ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1109/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 308

din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

tardivă, plângerea petentului R.G. formulată împotriva rezoluției nr. 827/II/2/2008

din 27 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Astfel, reține instanța de

fond că petentul R.G. a formulat plângere împotriva ordonanțelor nr. 744/P/2004

din 11 iunie 2004 și nr. 533/P/2008 din 31 martie 2008 date de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, solicitând desființarea ordonanțelor și

reținerea cauzei spre rejudecare, conform dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8) lit. c) C. proc. pen.

Prin ordonanța nr. 744/P/2004

din 11 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, secția de urmărire

penală, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art.

10 lit. e) și g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de P.C.,

notar de stat în cadrul N.S.L.S. București, N.Ț.E.M., S.P.M., P.L. și G.M.,

notari publici, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și

art. 289 C. pen.

Această soluție a fost

comunicată petentului fără să fie contestată.

După aproximativ 2 ani,

petiționarul a formulat o nouă plângere, reclamând aceleași persoane și fapte

pentru care s-au efectuat acte premergătoare și urmare cărora s-a dispus prin

ordonanța nr. 744 din 11 iunie 2004, cu excepția notarului public P.C., aspecte

în raport de care s-a apreciat că ordonanța nr. 533/P/2008 din 30 martie 2008

este legală și temeinică.

Supusă verificării în

procedura prevăzută de art. 275 – art. 278 C. proc. pen., ordonanța nr. 533/P/2008

din 31 martie 2008 cât și nr. 744/P/2004 au fost menținute prin rezoluția nr. 827/II/2/2008

din 27 mai 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, comunicată petiționarului la 4 iunie 2008, când a semnat pentru

primirea acestui act procedural.

Deși în termen de 20 de

zile, petiționarul putea să formuleze plângere împotriva soluțiilor de

netrimitere în judecată a intimaților, acesta a uzat de calea de atac prevăzută

de art. 278

1

C. proc. pen., peste termenul legal.

Împotriva sentinței,

petiționarul a formulat recurs, susținând că în mod greșit s-a apreciat tardivă

plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Examinând recursul

petiționarului, în raport de dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac pentru considerentele

care vor fi arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 – art. 278 C.

proc. pen., împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot

face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, potrivit art. 277 – art. 278 C. proc. pen.

În cauza dedusă judecății,

prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procesual penale

enunțate, constatând că s-a adresat instanței cu plângere formulată în temeiul art.

278

1

C. proc. pen., cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Astfel, din confirmarea de

primire semnată personal de petiționar, existentă la dosar nr. 827/II/2/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rezultă data de 4 iunie 2008,

dată de la care curgea termenul de 20 de zile înăuntrul căruia petiționarul

nemulțumit de soluțiile adoptate putea să se adreseze instanței.

Cum acesta a formulat

plângere la data de 30 iunie 2008, conform ștampilei de pe plicul existent la

fila 7 dosar fond, în mod legal s-a constatat tardiv introdusă.

Întrucât la examinarea din

oficiu nu se constată existența vreunui caz care să justifice reformarea

hotărârii, recursul petiționarului va fi respins ca nefondat, potrivit

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul petiționar R.G. împotriva sentinței penale nr. 308

din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 martie 2009.