compună masa succesorală rămasă de pe urma defuncților. În această situație, făptuitoarea, respectând prevederile legale în cadrul procedurii succesorale reglementate de disp. art. 76 și art. 83 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, a dispus prin încheiere clasarea dosarului, întrucât nu se putea emite un certificat de moștenitor pentru un imobil proprietatea unei terțe persoane, deoarece defuncții nu au mai avut altă avere.

Ca atare, nu s-a putut reține în sarcina făptuitoarei D.G. acte comisive circumscrise infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals, întrucât nu s-a putut proba că subiectul activ, în exercitarea sarcinilor de serviciu, și-ar fi îndeplinit aceste atribuțiuni în mod defectuos și prin aceasta să cauzează o vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane și nici nu a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului în actele întocmite. B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul N.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând, în esență, criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278/1 C. proc.

pen. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat, în mod corect, că activitățile desfășurate de intimată nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. Astfel, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimata D.G. în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului cu ocazia soluționarea cererii de deschidere a procedurii succesorale a defuncților părinți ai acestuia.

Pentru a dispune în sensul închiderii procedurii succesorale, intimata - notar public a constatat că exista un contract de donație autentificat sub nr. 2965/1993 la fostul Notariat de Stat Local Găiești, prin care sora petentului a donat suprafața de 3.700 mp și o casă de locuit situată în comuna Mătăsaru, sat Crețulești, județul Dâmbovița, care ar fi trebuit să compună masa succesorală rămasă de pe urma defuncților, astfel că nu putea emite un certificat de moștenitor pentru un imobil proprietatea unei terțe persoane. De altfel, petentul a solicitat în instanță anularea acestui contract de donație, acțiunea fiindu-i respinsă în mod irevocabil de către instanțele de judecată. Totodată, nemulțumirea petentului față de refuzul notarului public de a-i elibera o copie după acest contract, nu poate constitui o conduită abuzivă, atâta vreme cât petentul nu era parte în acel contract.

În concluzie, în baza înscrisurilor aflate la dosar, Înalta Curte constată că soluțiile dispuse în cauză sunt corecte, neputându-se ajunge la concluzia că s-au săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu, fals intelectual sau uz de fals de către intimată, întrucât închiderea procedurii succesorale ca urmare a constatării lipsei masei succesorale și a interpretării corespunzătoare a normelor legale apreciate aplicabile în procedura succesorală, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credință. Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.G. împotriva sentinței penale nr. 132 din 02 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2009.