ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2991/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2991/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

rezoluția nr. 566/P/2007, din data de 06 martie 2008, a

procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

în

temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de A.O., în prezent subcomisar de poliție,

pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul a

reținut următoarele:

La data

de 14 decembrie 2007, numitul C.N. a formulat o

plângere penală prin care a reclamat că inspectorul principal de poliție

A.O. ar fi comis infracțiunea de fals intelectual cu ocazia întocmirii

referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală împotriva

expertului tehnic judiciar T.F., în dosarul nr. 1364/P/2006 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Brașov.

Cu ocazia

audierii, numitul C.N. a precizat că falsul comis constă în aceea că, în

cuprinsul referatului din data de

21 martie

2006, s-a eliminat din declarația dată de expert în fața organelor de poliție

precizarea acestuia în sensul că imobilul evaluat la suma de

949.277.380

lei vechi se referă exclusiv la apartamentul de la etaj, inspectorul principal

de poliție consemnând cuvântul "imobil" (care în

realitate, în totalitatea lui, valorează mult mai

mult), precum și în faptul

că, atunci când a analizat actele de

cercetare efectuate, a folosit din nou cuvântul "imobil", deși, în

fapt, expertul a evaluat numai construcții, fără a evalua terenul aferent și

spațiile de uz comun ale construcției. A mai declarat că împotriva expertului T.F.

a mai formulat o altă plângere penală, aflată în prezent pe rolul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov. De asemenea, a solicitat extinderea

cercetărilor și față de procuror C.M., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Brașov, în calitate de autor moral, dacă se constată că aceasta a verificat,

înainte de întocmirea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea

penală în

cauză, actele de cercetare penală

efectuate în dosar.

Din

actele premergătoare efectuate, rezultă că numitul C.N.

a formulat, la data de 27 februarie 2006, o plângere penală împotriva

expertului

tehnic judiciar T.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în

înscrisuri oficiale, uz de fals și mărturie mincinoasă în legătură cu expertiza

judiciară efectuată în dosarul civil nr. 8478/2001 al Judecătoriei Brașov.

Urmare acestei plângeri, s-a

format dosarul

nr. 1364/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Brașov în care

inspectorul principal de poliție A.O. a întocmit, la data de 21 martie 2006,

referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.

Audiată,

inspectorul principal de poliție A.O. a declarat

că

dosarul penal i-a fost repartizat spre soluționare, iar din cercetările

efectuate a constatat că expertiza contestată a fost efectuată în dosarul civil

nr. 8478/2001 și că numitul C.N. nu a formulat obiecțiuni la raportul de

expertiză. Aceasta a mai susținut că, atunci când în cuprinsul referatului a

înscris cuvântul "imobil", s-a referit la acea parte din construcție

care a fost evaluată de expert, și nu la tot imobilul (construcție și teren),

analizând doar lucrarea întocmită de expert, și nu pretențiile persoanei

vătămate referitoare la întregul imobil. în cuprinsul declarației olografe, se

mai arată că dosarul a fost în supravegherea procurorului C.M., care a dat

îndrumări în cauză și cu care inspectorul principal de poliție a analizat

actele

premergătoare efectuate în cauză,

concluzionând că faptele reclamate

nu există.

În raport cu aspectele reclamate,

respectiv falsul intelectual efectuat în cuprinsul referatului prin utilizarea

necorespunzătoare a

cuvântului

"imobil", și nu fondul propunerii de a nu se începe urmărirea

penală

față de T.F., s-a constatat că procurorul care a

supravegheat cercetările efectuate de organele de poliție nu a avut

nici

o contribuție la conceperea și redactarea referatului cu propunerea

de

a nu se începe urmărirea penală, astfel

încât nu s-a impus extinderea

cercetărilor și față de procuror C.M.

Dosarul

nr. 1364/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Brașov

se află, în prezent, pe rolul Judecătoriei Brașov cu numărul 16737/197/2007,

urmare a plângerii petentului împotriva soluției dispuse. Se mai reține, din

analiza actelor acestui dosar, că rezoluția

de

neîncepere a urmăririi penale dispusă față de expertul T.F.

a fost dată

de procuror R.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, și s-a

întemeiat pe prevederile art. 10 lit. d) și g) C. proc. pen., respectiv că

pentru faptele prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 291 teza

I

C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

sub aspectul laturii obiective, iar pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă

s-a împlinit termenul de prescripție.

Cu ocazia

soluționării plângerii împotriva soluției, prim procurorul

adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov a infirmat, din

oficiu, în parte, rezoluția din data de 26 septembrie 2007, în sensul că, și cu

privire la infracțiunile prevăzute de 288

alin. (1) și art. 291 teza

I

C. pen.

, se dispune

neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g) C. pen.

În final,

concluzionează procurorul că referatul cu propunerea de

neîncepere

a urmăririi penale față de expertul T.F., întocmit de inspectorul principal de

poliție A.O., în care se propunea neînceperea urmăririi penale în temeiul art.

10 lit. a) C. proc. pen., nu a fost avut în vedere la pronunțarea soluției,

neproducând nici o consecință juridică. Pe de altă parte, nu se poate reține

comiterea infracțiunii de fals intelectual, prin utilizarea termenului de

"imobil" în conținutul referatului întocmit în dosarul nr.

1364/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, întrucât, în mod

evident, acest cuvânt a fost folosit exclusiv cu referire la conținutul

raportului de expertiză tehnică, construcții, întocmit de expertul T.F.

Susținerile numitului C.N. cu privire

la faptul că în referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală s-ar

fi insinuat, prin omisiune, că valoarea de 949.277.380 lei vechi se referă

la tot imobilul, nu s-au confirmat în opinia

procurorului.

Împotriva acestei rezoluții, reclamantul

s-a adresat cu plângere,

în termen legal,

procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Brașov.

Prin rezoluția nr. 259/ll/2/2008 din 4

aprilie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov a respins ca neîntemeiată plângerea petentului. Pentru a dispune în

acest sens, acesta a reținut următoarele:

În esență, petiționarul a susținut, cu

aceleași argumente personale, menționate și în plângerea penală, vinovăția

persoanei reclamate, în final solicitând "infirmarea rezoluției și

continuarea cercetărilor asupra lor...". Or, s-a constatat, din actele

premergătoare efectuate de procuror, că a rezultat, cu certitudine, inexistența

faptelor reclamate deoarece O.A., în calitatea de ofițer de cercetare penală,

și-a îndeplinit atribuțiile specifice de serviciu potrivit competențelor, în

strictă conformitate cu prevederile procedurale în materie. Cu privire la

"extinderea" cercetărilor și față de procurorul C.M., de la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Brașov, cu

motivația

că, în cadrul activității de supraveghere a cercetărilor, "a dat

îndrumări"

ofițerului de cercetare penală, procurorul s-a pronunțat în

cuprinsul rezoluției, în sensul că, în cadrul

activității de supraveghere,

procurorul nu a avut, și nu are, nici-o

contribuție la conceperea și, respectiv, la redactarea referatului cu

propunerea de a nu se începe

urmărirea

penală, act reclamat ca "fals" de către petiționar.

Împotriva rezoluției, petiționarul a

formulat, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., plângere la instanța competentă.

Prin sentința penală nr. 57/F din 22

mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală, plângerea petiționarului a

fost respinsă ca nefondată.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut, cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,

că susținerile

petentului sunt nefondate,

pornind chiar de la definiția dată de legiuitor

acestei infracțiuni,

falsul intelectual constând în "falsificarea unui înscris oficial cu

prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări

necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea, cu știință, de a insera unele

date sau împrejurări". Așadar, falsul intelectual presupune o activitate

de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, adică de alterare a

adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este

destinat să facă proba.

Or, întocmind referatul cu propunerea

de a nu se începe urmărirea penală, inspectorul de poliție nu a făcut altceva

decât să-și îndeplinească activitatea proprie în cadrul urmăririi penale, ca

fază a procesului penal, și anume de a înainta procurorului actele încheiate,

împreună cu propunerea de a nu se începe

urmărirea penală, conform art. 228 alin. (4) C. proc. pen. Că, în cuprinsul

acestui referat, a

folosit noțiunea de imobil în alt sens decât cel pe

care i-l dă petentul, de altfel, în cuprinsul Legii nr. 7/1996, dar și al altor

acte normative, spre exemplu Legea nr. 50/1991, prin imobil, înțelegându-se una

sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcții, aparținând

aceluiași proprietar, nu înseamnă că s-a săvârșit

vreo faptă de natură

penală. Mai mult, referatul întocmit nu vine să

facă proba unei situații de fapt, ci este o propunere pe care, ulterior,

procurorul o analizează în desfășurarea activității acestuia.

Împotriva sentinței, petiționarul a

declarat prezentul recurs.

În recurs, petiționarul a depus la dosar, în

copie, înscrisuri referitoare la imobilul care face obiectul partajului

(expertize, cu anexe, contract prestări servicii), care însă nu sunt de natură

a modifica aspectele de fapt care au format obiectul rezoluției procurorului

(fil.11-52).

Recursul nu este

fondat.

Obiectul și limitele investirii instanței, în

cadrul procedurii reglementată de art. 278/1 C. proc. pen., sunt prevăzute de

alin. (7), respectiv, verificarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror

înscrisuri noi prezentate.

Plângerea penală s-a referit la comiterea

infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. în legătură cu

întocmirea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de

expert, fiind anexat, în copie, înscrisul (referatul) întocmit de inspectorul

de poliție O.A.

Înalta Curte apreciază ca fiind legale și

temeinice argumentele expuse atât în cele 2 rezoluții ale procurorului, cât și

în sentința recurată, neimpunându-se reiterarea lor, în afară de aceste

argumente, însușite de Înalta Curte, se mai rețin următoarele:

Organul de cercetare penală, conform

atribuțiilor funcționale și normelor de competență, desfășoară activități

specifice, sub supravegherea procurorului.

Potrivit art. 256, respectiv, art. 258-259 C.

proc. pen., de îndată ce cercetarea penală este terminată, organul de cercetare

înaintează dosarul procurorului, însoțit de un referat în care consemnează

rezultatul cercetării, pentru ca acesta să decidă potrivit art. 262 C. proc.

pen.

Întocmirea

referatului este o obligație de serviciu a organului de cercetare penală și

exprimă, în raport cu actele de cercetare, opinia

acestuia

cu privire la soluția în cauză. Soluția în cauză aparține însă

procurorului care procedează conform art. 262 C.

proc. pen.

Potrivit art. 289

C. pen., falsificarea unui înscris oficial presupune

„atestarea

unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului"

sau „omisiunea, cu știință, de a insera unele

date sau împrejurări".

Critica recurentului în sensul că, în cazul

infracțiunii de fals intelectual, nu se cere condiția „producerii unor

consecințe juridice",

principial

corectă, nu este de natură să justifice o altă soluție în cauză.

Actele

premergătoare efectuate nu au relevat existența vinovăției

intimatei în săvârșirea unei astfel de infracțiuni.

Folosirea de către intimată (ofițer de

cercetare penală) a termenului de „imobil", într-un alt sens decât cel dat

de petiționar (în

legătură cu imobilul

concret, obiect al partajului în dosarul civil aflat pe

rolul instanței

civile), nu este, privită singular, și în lipsa altor indicii temeinice,

suficientă pentru a justifica reținerea infracțiunii de fals intelectual.

Se mai reține, de asemenea, că rezoluția de

neîncepere a urmării penale, în dosarul penal nr. 1364/P/2006 a fost dispusă de

procuror R.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov (fil. 28-30

dosar procuror).

Față de cele constatate, în temeiul art. 385/15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

petiționarului.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 57/F din 22 mai 2008 a Curții

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2008.