ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 84/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 84/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra
recursului, se reține:
Prin Sentința penală nr. 87/F din 12
noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,
în procedura prev. de art. 278
1
C. proc. pen., a respins, ca
nefondată, plângerea petentului C.N. împotriva rezoluției nr. 691/P/ din 22
iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a
dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M.M., judecător la Judecătoria
Brașov, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.,
apreciind că soluția de netrimitere în judecată adoptată de către organul de
urmărire penală este legală și temeinică.
În termen legal,
petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care nu și l-a
motivat în scris sau oral.
Examinând recursul
prin prisma actelor și lucrărilor cauzei, a sentinței penale atacate cât și din
oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constatată că este nefondat pentru
considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Petentul a formulat
plângere penală împotriva judecătoarei B.M.M. de la Judecătoria Brașov pe motiv
că ar fi săvârșit infracțiunea de fals intelectual prev. și ped. de art. 289 C.
pen., atunci când în motivarea Sentinței civile nr. 13108 din 17 decembrie 2008
ar fi afirmat : "înscrisul invocat de către revizuent, respectiv referatul
asistentului registrator depus la prezentul dosar se regăsește și la Dosarul
civil nr. 1079/197/2006 al Judecătoriei Brașov".
Instanța de fond,
analizând însă conținutul hotărârii contestate în care s-ar fi săvârșit
infracțiunea, constată că petentul a scos din context pasajul respectiv, care
este mult mai amplu și dovedește fără putință de tăgadă că făptuitoarea nu a
săvârșit infracțiunea reclamată.
Contextul hotărârii
confirmă că "referatul asistentului registrator" nu este depus la
dosar și nu poate fi considerat înscris care să stea la baza unei cereri de
revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pe drept cuvânt,
afirmația în contextul respectiv a fost apreciată de către organele de urmărire
penală ca neconstituind infracțiunea prev. de art. 289 C. pen., fiind scoasă
tendențios, de către revizuentul petent, din economia întregii motivații a
sentinței civile.
Just a mai constatat
instanța de fond că nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia unei
hotărâri judecătorești în afara căilor legale de atac, simpla nemulțumire a
părților dintr-o cauză, indiferent de natura acesteia, neputând constitui temei
pentru declanșarea cercetării penale față de magistrați.
Neexistând fapta
pentru subzistența infracțiunii prev. de art. 289 C. pen., corect a fost
respinsă, ca nefondată, plângerea petentului.
Pe cale de
consecință, în temeiul art. 385
15
alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,
recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și prevederile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petentul C.N. împotriva Sentinței penale nr.
87/F din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Obligă recurentul
petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 14 ianuarie 2010.