ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3923/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3923/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 170 de la 9 octombrie 2008 a Curții de Apel
Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1395/54/2008 a fost
respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.P., împotriva
rezoluției din 10 iulie 2008a procurorului general al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în
dosarul nr. 1361/11/2/2008,
privind pe intimatul R.F.
Pentru a pronunța această sentință,
prima instanță a reținut că prin plângerea adresată la data de 18 aprilie 2008
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de către petenta I.P., s-a
solicitat efectuarea de cercetări cu privire la săvârșirea de către intimatul R.F.,
inspector la Secția 5 de Poliție a municipiului Craiova, a infracțiunii de abuz
contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.
În esență,
petenta a susținut că prin îndeplinirea în mod defectuos a
atribuțiilor de serviciu, inspectorul de poliție R.F. a comis
infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor sale personale, întrucât ar
fi refuzat să țină cont la efectuarea unei expertize contabile, într-o cauză
penală aflată în lucru, de o notă de obiecțiuni pe care aceasta ar fi
formulat-o la concluziile unui raport de expertiză contabilă.
Efectuând acte premergătoare, Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Craiova a stabilit că inspectorul de poliție nu și-a
încălcat atribuțiile de serviciu în legătură cu urmărirea penală efectuată în
dosarul penal nr. 2690/P/2007, iar pentru că cele sesizate de petenta nu s-au
confirmat, cu referire la dispozițiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10
lit. a) C. proc. pen., față de R.F., prin rezoluția din 18 iunie 2008 dată în
dosarul nr. 338/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul
săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Rezoluția
respectivă a fost atacată cu plângere la procurorul general
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta din urmă
primind o soluție de respingere prin rezoluția din 10 iulie 2008, dată în
dosarul nr. 1361/11/2/2008.
în baza art. 278
1
C. proc. pen.,
petenta a formulat plângere la Curtea de Apel Craiova, în termen legal,
invocând nelegalitatea și netemeinicia rezoluției din 10 iulie 2008, dată de
p
rocurorul general, susținând, în esență, aceleași împrejurări pe
care și-a sprijinit plângerea inițială, potrivit cărora inspectorul de poliție
se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Prima instanță a considerat că plângerea
formulată este nefondată.
Observând actele
și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că
judicios,
organul de urmărire penală, în considerarea cercetărilor efectuate, a stabilit
inexistența infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., reclamată în sarcina
inspectorului de poliție, reclamat de petentă.
Acesta din urmă,
cu ocazia efectuării urmăririi penale într-o cauză ce
i-a
fost repartizată administrează probe în baza cărora, prin referat, propune
adoptarea unei soluții legale și temeinice, activitatea sa, circumscrisă
atribuțiunilor de serviciu, fiind condusă și supravegheată de procurorul
competent, care adoptă soluția, în baza întregului material probator efectuat
în cauza respectivă.
Simpla împrejurare că lucrătorul de poliție nu
a primit obiecțiunile formulate de petentă la concluziile unei expertize
contabile, este, mai
degrabă, o problemă de
apreciere, interpretare și evaluare a probatoriului,
fără semnificație
penală, în sensul reclamat de I.P., anume că în cauză s-ar fi săvârșit
infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.
Așadar, în considerarea acestor elemente,
potrivit art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea
formulată de petentă a fost respinsă, ca nefondată.
În baza art. 192 C. proc. pen., petentă a fost
obligată la 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în
termenul legal, recurs petiționara I.P., fără a arăta inițial motivele de
recurs.
La dosarul prezentei cauze au fost
depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a
instanței supreme sub nr.
34044 la 17
noiembrie 2008, motivele de recurs formulate în scris de către
recurenta
petiționară, la care au fost anexate în fotocopie mai multe înscrisuri ce au
făcut obiectul a 13 anexe, aflate la filele 6-96 dosarul Înaltei Curți.
În motivele de recurs formulate în scris,
recurenta petiționară a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 9, 10, 18 C. proc. pen. și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește primul motiv de
recurs, recurenta petiționară a
arătat că
instanța de fond nu a motivat punctual respingerea plângerii sub
toate
aspectele sesizate, rezumându-se la o motivare voalată și superficială în ce
privesc prevederile art. 246 C. pen., privind pe polițistul R.F., cu referire
la rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, din 10 iulie 2008,
dată în dosarul nr.
1361/11/2/2008, dar nu motivează
de ce nu analizează și plângerea sa
împotriva
rezoluției din 18 iunie 2008 a pr. anchetator O.C., dată în
dosarul nr.
338/P/2008. Recurenta petiționară a mai menționat că este
bolnavă psihic, pensionată cu grad
II
de
invaliditate, cu diagnostic „Tulburare depresivă psihotică persistentă, cu
deficiență psihică
accentuată", conform
deciziei medicale nr. 1466 din 13 martie 2003, anexa nr. 13,
pentru care
dacă nu a știut să se exprime juridic, nefiind juristă, instanța trebuia să-i
ceară să-și pună avocat sau să i se desemneze de către
instanță din oficiu și să-i dea termen pentru precizarea plângerii,
pensia sa
neajungându-i nici pentru medicamente. Instanța de fond nu a
făcut nicio referire, de ce a respins aspectele sesizate împotriva polițistului
și sub aspectul prevederilor art. 264 C. pen., privind favorizarea
infractorilor (polițist, experți și reprezentanții Casei de pensii ), a
prevederilor art. 260, art. 261, art. 290 și art. 291 C. pen., pe care chiar
dacă nu Ie-a motivat punctual ele rezultau din contextul plângerilor, atât
polițistul, cât și procurorul de caz, trebuind să ia declarație prin care să o
întrebe dacă cere cercetări și sub aspectul prevederilor acestor articole sau
să extindă în acest sens ei cercetările din oficiu.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs,
recurenta petiționară consideră că instanța nu s-a pronunțat în niciun fel
asupra faptelor sesizate în plângerea inițială, intitulată din neștiință
„contestație", completată cu o altă plângere, intitulată tot din neștiință
„cerere", pe care
instanța de fond
trebuia să i-o califice drept „plângere în fața judecătorului"
în
temeiul art. 278
1
pct. 8 lit. b) C. proc. pen., deși din conținutul
lor rezulta clar că se plânge de soluția de neîncepere a urmăririi penale, dată
prin rezoluția din 10 iulie 2008, dată în dosarul nr.
1361/11/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de
către
procurorul general și a rezoluției din 18 iunie 2008 a pr. O.C.,
dată în dosarul nr. 338/P/2008 al aceluiași parchet, pe care Ie-a considerat
netemeinice și nelegale.
Recurenta petiționară a mai arătat că
instanța de fond nu s-a pronunțat asupra aspectelor de favorizare a
infractorului, privind pe făptuitorul polițist R.F. față de experți și
conducerea Casei de
Pensii Dolj prevăzută
de art. 264 C. pen., pe care polițistul nu Ie-a
analizat dar nici
procurorul anchetator O.C., cât și în ce privește art. 260, art. 261, art. 290
și art. 291 C. pen., polițistul refuzând primirea „obiecțiunilor" depuse
de ea prin registratura Secției 5 Poliție Craiova, sub semnătura de primire, la
data de 22 ianuarie 2008, anexa nr. 2, pe care aceasta în loc să le prezinte
procurorului de caz și să dispună expertul
B.M.
să le analizeze și să întocmească un supliment de expertiză
sau să
refacă raportul de expertiză, ținând cont de obiecțiuni, dar și de constatările
corecte la expertului P.C., anexa nr. 7, i Ie-a returnat prin 2 colegi
subalterni, ea refuzând să le primească. Deși expertul asistent P.C. a semnat
raportul de expertiză întocmit de expertul numit de poliție B.M., cu mențiunea
„opinie
separată" înscrisă pe raportul
de expertiză, întocmind separat un raport de
expertiză corect,
polițistul R.F. a înaintat procurorului de caz de
la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova un referat cu propunerea
de neîncepere a urmăririi penale față de expertul M.N. și reprezentanții Casei
de pensii Dolj, omițând intenționat mențiunea de „opinie separată" a
expertului P.C., dar și menționând în fals că „nu s-au depus obiectiuni"
dând posibilitatea procurorului să accepte propunerea de neîncepere a urmăririi
penale, polițistul comițând astfel infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264,
art. 260, art. 261, art. 290 și art. 291 C. pen. Recurenta petiționară a mai
precizat că expertiza conține date nereale, forate multe erori grave și
omisiuni, în privința bazei de calcul, a sporurilor de vechime, compensărilor
și indexărilor, pentru care a depus lista de erori, anexa nr. 1 și
obiectiunile, anexa nr. 2, lista HGR-urilor privind indexările și compensările
acordate de guvern, anexa nr. 4 și conformate de Ministerul Muncii prin adresa
nr. 745 din 15 februarie 2008,
anexa nr. 3.
Deși în plângere a menționat aspectele sesizate, depunând la
dosar
actele doveditoare, la care a făcut referire, instanța de fond nu s-a
pronunțat asupra probelor administrate. Deși a
cerut expres să se dispună refecarea expertizei, un supliment sau o
contraexpertiză, oferindu-se să o
plătească, instanța de fond nu a
analizat cererea sa de omologare a expertizei contabile efectuate de expertul P.C.
și nu s-a pronunțat asupra ei, nemenționând-o în vreun fel în hotărârea dată,
cererea sa fiind esențială și de natură a influenta soluția instanței.
Recurenta petiționară a mai menționat
că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a dispus cercetarea penală a expertului
B.M.
pentru favorizare, mărturie mincinoasă
și instigare la mărturie mincinoasă,
nesoluționat și necomunicat până în
prezent. Dovada: comunicarea parchetului nr. 1289/VIII/1/2008, anexa nr. 11.
Recurenta a mai arătat că depune la dosar 3 pagini „înscrisuri olografe",
anexa nr. 12 prin care expertul B.M., împreună cu polițistul au încercat să-l
influențeze pe expertul P.C. să facă expertiza la fel cu ei, favorizând astfel
conducerea Casei de pensii Dolj și pe expertul învinuit M.N., aducându-i
prejudicii mari asupra veniturilor sale, diminuându-i pensia de asigurări
sociale și pensia suplimentară, care la acea vreme, prejudiciile erau de
339.000.000 lei, iar cum depășesc 400.000.000 lei vechi, diferența dintre
experți fiind de 1,3 puncte, ea fiind grav afectată, fiind singură, soțul de
curând decedat, iar banii nu-i ajung de medicamente sau întreținere.
În ceea ce privește al treilea motiv de
recurs, recurenta petiționară consideră că instanța de fond, neanalizând
plângerile sale și sub aspectul criticilor formulate și împotriva rezoluției
din 18 iunie 2008 dată în dosarul nr. 338/P/2008 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apei Craiova, cât și asupra prevederilor celorlalte articole
sesizate, ci doar asupra prevederilor art. 246 C. pen., asupra probelor administrate
și cererilor formulate, instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt, cu
consecința casării
sentinței criticate
nr. 170 din 9 octombrie 2008 și anulării rezoluțiilor și trimiterea dosarului
la instanța de fond.
În al patrulea rând, recurenta petiționară
a susținut că a fost lipsită de dreptul la apărare, care este de ordin
constituțional prevăzut de art. 29 din Constituția României, dar și de art. 6,
dreptul la un proces echitabil, punctele 1 și 3 lit. a), b), c) din Convenția
pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, dar și de Titlul
I,
Drepturi și libertăți art. 2
1
, dreptul la viață, fiind
pusă în situația să moară prin înfometare, drepturile sale de pensie, fiindu-i
voit reduse prin complicitatea salariaților și conducerii Casei de Pensii Dolj,
cu complicitatea polițiștilor și procurorilor, apărați de magistrații Curții de
Apel Craiova.
În concluzie, recurenta petiționară a
solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, motivat și dovedit cu
înscrisuri, casarea sentinței instanței de fond, cu trimitere sau cu reținere,
cu anularea rezoluțiilor criticate și trimiterea dosarului la parchet, pentru
completarea cercetărilor, omologarea expertizei efectuate de expert P.C. pe
care o consideră corectă și legală sau obligarea expertului B.M. la refacerea
raportului de expertiză sau efectuarea unui supliment de expertiză, ținând cont
de obiecțiuni, de lista de erori anexată, legislația în vigoare la data
pensionării, deciziei nr. 10/11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, pronunțată
în dosarul nr. 652/CM/2005, anexa nr. 5, de adresa nr. 745/15 februarie 2008 a
Ministerului Muncii prin care i s-a confirmat obligativitatea expertului de a
aplicat toate indexările și compensările acordate de guvern, în perioada 1
ianuarie 1990-1 aprilie 2001, menționate în lista H.G.R. anexată la adresa nr.
745 din 15 februarie 2008 sau efectuarea unei noi expertize (contra-expertiză)
care să lămurească diferențele de punctaj și de prejudiciu, cu trimiterea în
judecată penală a vinovaților, unde să-și precizeze daunele materiale și morale
suferite, aceștia purtând-o pe la poliție, parchet și instanțe de judecată, din
anul 2003 până în prezent și cât va mai dura.
Recurenta
petiționară a mai menționată că anexează spre observare
înscrisurile
doveditoare: lista de erori anexa nr. 1 cu 7 file: obiecțiunile formulate anexa
nr. 2 cu 3 file; adresa nr. 745 din 15 februarie 2008 a Ministerului Muncii
anexa nr. 3 cu file; lista H.G.R.-urilor cu indexările și compensările acordate
de guvern anexa nr. 4 cu 4 file; decizia nr. 10 din 11 ianuarie 2006 a Curții
de Apel Craiova anexa nr. 5 cu 2 file; expertiza efectuată de B.M. anexa nr. 6
cu 36 file; expertiza efectuată de exp. P.C. anexa nr. 7 cu 8 file; expertiza
efectuată de expert învinuit M.N. anexa nr. 8 cu 12 file; rezoluția nr.
1361/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel anexa nr. 9 cu 3
file; rezoluția din 18 iunie 2008 din dosar nr.
338/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel anexa nr. 10 cu 4 file;
adresa nr. 1289/VIII/I/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel anexa nr.
11; cele 2 olografe
făcute de expert B.M.
anexa nr. 12 cu 3 file; decizia medicală nr. 1466 din 13 martie 2003 anexa nr.
13.
La termenul de astăzi, s-a prezentat
recurenta petiționară I.P., lipsind intimatul R.F., procedura de citare fiind
legal îndeplinită.
Recurenta petiționară, în concluziile
orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat, casarea
sentinței pronunțate, cu trimiterea cauzei sau reținerea spre rejudecare,
desființarea rezoluțiilor și trimiterea la procuror pentru continuarea
cercetărilor, în vederea efectuării unei noi expertize sau omologarea celei
efectuate. în susținerea orală a motivelor scrise de recurs, recurenta
petiționară a arătat că intimatul a refuzat să efectueze expertizele contabile
solicitate, iar instanța de fond a încălcat dispozițiile procesuale, întrucât
nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate și a depus la dosarul cauzei
concluzii scrise.
Concluziile reprezentantului
Ministerului Public asupra recursului declarat de recurenta petiționară au fost
consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
În concluziile scrise, aflate la filele
98-99 dosarul Înaltei Curți, recurenta petiționară a arătat că în acțiunea
introductivă a formulat plângere penală împotriva ofițerului R.F. pentru
săvârșirea
infracțiunilor de abuz în
serviciu contra intereselor persoanei și favorizarea
infractorului.
Recurenta petiționară a apreciat că
acesta cu bună știință a refuzat să îndeplinească procedura legală privind
efectuarea expertizelor
contabile prevăzută
în Secțiunea a X-a expertizele contabile, art. 116-117
C. proc. pen. Deși
a constatat că expertul B.M. a efectuat o expertiză eronată, în care a săvârșit
infracțiunile de mărturie mincinoasă și favorizare, ofițerul a fost de acord,
întrucât prin expertiza
efectuată, expertul
a favorizat pe expertul învinuit M.N. și pe
reprezentanții Casei de
Pensii Dolj. Din acest motiv a refuzat să-i transmită expertului nota sa de
obiecțiuni cu obiecțiile sale față de raportul de expertiză întocmit de
expertul B.M. Astfel, expertul B.M. nefiind obligat să răspundă la obiecțiile
formulate, expertiza a
rămas în favoarea
învinuiților. S-a menționată că intimatul a întocmit către
parchet un
raport cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, în care, în mod mincinos
a consemnat că „partea vătămată nu a făcut obiecții".
Recurenta
petiționară a mai menționat că instanța de fond, curtea de
Apel Craiova nu a analizat înscrisurile doveditoare din dosar și nu s-a
pronunțat asupra ambelor capete de cerere formulate, a considerat că a dovedit
cu înscrisul obiecțiuni formulate la raportul de expertiză că a depus în termen
legal obiecțiile sale față de raportul de expertiză efectuat, pe care Ie-a
depus la Registratura Secției 5 Poliție, subofițerul de serviciu semnându-i de
primire, rugând a se observa fila nr. 3 dosar instanța de fond, că instanța de
fond a eludat legea, codul deontologic de efectuare a
expertizelor contabile și a ignorat dispozițiile art. 123 lit. b) și c)
C. proc. pen., motivând că așa a fost părerea ofițerului de a nu-l obliga pe
expert să răspundă la obiecțiuni, ca și cum ofițerul ar avea dreptul să încalce
legea privind efectuarea expertizelor contabile.
De asemenea, recurenta petiționară a mai
precizat că instanța de fond în loc să dispună obligarea ofițerului să
transmită nota de obiecții către expert, să-l oblige pe acesta să răspundă la
obiecții și să finalizeze expertiza sau conform art. 124 C. proc. pen. să
efectueze un supliment la raportul de expertiză sau o nouă expertiză, având o
altă expertiză pentru comparație, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun
fel. Deși, în dosar a depus spre analiză, observare și comparație,
expertiza contabilă efectuată de expertul
asistent P.C. și a
cerut să constate că raportul de expertiză efectuat
de expertul B.M. poartă și semnătura expertului asistent P.C. cu mențiunea
„opinie separată" și a cerut omologarea expertizei contabile efectuate de
expertul asistent P.C., instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel.
Dispozițiile prevăzute de Secțiunea a X-a expertizele contabile art. 116 la art.
127 C. proc. pen. au fost în totalitate eludate de instanța de fond, poliție și
parchet.
Recurenta
petiționară a solicitat admiterea recursului așa cum a fost
formulat, motivat și dovedit cu înscrisuri, casarea sentinței instanței
de fond cu trimitere sau cu reținere, cu anularea rezoluțiilor criticate și
trimiterea dosarului la parchet pentru completarea cercetărilor, omologarea
expertizei efectuate de expertul P.C. pe care o consideră corectă și legală sau
obligarea expertului B.M. la refacerea raportului de expertiză sau efectuarea
unui supliment de expertiză, ținând cont de obiecțiile sale, de lista de erori
anexată, de dispozițiile Legii nr. 3/1977 cu modificările ulterioare lege în
vigoare la data pensionării sale, obligativitatea expertului de a aplica toate
indexările
și compensările acordate de
Guvernul României prin H.G.R.-urile emise în perioada 01 ianuarie 1990-01
aprilie 2001 fiind conformată de Ministerul Muncii prin
adresa nr. 745
din 15 februarie 2008, anexate la dosar, sau efectuarea unei noi expertize (contra-expertiză
) care să lămurească diferențele de punctaj dintre cei doi experți, de 1,7
puncte, ce înseamnă la 31 decembrie 2007
un
prejudiciu de 33.929 RON, cu trimitere în judecată penală a vinovaților,
unse
să-și precizeze daunele materiale și morale suferite.
Examinând
recursul declarat de recurenta petiționară I.P.
împotriva sentinței pronunțată de prima instanță,
conform art. 278
1
alin. (10)
cu referire la art. 385
1
alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate ce se vor
analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
pct.
9, 10 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen.
, Înalta Curte constată
recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru
considerentele ce se vor
arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod
judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278
1
alin. (8)
lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.P.
Înalta Curte consideră că au fost
evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la
soluția de neîncepere a urmăririi penale față de R.F., inspector la Secția 5 a
Poliției mun. Craiova, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 246 C.
pen.
Așa cum a rezultat din actele și
lucrările dosarului, criticile formulate de petiționară au fost examinate, în
raport cu persoana și fapta pretinsă ca fiind comisă de către aceasta,
procurorul constatând în fapt că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova
a fost sesizat prin plângere la data de 18 aprilie 2008 de către I.P., despre
faptul că sus-numitul a refuzat să primească la dosarul nr. 2690/P/2007 pe care
îl avea în lucru, obiecțiunile formulate de ea la raportul de expertiză
întocmit de expertul contabil B.M. Procurorul verificând aspectele sesizat a
constatat că la data de 10 februarie 2004 I.P. a formulat acțiune împotriva
Casei de Pensii Dolj, solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei de
invaliditate stabilită prin decizia nr. 208970 din 02 mai 2000.
Acțiunea a fost soluționată de
Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin
sentința civilă nr. 205 din 25 martie 2004, în sensul că s-a admis în parte
contestația formulată, s-a anulat decizia nr. 208970/2000 a DMPS Dolj și a fost
obligată Casa de Pensii să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a sporului
de vechime realizat de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat
recurs, atât de către reclamantă, cât și de către pârâtă, soluționat de Curtea
de Apel Craiova prin decizia nr. 709/2004, prin care s-a admis recursul pârâtei
și s-a respins acțiunea reclamantei, modificându-se sentința civilă nr.
205/2004 a Tribunalului Dolj.
La data de
4 iunie 2004 I.P. a chemat din nou în judecată
Casa de
Pensii Dolj, cerând recalcularea pensiei cu respectarea art. 89
din Legea 19/2000 și recalcularea punctajului
anual în conformitate cu art.
165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000.
Tribunalul Dolj, secția comercială și de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2814 din 15 decembrie 2004 a
admis în parte contestația formulată, a anulat decizia nr. 208970/2004 a Casei
Județene de Pensii și a obligat-o pe aceasta din urmă să emită o nouă decizie
de
pensionare cu luarea în considerare a
indemnizației de conducere înscrisă
în cartea de muncă, reținând de
asemenea că petenta a fost pensionată în temeiul Legii nr. 3/1977 și că în baza
de calcul cea mai avantajoasă este perioada 1 august 1986-1 august 1991.
S-a mai reținut că în baza art. 189 din
Legea nr. 19/2000 pensiile stabilite în baza legislației anterioare au fost
transformate în puncte prin raportarea cuantumului pensiei cuvenite la valoarea
unui punct de pensie la nivelul lunii aprilie 2001, după care prin decizia nr.
208970 din 26 aprilie 2004 contestatoarea a trecut de la gradul
II
de invaliditate la gradul III fără a fi luată în calcul indemnizația de
conducere.
Împotriva
acestei sentințe au declarat recurs I.P. și Casa
Județeană
de Pensii Dolj.
Curtea de Apel Craiova a admis ambele recursuri
prin decizia nr. 10/11 ianuarie 2006, casând sentința Tribunalului Dolj și a
reținut cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize
tehnico-contabile.
Cu ocazia rejudecării cauzei s-a constituit
dosarul nr. 1322/54/2006 în care s-a dispus efectuarea expertizei de către
expert contabil N.M.
Prin raportul de expertiză acesta a stabilit că
expertiza a refăcut calculele ce au stat la baza celor trei decizii de
pensionare, stabilind că în perioada 01 aprilie 2000-31 iulie 2006 contestatoarea
a fost lipsită de drepturi bănești în sumă de 18.396.306 ROL din care a primit
diferența pe 3 luni 2.711.855 lei în luna iulie 2004.
Ambele părți au formulat obiecțiuni considerând
că expertul se află în eroare, obiecțiuni care au fost luate în considerare de
către expert.
Pe baza
expertizei efectuate în cauză, instanța a respins contestația
formulată de I.P., apreciind că pensia stabilită este corectă conform
Legii 19/2000.
La data de 22
februarie 2007 I.P. a făcut plângere penală
la Parchetul
de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva reprezentanților Casei Județene de
Pensii Dolj sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 146, art.
289, art. 291 C. pen. și a expertului M.N., pentru infracțiunea prevăzută și
pedepsită de art. 260 alin. (4) C. pen., întrucât a sprijinit Casa de Pensii să
obțină în mod fraudulos o hotărâre judecătorească favorabilă ascunzând valoarea
reală a cuantumului pensiei prin neinserarea în calcul a indexărilor cuvenite.
La data de 24
iulie 2007 I.P. a solicitat Parchetului de pe
lângă
Judecătoria Craiova efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea
cuantumului pensiei de asigurări sociale și a pensiei suplimentare, deoarece
expertul M.N. nu a făcut un calcul precis.
Plângerea a făcut obiectul dosarului penal
nr. 2690/P/2007 în care s-a început urmărirea penală de către procuror, după
care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile numindu-se ca expert B.M.
I.P. a solicitat numirea unui expert asistent
în persoana numitului P.C.
Dosarul a fost repartizat în lucru
inspectorului R.F. de la Secția 5 a Poliției mun. Craiova.
Obiectivele expertizei au vizat
solicitările persoanei vătămate cu privire la calcularea corectă a pensiei și
anume: stabilirea salariului mediu realizat în vederea pensionării, calcularea
pensiei cuvenite acesteia, ținând cont de indexările prevăzute prin acte
normative până la aplicarea Legii nr. 19/2000, stabilirea numărului de punct la
data de 1 aprilie 2001, determinarea cuantumului pensiei în funcție de valoarea
punctajului de pensie pentru perioada de aplicare și stabilirea cuantumului
eventualelor diferențe de pensie neacordate reclamantei, pe etape, având în
vedere actele normative aplicabile și deciziile de pensie emise de Casa
Județeană de Pensii Dolj.
În urma efectuării acestei expertize
concluziile expertului au fost că pensia cordată numitei I.P. a fost corect
stabilită, iar raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul M.N. este
conform legii.
Persoana
vătămată a susținut că a înțeles să formuleze obiecțiuni la
raportul de expertiză întocmit de B.M., însă aceste obiecțiuni nu i-au
fost primite de către inspectorul R.F., motiv pentru care Ie-a lăsat la agentul
șef, T.N., care se afla de serviciu la poartă, pentru a i le înmâna, dar și în
acest caz a refuzat primirea lor.
Fiind audiat T.N., acesta a declarat că în
dimineața zilei de 22 ianuarie 2008, în jurul orelor 8,30, în timp ce se afla
de serviciu la punct control acces la Secția 5 a Poliției mun. Craiova, s-a
prezentat numita I.P. cu două adrese, una către expertul P.C. și alta către
expertul B.M., cu rugămintea de a i la înmâna inspectorului, R.F., pentru a le
atașa la dosar.
La cererea acesteia i-a semnat pe copii de
primire, după care s-a deplasat la biroul inspectorului, R.F. pentru a i la
înmâna, iar acesta i-a spus că nu a vorbit nimic în acest sens cu I.P. și este
necesar ca actele să fie depuse la dosar personal de către aceasta.
În această situație, el a procedat la
înștiințarea numitei I.P. pentru a se prezenta personal la inspectorul R.F..
I.P. s-a prezenta la punctul de acces
control de la Secția 5 Poliție în aceeași zi și agentul șef de poliție T.N. a
vrut să-i înmâneze adresele pentru a le duce personal expertului, deoarece așa
a fost informat de inspectorul R.F., dar aceasta a refuzat, după care la data
de 25 martie 2008 a formulat plângere împotriva lui T.N. pentru că nu i-a dat
număr de înregistrare.
La această plângere T.N. a susținut că a
făcut un raport la care a anexat cele două adrese și Ie-a lăsat la adjunctul
Secției 5 Politie.
Din
declarația agentului șef T.N. a rezultat că inspectorul
R.F.
a afirmat că obiecțiunile la raportul de expertiză trebuie duse personal de I.P.
la expert pentru a ține cont de ele la întocmirea raportului de expertiză.
Prin referatul nr. 2690/P/2007
inspectorul R.F. a înaintat dosarul la data de 12 martie 2008 Parchetului de pe
lângă Judecătoria Craiova cu propunere de netrimitere în judecată față de M.N.
și reprezentanții Casei Județene de Pensii Dolj, de la această dată și până la
soluționarea dosarului I.P. având posibilitatea să depună obiecțiunile la
raportul de expertiză direct la procurorul care avea în lucru cauza.
Mai mult aceasta avea posibilitatea de a depune
acele obiecțiuni direct expertului B.M. prin expertul asistent P.C. care era
angajat de ea și care o ținea la curent permanent cu modul cum decurge
expertiza.
Prin ordonanța din 9 aprilie 2008 în dosarul
nr. 2690/P/2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a dispus scoaterea de
sub urmărire penală a învinuitului M.N. sub aspectul infracțiunii prevăzută și
pedepsită de art. 260 alin. (4) C. pen. și infracțiunilor
prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 289, art.
291 C. pen.
Situația de fapt mai sus menționată a
rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză de către procuror,
respectiv ordonanța dată la 9 aprilie 2008 în dosarul nr. 2690/P/2007 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova prin care, procurorul, în temeiul
art. 249 alin. (1) raportat la art. 11 lit. b) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.
a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.N. sub aspectul
săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen., neînceperea urmăririi
penale față de angajații Casei de Pensii Dolj, sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289, art.
291 C. pen.,
cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului,
comunicarea soluției (filele 8-9 dosarul nr. 338/P/2008 al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Craiova ); referat cu propunere de scoatere de sub
urmărire penală
întocmit la 12 martie 2008
de către inspector R.F. din cadrul Pol.
Mun. Craiova, Secția 5 Poliție
(filele 10-11 dosarul parchetului menționat); declarația dată de persoana
vătămată I.P. la procuror în data de 5 iunie 2008 în dosarul nr. 338/P/2008 (filele
12-13 dosarul arătat ); declarația dată de intimatul R.F. la procuror în data
de 11 iunie 2008 în dosarul nr. 338/P/2008 (filele 14-15 dosarul menționat);
declarația dată de T.N. în fața procurorului în data de 12 iunie 2008 în
dosarul nr. 338/P/2008 ( fila 16 dosarul arătat ); declarația olografă a numitului
T.N., datată 12 iunie 2008 ( filele17-18 dosarul parchetului menționat );
fotocopiile obiecțiunilor
formulate de I.P.
la raportul de expertiză contabilă efectuată de
expertul contabil B.M.,
adresate comisarului șef în dosarul nr. 2690/P/2007, datate 22 ianuarie 2008,
în dublul exemplar, unul pentru expertul P.C., iar altul pentru expertul B.M. (filele
19-24 dosarul parchetului menționat ); fotocopia documentarului de expertiză
medicală și recuperare a capacității de muncă, a deciziei asupra
capacității de muncă nr. 928 din 14 martie 2000,
a unor bilete de ieșire din
spital privind pe persoana vătămată (filele
26-33 dosarul parchetului ); cererea de precizări formulată de persoana
vătămată în dosarul nr. 338/P/2008 din 15 aprilie 2008 pentru termenul de la 5
iunie 2008 (filele 34-35 în dosarul parchetului menționat); anexele atașate
cererii precizatoare (anexele nr. 1-4, filele 36-42 dosarul parchetului
menționat); plângerea penală formulată de persoana vătămată I.P. împotriva
intimatului R.F. (filele 46-48 dosarul parchetului
menționat); fotocopia raportului de expertiză contabilă judiciară în
dosarul
nr. 2690/P/2007 și anexele acestuia (filele 49-94 dosarul
parchetului menționat); fotocopia obiecțiunilor formulate de I.P. la raportul
de expertiză contabilă efectuată de expertul contabil B.M. în
dosarul nr. 2690/P/2007 pe care se află mențiunea
„Am primit 22 ianuarie 2008, ora 8,30" semnat de T., iar pe verso-ul filei
97 se află mențiunea „Am
primit un exemplar din obiecțiuni 03 februarie 2008"
semnătură indescifrabilă (filele 95-97 dosarul parchetului menționat);
fotocopia răspunsului la obiecțiunile formulate de reclamanta I.P. la raportul
de expertiză contabilă întocmit în cauză care face obiectul dosarului nr.
2690/P/2007 întocmit de expert P.C. ( filele 98-105 dosarul parchetului
menționat); plângerea formulată de petiționara I.P. adresată ministrului de la
Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva intimatului R.F.
(filele 107-108 dosarul parchetului ); fotocopia obiecțiunilor formulate de I.P.
la raportul de expertiză contabilă efectuată de expertul contabil B.M., cu
mențiunile care au mai fost precizate (filele 109-11 dosarul parchetului
menționat).
Procurorul a constatat că nu rezultă că
inspectorul de poliție și-a încălcat atribuțiile de serviciu în legătură cu
urmărirea penală efectuată în dosarul penal nr. 2690/P/2007 și deoarece cele
sesizate nu se confirmă a apreciat că fapta nu există și în temeiul art. 228
alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Soluția dată de procuror a fost menținută de
procurorul general al
Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Craiova, care prin rezoluția din 10 iulie 2008 în lucrarea
cu nr. 1361/11/2/2008, a respins, ca neîntemeiată,
plângerea formulată
de I.P. împotriva rezoluției din 18 iunie 2008 dată în cauza ce formează
obiectul dosarului nr. 338/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Craiova.
Înalta Curte consideră că, prima
instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de
către procuror, analizând, criticile formulate de petiționară sub aspectul
conținutului infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
prevăzută de art. 246 C. pen., motivând că, în mod judicios organul de urmărire
penală a stabilit inexistența infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.,
reclamată în sarcina inspectorului de poliție, reclamat de petentă.
De asemenea, prima instanță a stabilit
situația faptică, în sensul că cu ocazia efectuării urmăririi penale într-o
cauză ce i-a fost repartizată, intimatul a administrat probe în baza cărora,
prin referat a propus adoptarea unei soluții legale și temeinice, activitatea
circumscriindu-se atribuțiunilor de serviciu, fiind condusă și supravegheată de
procurorul competent, care a adoptat soluția, în baza întregului material
probator efectuat în cauza respectivă.
Totodată, prima instanță a argumentat că simpla
împrejurare că lucrătorul de poliție nu a primit obiecțiunile formulate de
petentă la concluziile unei expertize contabile, este mai degrabă, o problemă
de
apreciere, interpretare și evaluare a
probatoriului, fără semnificație penală,
în sensul reclamat de I.P.,
anume că în cauză s-ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza
propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente
la dosarul parchetului, precum și a fotocopiilor înscrisurilor ce formează cele
13 anexe la motivele de recurs, aflate la filele 10-96 dosarul Înaltei Curți,
parte din fotocopii regăsindu-se și în dosarul parchetului, a constatat că, nu
rezultă existența faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
prevăzută de art. 246 C. pen. în sarcina intimatului R.F., inspector de poliție
în cadrul Secției 5 a Poliției mun. Craiova, deoarece acesta în virtutea
atribuțiilor sale a administrat probe, pe care Ie-a apreciat în conținutul
referatului întocmit, propunând procurorului care supraveghea activitatea
judiciară, soluția ce rezulta din materialul probator existent, așa încât a
respectat prevederile legale.
Înalta Curte, consideră că, pe de-o
parte, în mod corect și motivat, s-a dispus soluția neînceperii urmăririi
penale față de intimatul R.F. pentru infracțiunea mai sus arătată, iar pe de
altă parte, în mod legal și motivat prima instanță a respins, ca nefondată,
plângerea petiționarei I.P., împotriva rezoluției procurorului, prin care s-a
dispus soluția menționată și astfel a menținut rezoluția dată.
Așadar, Înalta Curte nu poate avea în vedere
critica recurentei
petiționare că sentința
penală nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția de respingere
a plângerii, deoarece prima instanță a examinat critica petiționarei, în raport
cu dispoziția legală incidență, respectiv art.
278
1
alin. (7) C. proc. pen., în sensul că a verificat
rezoluția, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a
oricăror înscrisuri noi prezentate, argumentând, așa cum s-a arătat inexistența
faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C.
pen., pretinsă a fi comisă de către intimatul R.F.
Înalta
Curte consideră că prima instanță s-a pronunțat, în mod legal,
examinând soluția dată de procuror, pe baza actelor premergătoare
efectuate, în limitele de investire, de persoana vătămată, prin plângerea
formulată inițial la parchet și aflată la filele
46-48 dosarul parchetului, precum și a precizărilor formulate de persoana
vătămată de la filele 34-35 dosarul parchetului, din care rezultă în mod expres
că aceasta a solicitat efectuarea de cercetări și respectiv luarea măsurilor legale
împotriva ofițerului R.F. pentru infracțiunea de abuz în serviciu.
Astfel, chiar
persoana vătămată I.P. a arătat în plângerea
penală
adresată prim procurorului și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Craiova sub nr. 338/P/2008 la 18 aprilie 2008 „...Domnule Prim Procuror,
având în vedere motivele invocate mai sus vă rog să
dispuneți cercetarea faptelor săvârșite de ofițerul R.F. de abuz în
serviciu
prin care a împiedicat refacerea unui raport de expertiză întocmit de expertul
contabil B.M. pe baza obiecțiunilor formulate, în care se arătau gravele erori
făcute în expertiza contabilă întocmită, care puteau fi înlăturate prin
refacerea raportului de expertiză contabilă, ținând cont de obiecțiunile
formulate..." (fila 48 dosarul parchetului menționat ); iar în precizările
făcute, persoana vătămată I.P. a menționat că „...Din aceste motive cer: să se
ia măsurile legale cu ofițerul R.F. pentru abuz în serviciu, să i se ia dosarul
și să fie încredințat altui ofițer, spre soluționare;..." (fila 35 dosarul
parchetului arătat).
În raport cu cele arătate, critica recurentei
petiționare că prima instanță nu a făcut nicio referire și cu privire la
infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen. favorizarea infractorului nu este
fondată, întrucât aceasta nu putea analiza și motiva soluția dată de procuror
decât în limitele investirii sale și nicidecum, în raport cu o infracțiune ce
nu a fost evidențiată nici în plângerea inițială și nici în precizările
ulterioare.
De asemenea, prima instanță nu putea face referiri
nici la infracțiunile prevăzute de art. 260, art. 261, art. 290 și art. 291 C.
pen., deoarece plângerea penală formulată la parchet de către petiționara I.P.
a fost îndreptată numai împotriva intimatului și pentru infracțiunea arătată,
așa cum rezultă, de altfel chiar și din declarația dată în fața procurorului,
la data de 5 iunie 2008 (filele 12-13 dosarul nr. 338/P/2008 al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Craiova în care aceasta a precizat în mod expres că
"Mențin plângerea formulată împotriva ofițerului de poliție R.F. de la
Secția 5 Poliție mun. Craiova, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor", neputând fi extinse limitele investirii, nefiind
aplicabil cazul de casare invocat de recurenta petiționară, respectiv art. 385
9
pct. 9 C. proc. pen.
Înalta Curte nu poate reține critica
invocată în recurs de către recurenta petiționară cu privire la omisiunea
primei instanțe de a dispune din oficiu asupra asigurării asistenței de către
un avocat, în raport cu afecțiunile medicale evidențiate prin actele medicale
aflate la dosar, deoarece, pe de-o parte, obiectul cauzei nu se circumscrie
vreunui caz de asistență obligatorie, iar pe de altă parte, așa cum rezultă din
plângerea
formulată și adresată
primei instanțe, aflată la filele 1-2 din dosarul curții de apel, la care a
anexat și înscrisuri, petiționara a prezentat motivele plângerii, evidențiind
criticile asupra modului în care parchetul a dat soluția, formulând concluzii
și anexând înscrisuri, aspecte care s-au circumscris dreptului personal de a-și
pregăti apărarea, în mod coerent, ceea ce i-a permis primei instanțe de a se
pronunța asupra plângerii formulate de petiționară.
De asemenea, Înalta
Curte nu poate avea în vedere critica formulată
de
recurenta petiționară că prima instanță nu s-a pronunțat asupra faptei de
favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. și nici asupra faptelor
prevăzute de art. 260, art. 261, art. 290 și art. 291 C. pen., deoarece
plângerea formulată de petiționară a fost precizată în mod expres numai
împotriva intimatului R.F. și numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C.
pen., așa încât prima
instanță nu se putea
pronunța asupra celor solicitate, atâta timp cât nu au fost invocate la parchet
de către petiționară, prin plângerea formulată, așa
încât nu este
incident cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C. proc.
pen.
De asemenea, Înalta
Curte apreciază că prima instanță nu se putea pronunța nici asupra criticilor
și solicitărilor petiționarei cu privire la raportul
de
expertiză efectuat în cauza penală arătată și nici a omologării expertizei
efectuate de expert P.C., deoarece acestea excedau obiectului cauzei penale cu
care a fost investită, respectiv plângere (contestație) împotriva rezoluției
din 10 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, al cărui
temei în drept îl constituiau dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.,
care instituie o procedură specială de verificare a soluțiilor de netrimitere
în judecată date de către procuror.
Înalta Curte consideră că prima instanță a
verificat rezoluția atacată pe baza actelor premergătoare efectuate de către
procuror și a înscrisurilor depuse în limita investirii, în raport cu
dispozițiile legale
speciale prevăzute la
art. 278
1
C. proc. pen.,
neexistând
nicio vădită și esențială neconcordanță între actele și lucrările
dosarului
și soluția pronunțată, așa încât nu este nici cazul de casare invocat de către
recurenta petiționară, respectiv art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.
De asemenea, Înalta
Curte, verificând hotărârea atacată și din oficiu
nu a
constatat existența vreunui caz care să conducă la reformarea acesteia, așa
încât sentința pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele, iar
criticile formulate de recurenta petiționară nu sunt fondate.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte, în baza art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul
declarat de recurenta petiționară I.P. împotriva
sentinței penale
nr. 170 din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția
penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.
proc. pen. se va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de recurenta petiționară I.P. împotriva sentinței penale nr. 170 din 9
octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Obligă recurenta petiționară la plata
sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință
publică, azi 27 noiembrie 2008.