ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2991/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 566/P/2007, din data de 06 martie 2008, a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.O., în prezent subcomisar de poliție, pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut următoarele: La data de 14 decembrie 2007, numitul C.N. a formulat o plângere penală prin care a reclamat că inspectorul principal de poliție A.O. ar fi comis infracțiunea de fals intelectual cu ocazia întocmirii referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală împotriva expertului tehnic judiciar T.F., în dosarul nr. 1364/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.

Cu ocazia audierii, numitul C.N. a precizat că falsul comis constă în aceea că, în cuprinsul referatului din data de 21 martie 2006, s-a eliminat din declarația dată de expert în fața organelor de poliție precizarea acestuia în sensul că imobilul evaluat la suma de 949.277.380 lei vechi se referă exclusiv la apartamentul de la etaj, inspectorul principal de poliție consemnând cuvântul "imobil" (care în realitate, în totalitatea lui, valorează mult mai mult), precum și în faptul că, atunci când a analizat actele de cercetare efectuate, a folosit din nou cuvântul "imobil", deși, în fapt, expertul a evaluat numai construcții, fără a evalua terenul aferent și spațiile de uz comun ale construcției.

A mai declarat că împotriva expertului T.F. a mai formulat o altă plângere penală, aflată în prezent pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. De asemenea, a solicitat extinderea cercetărilor și față de procuror C.M., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, în calitate de autor moral, dacă se constată că aceasta a verificat, înainte de întocmirea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală în cauză, actele de cercetare penală efectuate în dosar. Din actele premergătoare efectuate, rezultă că numitul C.N. a formulat, la data de 27 februarie 2006, o plângere penală împotriva expertului tehnic judiciar T.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și mărturie mincinoasă în legătură cu expertiza judiciară efectuată în dosarul civil nr. 8478/2001 al Judecătoriei Brașov.

Urmare acestei plângeri, s-a format dosarul nr. 1364/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov în care inspectorul principal de poliție A.O. a întocmit, la data de 21 martie 2006, referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală. Audiată, inspectorul principal de poliție A.O. a declarat că dosarul penal i-a fost repartizat spre soluționare, iar din cercetările efectuate a constatat că expertiza contestată a fost efectuată în dosarul civil nr. 8478/2001 și că numitul C.N. nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză. Aceasta a mai susținut că, atunci când în cuprinsul referatului a înscris cuvântul "imobil", s-a referit la acea parte din construcție care a fost evaluată de expert, și nu la tot imobilul (construcție și teren), analizând doar lucrarea întocmită de expert, și nu pretențiile persoanei vătămate referitoare la întregul imobil.

în cuprinsul declarației olografe, se mai arată că dosarul a fost în supravegherea procurorului C.M., care a dat îndrumări în cauză și cu care inspectorul principal de poliție a analizat actele premergătoare efectuate în cauză, concluzionând că faptele reclamate nu există. În raport cu aspectele reclamate, respectiv falsul intelectual efectuat în cuprinsul referatului prin utilizarea necorespunzătoare a cuvântului "imobil", și nu fondul propunerii de a nu se începe urmărirea penală față de T.F., s-a constatat că procurorul care a supravegheat cercetările efectuate de organele de poliție nu a avut nici o contribuție la conceperea și redactarea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, astfel încât nu s-a impus extinderea cercetărilor și față de procuror C.M.

Dosarul nr. 1364/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov se află, în prezent, pe rolul Judecătoriei Brașov cu numărul 16737/197/2007, urmare a plângerii petentului împotriva soluției dispuse. Se mai reține, din analiza actelor acestui dosar, că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de expertul T.F. a fost dată de procuror R.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, și s-a întemeiat pe prevederile art. 10 lit. d) și g) C. proc. pen., respectiv că pentru faptele prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 291 teza I C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective, iar pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă s-a împlinit termenul de prescripție.

Cu ocazia soluționării plângerii împotriva soluției, prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov a infirmat, din oficiu, în parte, rezoluția din data de 26 septembrie 2007, în sensul că, și cu privire la infracțiunile prevăzute de 288 alin. (1) și art. 291 teza I C. pen. , se dispune neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g) C. pen. În final, concluzionează procurorul că referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de expertul T.F., întocmit de inspectorul principal de poliție A.O., în care se propunea neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu a fost avut în vedere la pronunțarea soluției, neproducând nici o consecință juridică.

Pe de altă parte, nu se poate reține comiterea infracțiunii de fals intelectual, prin utilizarea termenului de "imobil" în conținutul referatului întocmit în dosarul nr. 1364/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, întrucât, în mod evident, acest cuvânt a fost folosit exclusiv cu referire la conținutul raportului de expertiză tehnică, construcții, întocmit de expertul T.F. Susținerile numitului C.N. cu privire la faptul că în referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală s-ar fi insinuat, prin omisiune, că valoarea de 949.277.380 lei vechi se referă la tot imobilul, nu s-au confirmat în opinia procurorului. Împotriva acestei rezoluții, reclamantul s-a adresat cu plângere, în termen legal, procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Prin rezoluția nr. 259/ll/2/2008 din 4 aprilie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins ca neîntemeiată plângerea petentului. Pentru a dispune în acest sens, acesta a reținut următoarele: În esență, petiționarul a susținut, cu aceleași argumente personale, menționate și în plângerea penală, vinovăția persoanei reclamate, în final solicitând "infirmarea rezoluției și continuarea cercetărilor asupra lor...". Or, s-a constatat, din actele premergătoare efectuate de procuror, că a rezultat, cu certitudine, inexistența faptelor reclamate deoarece O.A., în calitatea de ofițer de cercetare penală, și-a îndeplinit atribuțiile specifice de serviciu potrivit competențelor, în strictă conformitate cu prevederile procedurale în materie.

Cu privire la "extinderea" cercetărilor și față de procurorul C.M., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, cu motivația că, în cadrul activității de supraveghere a cercetărilor, "a dat îndrumări" ofițerului de cercetare penală, procurorul s-a pronunțat în cuprinsul rezoluției, în sensul că, în cadrul activității de supraveghere, procurorul nu a avut, și nu are, nici-o contribuție la conceperea și, respectiv, la redactarea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, act reclamat ca "fals" de către petiționar. Împotriva rezoluției, petiționarul a formulat, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., plângere la instanța competentă. Prin sentința penală nr. 57/F din 22 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală, plângerea petiționarului a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, că susținerile petentului sunt nefondate, pornind chiar de la definiția dată de legiuitor acestei infracțiuni, falsul intelectual constând în "falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea, cu știință, de a insera unele date sau împrejurări". Așadar, falsul intelectual presupune o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, adică de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă proba.

Or, întocmind referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, inspectorul de poliție nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească activitatea proprie în cadrul urmăririi penale, ca fază a procesului penal, și anume de a înainta procurorului actele încheiate, împreună cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, conform art. 228 alin. (4) C. proc. pen. Că, în cuprinsul acestui referat, a folosit noțiunea de imobil în alt sens decât cel pe care i-l dă petentul, de altfel, în cuprinsul Legii nr. 7/1996, dar și al altor acte normative, spre exemplu Legea nr. 50/1991, prin imobil, înțelegându-se una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcții, aparținând aceluiași proprietar, nu înseamnă că s-a săvârșit vreo faptă de natură penală.

Mai mult, referatul întocmit nu vine să facă proba unei situații de fapt, ci este o propunere pe care, ulterior, procurorul o analizează în desfășurarea activității acestuia. Împotriva sentinței, petiționarul a declarat prezentul recurs. În recurs, petiționarul a depus la dosar, în copie, înscrisuri referitoare la imobilul care face obiectul partajului (expertize, cu anexe, contract prestări servicii), care însă nu sunt de natură a modifica aspectele de fapt care au format obiectul rezoluției procurorului (fil.11-52). Recursul nu este fondat. Obiectul și limitele investirii instanței, în cadrul procedurii reglementată de art. 278/1 C. proc. pen., sunt prevăzute de alin. (7), respectiv, verificarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Plângerea penală s-a referit la comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. în legătură cu întocmirea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de expert, fiind anexat, în copie, înscrisul (referatul) întocmit de inspectorul de poliție O.A. Înalta Curte apreciază ca fiind legale și temeinice argumentele expuse atât în cele 2 rezoluții ale procurorului, cât și în sentința recurată, neimpunându-se reiterarea lor, în afară de aceste argumente, însușite de Înalta Curte, se mai rețin următoarele: Organul de cercetare penală, conform atribuțiilor funcționale și normelor de competență, desfășoară activități specifice, sub supravegherea procurorului.

Potrivit art. 256, respectiv, art. 258-259 C. proc. pen., de îndată ce cercetarea penală este terminată, organul de cercetare înaintează dosarul procurorului, însoțit de un referat în care consemnează rezultatul cercetării, pentru ca acesta să decidă potrivit art. 262 C. proc. pen. Întocmirea referatului este o obligație de serviciu a organului de cercetare penală și exprimă, în raport cu actele de cercetare, opinia acestuia cu privire la soluția în cauză. Soluția în cauză aparține însă procurorului care procedează conform art. 262 C. proc. pen. Potrivit art. 289 C. pen., falsificarea unui înscris oficial presupune „atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului" sau „omisiunea, cu știință, de a insera unele date sau împrejurări". Critica recurentului în sensul că, în cazul infracțiunii de fals intelectual, nu se cere condiția „producerii unor consecințe juridice", principial corectă, nu este de natură să justifice o altă soluție în cauză.

Actele premergătoare efectuate nu au relevat existența vinovăției intimatei în săvârșirea unei astfel de infracțiuni. Folosirea de către intimată (ofițer de cercetare penală) a termenului de „imobil", într-un alt sens decât cel dat de petiționar (în legătură cu imobilul concret, obiect al partajului în dosarul civil aflat pe rolul instanței civile), nu este, privită singular, și în lipsa altor indicii temeinice, suficientă pentru a justifica reținerea infracțiunii de fals intelectual. Se mai reține, de asemenea, că rezoluția de neîncepere a urmării penale, în dosarul penal nr. 1364/P/2006 a fost dispusă de procuror R.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov (fil. 28-30 dosar procuror).

Față de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiționarului. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.N. împotriva sentinței penale nr. 57/F din 22 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2008.