ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor la dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 21 ianuarie 2009 dată în dosarul nr. 1651/1/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (4) și ale art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.S.S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. Pentru a se dispune această soluție, s-a reținut că prin plângerea adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul C.N.

a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului V.S., de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, susținând că acesta, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, în cuprinsul rezoluției din 24 noiembrie 2007 dispusă în soluționarea dosarului nr. 524/P/2007, ar comis infracțiunea de fals intelectual. În motivarea plângerii, petiționarul a susținut următoarele : - în motivarea rezoluției, intimatul procuror a consemnat că „(...) potrivit expertizei, valoarea imobilului era de 1.973.958.430 lei (...)", în timp ce, conform obiectivelor raportului de expertiză tehnică în construcții, stabilite prin încheierile din 15 aprilie 2002 și 3 septembrie 200... pronunțate de Judecătoria Brașov, precum și declarației dată de expertul în construcții, ing.

F.T., evaluarea se referă „numai la apartamentul de la parter și cel de la etajul construcției"; - în finalul rezoluției, se afirmă că „Atribuirea unei cote ideale de ½ din imobil, pârâtei C.V., s-a realizat, având în vedere, pe de o parte, relațiile tensionate dintre părți (...), iar pârâta a solicitat instanței această modalitate de soluționare a cauzei", or, potrivit întâmpinării depusă de „dna. C." și deciziei civile nr. 56/AP din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov, aceasta a cerut atribuirea, în natură, a întregului apartament. Î n urma actelor premergătoare efectuate în cauză, a rezultat următoarea situație de fapt: Prin rezoluția nr. 524/P/2007 din 22 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin procuror S.V., a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.N., judecător la Tribunalul Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen.

, împotriva căreia a formulat plângere penală C.N., în legătură cu sentința civilă nr. 15128 din 2 decembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 8478/2001 al Judecătoriei Brașov. În motivarea soluției sale, procurorul a reținut, printre altele, următoarele: - petiționarul a mai formulat două plângeri penale, față de aceeași judecătoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., în legătură cu aceeași sentință civilă, plângeri ce au format obiectul dosarelor nr. 14/P/2006 și nr. 5/P/2007, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, soluționate cu neînceperea urmăririi penale, soluții confirmate de procurorul ierarhic superior și de instanțele judecătorești, în urma controlului exercitat în baza art. 278 - 278 1 C. proc.

pen.; - critica petiționarului, în sensul că menționarea sumei de 986.979,215 lei, la fila 3 a sentinței civile nr. 15128 din 2 decembrie 2002, ca fiind valoarea a ½ din imobil, este un fals, nu poate fi primită, întrucât, potrivit expertizei dispusă în cauză, valoarea imobilului era de 1.973.958.430 lei, cuantumul sus-amintit, „reprezentând exact jumătate"; - la fila 9 din sentință, petentei C.V. i s-a atribuit ½ din imobilul în litigiu, în condițiile în care acesta nu a fost dezmembrat și nu s-a dispus atribuirea unui lot cu număr topografic nou, ci, a unei cote ideale; - atribuirea cotei sus-amintite, a anulat ieșirea din indiviziune asupra căreia pârâții Cornea au fost de acord (fila 2 din sentință); - potrivit probatoriului administrat, partajarea în natură a imobilului în litigiu, nu era posibilă, datorită conformației construcției; - sistarea indiviziunii dintre C.V.

și familia C., nu privește pe C.N., care, prin atribuirea unei sulte, a devenit străin de un posibil litigiu având acest obiect. Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 891/11/2/2007 din 18 decembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care a respins plângerea împotriva acesteia, formulată de C.N., reținând, în esență, că „actele premergătoare efectuate în cauză, au stabilit, fără echivoc, că judecătoarea N.S. și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu în strictă conformitate cu prevederile legale în materie". Prin sentința penală nr. 4/F din 21 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 16/64/2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de C.N.

împotriva rezoluției nr. 524/P/2007 din 22 noiembrie 2007, confirmată prin rezoluția nr. 891/11/2/2007 din 18 decembrie 2007, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. În motivarea hotărârii sale, instanța a reținut că fapta reclamată de petiționarul C.N., nu există, sentința civilă nr. 15182/2002 - definitivă și irevocabilă, în urma soluționării căilor de atac promovate împotriva ei - pronunțată de judecătoarea N.S., bazându-se pe probele administrate în fața instanței, astfel cum au fost apreciate de către aceasta, nefiind consemnate neadevăruri.

Pentru a se dispune neînceperea urmăririi penale, în rezoluția din 21 ianuarie 2009 dată în dosarul nr. 1651/1/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a constatat că, din actele premergătoare începerii urmăririi penale, nu au rezultat indicii de săvârșire, de către procurorul V.S.S., a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. în legătură cu soluția dispusă prin rezoluția nr. 524/P/2007 din 22 noiembrie 2007. S-a reținut că, raportând definiția falsului intelectual, dată de art. 289 C. pen. - „falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea, cu știință, de a însera unele date sau împrejurări" - la prevederile art. 228 C. proc.

pen., apare că, înscrisul oficial ce ar fi fost falsificat, este rezoluția de mai sus. Or, aceasta este un act procesual, o manifestare de voință, prin care organul judiciar, respectiv procurorul, a dispus, în limitele drepturilor conferite de lege, cu privire la neînceperea urmăririi penale, față de judecătoarea împotriva căreia s-a formulat plângerea. Î n aceste condiții, din conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual, ce ar fi urmat să se stabilească dacă s-a săvârșit, lipsește, pe latura obiectivă, elementul material - sub ambele sale modalități alternative - întrucât procurorul, nu a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului și, nici nu a omis, cu știință, a însera unele date sau împrejurări.

Aceasta, pentru că, rolul procurorului nu este de a cenzura și, de a încadra ca fapte penale, considerentele pe baza cărora judecătorii - inamovibili, independenți și, care se supun numai legii, potrivit art. 2 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004, republicată - pronunță o anumită soluție, ci, să constate dacă există indicii temeinice și concrete că soluția este urmarea săvârșirii unei infracțiuni, ceea ce nu a fost cazul, în speță. Mai mult, procurorul reclamat, exercitându-și atribuțiile prevăzute de art. 63 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, a dispus în cauză, printr-o rezoluție, care îndeplinește cerințele art. 224 și, ale art. 228 alin. (4) C. proc. pen.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în dosarul nr. 1651/1/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a fost , ulterior, confirmată prin rezoluția nr. 1245/801/11-2/2009 din 27 februarie 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul C.N. a formulat plângere, solicitând, în esență, desființarea acesteia și restituirea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor fată de intimat.

Plângerea este nefondată, pentru considerentele următoare: Pentru a se dispune începerea urmăririi penale sunt necesare două condiții. Prima condiție constă în existența unui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune. Organul de urmărire penală poate deține informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare efectuate ulterior sesizării. Cea de a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din prevederile art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute în art. 10 C. proc.

pen., cu excepția celui de la lit. b 1 ). În prezenta cauză, Înalta Curte constată că, din analiza actelor premergătoare efectuate în dosarul nr. 1651/1/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, nu rezultă niciun indiciu cu privire la săvârșirea de către intimatul procuror V.S.S. a infracțiunii de fals intelectual, reclamată de petiționarul C.N. Nemulțumirea petiționarului cu privire la rezoluția nr. 524/P/2007 din 22 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, nu poate constitui temei pentru atragerea răspunderii penale a intimatului procuror V.S.S., întrucât acesta și-a exercitat în mod corect atribuțiile de serviciu.

Astfel, soluția de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen., este legală și temeinică, iar temeiul de drept reținut, respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen., corespunde situației de fapt rezultată din actele premergătoare. Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul C.N. împotriva rezoluției din 21 ianuarie 2009 dispusă în dosarul nr. 1651/1/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.N. împotriva rezoluției din 21 ianuarie 2009 dispusă în dosarul nr. 1651/1/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.