ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4019/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4019/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.1. P

rin rezoluția nr. 582

/P/2008 din 15

aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul disp.

art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea D.G. - notar public, pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 289 și, respectiv,

art. 291 C. pen., întrucât în urma efectuării actelor premergătoare rezultă că,

în cauză, faptele reclamate nu există și, în consecință, acțiunea penală nu

poate fi pusă în mișcare.

P

etentul a arătat în

plângerea formulată că făptuitoarea D.G., în calitate de notar public, la data

de 28 august 2006, în mod nelegal, a clasat dosarul privind deschiderea

procedurii succesorale solicitată de acesta, succesiune ce privea pe defuncții

săi părinți, săvârșind infracțiunea de abuz în serviciu, întrucât a clasat în

mod abuziv acel dosar, invocând existența unui contract de donație din anul

1993, care acoperea întreaga masă succesorală a defuncților. A mai arătat că

făptuitoarea nu i-ar fi eliberat o copie a contractului de donație respectiv,

în baza căruia a dispus clasarea dosarului de succesiune.

Petentul N.G. a

considerat acel contract de donație ca fiind fals, iar vinovați pentru

întocmirea acestuia în fals și folosirea lui ar fi numiții S.I. și S.S. -

funcționari ai Primăriei comunei Mătăsaru, județul Dâmbovița, precum și numiții

N.C. și D.R., ultimii fiind rude ale persoanei vătămate.

În baza actelor

premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut că

făptuitoarea D.G.,

în soluționarea procedurii succesorale cerută de petent, a respectat

prevederile legale reglementate de art. 76 și art. 83 din

Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale, iar la data de

28 august 2006, prin încheiere finală, a clasat dosarul, întrucât nu putea

emite un certificat de moștenitor pentru un imobil proprietatea unei terțe

persoane, deoarece imobilul deținut de defuncți a fost donat în timpul vieții

de către aceștia și, ca atare, la data decesului nu mai aveau altă avere care

să constituie masa succesorală. Procedând astfel, nu poate fi interpretat ca

fiind un abuz în serviciu

din

partea

notarului public faptul că aceasta nu a eliberat persoanei vătămate o copie de

pe contractul de donație mai sus menționat, întrucât conform art. 36 din Legea

nr. 36/1995, notarii publici și personalul birourilor notariale au obligația să

păstreze secretul notarial cu privire la actele și faptele despre care au luat

la cunoștință în cadrul activității lor,

iar

persoana vătămată nu

era parte în contractul de donație.

De altfel, persoana

vătămată a solicitat instanțelor de judecată să constate nulitatea absolută a

contractului de donație, acțiune ce i-a fost respinsă prin sentința civilă nr.

1230 din 14 august 2007 a Judecătoriei Găiești, rămasă irevocabilă prin decizia

nr. 761 din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești.

Cu privire la

persoanele pretins implicate în activitatea de falsificare a contractului de

donație, a reieșit că Parchetul de pe lângă Judecătoria Găiești a dispus

soluții de netrimitere în judecată, constatându-se fie intervenția prescripției

răspunderii penale, fie că faptele reclamate nu există.

formulată de către petent împotriva soluției procurorului a fost respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluția nr.

nr. 585/II/2/2009 din 15 mai 2009

a procurorului

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,

apreciindu-se că nu sunt indicii cu privire la săvârșirea de către intimată a

infracțiunilor reclamate.

petentul

a

formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen.,

arătând că acestea sunt nelegale și netemeinice, susținând că în mod greșit

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitoarea D.G. - notar public, care se face vinovată de

faptele pentru care a formulat plângere.

În baza înscrisurilor

aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

a efectuat actele premergătoare ce se impuneau în cauză și în raport de

situația de fapt existentă, precum și de normele de drept care reglementează

desfășurarea activității notariale, s-a ajuns la concluzia că faptele reclamate

de persoana vătămată împotriva făptuitoarei D.G. - notar public, nu dovedesc

existența infracțiunilor susținute în plângere.

Astfel, la

soluționarea cererii de deschidere a procedurii succesorale a părinților

defuncți ai persoanei vătămate, notarul a constatat existența unui contract de

donație autentificat sub nr. 2965/1993 la fostul Notariat de Stat Local Găiești,

prin care sora petentului a donat suprafața de 3.700 mp și o casă de locuit

situată în comuna Mătăsaru, sat Crețulești, județul Dâmbovița, care ar fi

trebuit să compună masa succesorală rămasă de pe urma defuncților. În această

situație, făptuitoarea, respectând prevederile legale în cadrul procedurii

succesorale reglementate de disp. art. 76 și art. 83 din Legea nr. 36/1995 a

notarilor publici și a activității notariale, a dispus prin încheiere clasarea

dosarului, întrucât nu se putea emite un certificat de moștenitor pentru un

imobil proprietatea unei terțe persoane, deoarece defuncții nu au mai avut altă

avere.

Ca atare, nu s-a putut

reține în sarcina făptuitoarei D.G. acte comisive circumscrise infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de

fals, întrucât nu s-a putut proba că subiectul activ, în exercitarea sarcinilor

de serviciu, și-ar fi îndeplinit aceste atribuțiuni în mod defectuos și prin

aceasta să cauzează o vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane și

nici nu a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului în actele

întocmite.

B. Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs petentul N.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

reiterând, în esență, criticile din plângerea penală și plângerea adresată

instanței în baza art. 278/1 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de petent sub toate

aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

că acesta este nefondat.

Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută

de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și

că acesta a apreciat, în mod corect, că activitățile desfășurate de intimată nu

întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea

penală. Astfel, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici

un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de

către intimata

D.G.

în scopul

prejudicierii intereselor procesuale ale petentului cu ocazia

soluționarea cererii

de deschidere a procedurii succesorale a defuncților părinți ai acestuia. Pentru

a dispune în sensul închiderii procedurii succesorale, intimata - notar public

a constatat că exista un contract de donație autentificat sub nr. 2965/1993 la

fostul Notariat de Stat Local Găiești, prin care sora petentului a donat

suprafața de 3.700 mp și o casă de locuit situată în comuna Mătăsaru, sat

Crețulești, județul Dâmbovița, care ar fi trebuit să compună masa succesorală

rămasă de pe urma defuncților, astfel că nu putea emite un certificat de

moștenitor pentru un imobil proprietatea unei terțe persoane.

De altfel, petentul a solicitat în instanță anularea

acestui

contract

de donație, acțiunea fiindu-i respinsă în mod irevocabil de către instanțele de

judecată.

Totodată, nemulțumirea petentului

față de refuzul notarului public de a-i elibera o copie după acest contract, nu

poate constitui o conduită abuzivă, atâta vreme cât petentul nu era parte în

acel contract.

În concluzie, în baza înscrisurilor

aflate la dosar, Înalta Curte constată că soluțiile dispuse în cauză sunt

corecte, neputându-se ajunge la concluzia că s-au săvârșit infracțiunile de abuz

în serviciu, fals intelectual sau uz de fals de către intimată, întrucât închiderea

procedurii succesorale ca urmare a constatării lipsei masei succesorale și a

interpretării corespunzătoare a normelor legale apreciate aplicabile în

procedura succesorală, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi

penale, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credință.

Ca atare, pentru toate aceste considerente,

constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză

sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192

alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul N.G. împotriva sentinței penale nr. 132 din 02 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 2 decembrie 2009.