ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3923/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 170 de la 9 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1395/54/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.P., împotriva rezoluției din 10 iulie 2008a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 1361/11/2/2008, privind pe intimatul R.F. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea adresată la data de 18 aprilie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de către petenta I.P., s-a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la săvârșirea de către intimatul R.F., inspector la Secția 5 de Poliție a municipiului Craiova, a infracțiunii de abuz contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În esență, petenta a susținut că prin îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, inspectorul de poliție R.F. a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor sale personale, întrucât ar fi refuzat să țină cont la efectuarea unei expertize contabile, într-o cauză penală aflată în lucru, de o notă de obiecțiuni pe care aceasta ar fi formulat-o la concluziile unui raport de expertiză contabilă. Efectuând acte premergătoare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a stabilit că inspectorul de poliție nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu în legătură cu urmărirea penală efectuată în dosarul penal nr. 2690/P/2007, iar pentru că cele sesizate de petenta nu s-au confirmat, cu referire la dispozițiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., față de R.F., prin rezoluția din 18 iunie 2008 dată în dosarul nr. 338/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Rezoluția respectivă a fost atacată cu plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta din urmă primind o soluție de respingere prin rezoluția din 10 iulie 2008, dată în dosarul nr. 1361/11/2/2008. în baza art. 278 1 C. proc. pen., petenta a formulat plângere la Curtea de Apel Craiova, în termen legal, invocând nelegalitatea și netemeinicia rezoluției din 10 iulie 2008, dată de p rocurorul general, susținând, în esență, aceleași împrejurări pe care și-a sprijinit plângerea inițială, potrivit cărora inspectorul de poliție se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Prima instanță a considerat că plângerea formulată este nefondată. Observând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că judicios, organul de urmărire penală, în considerarea cercetărilor efectuate, a stabilit inexistența infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., reclamată în sarcina inspectorului de poliție, reclamat de petentă. Acesta din urmă, cu ocazia efectuării urmăririi penale într-o cauză ce i-a fost repartizată administrează probe în baza cărora, prin referat, propune adoptarea unei soluții legale și temeinice, activitatea sa, circumscrisă atribuțiunilor de serviciu, fiind condusă și supravegheată de procurorul competent, care adoptă soluția, în baza întregului material probator efectuat în cauza respectivă.

Simpla împrejurare că lucrătorul de poliție nu a primit obiecțiunile formulate de petentă la concluziile unei expertize contabile, este, mai degrabă, o problemă de apreciere, interpretare și evaluare a probatoriului, fără semnificație penală, în sensul reclamat de I.P., anume că în cauză s-ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Așadar, în considerarea acestor elemente, potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentă a fost respinsă, ca nefondată. În baza art. 192 C. proc. pen., petentă a fost obligată la 10 lei cheltuieli judiciare statului. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționara I.P., fără a arăta inițial motivele de recurs.

La dosarul prezentei cauze au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 34044 la 17 noiembrie 2008, motivele de recurs formulate în scris de către recurenta petiționară, la care au fost anexate în fotocopie mai multe înscrisuri ce au făcut obiectul a 13 anexe, aflate la filele 6-96 dosarul Înaltei Curți. În motivele de recurs formulate în scris, recurenta petiționară a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10, 18 C. proc. pen. și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, recurenta petiționară a arătat că instanța de fond nu a motivat punctual respingerea plângerii sub toate aspectele sesizate, rezumându-se la o motivare voalată și superficială în ce privesc prevederile art. 246 C. pen., privind pe polițistul R.F., cu referire la rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, din 10 iulie 2008, dată în dosarul nr. 1361/11/2/2008, dar nu motivează de ce nu analizează și plângerea sa împotriva rezoluției din 18 iunie 2008 a pr. anchetator O.C., dată în dosarul nr. 338/P/2008.

Recurenta petiționară a mai menționat că este bolnavă psihic, pensionată cu grad II de invaliditate, cu diagnostic „Tulburare depresivă psihotică persistentă, cu deficiență psihică accentuată", conform deciziei medicale nr. 1466 din 13 martie 2003, anexa nr. 13, pentru care dacă nu a știut să se exprime juridic, nefiind juristă, instanța trebuia să-i ceară să-și pună avocat sau să i se desemneze de către instanță din oficiu și să-i dea termen pentru precizarea plângerii, pensia sa neajungându-i nici pentru medicamente.

Instanța de fond nu a făcut nicio referire, de ce a respins aspectele sesizate împotriva polițistului și sub aspectul prevederilor art. 264 C. pen., privind favorizarea infractorilor (polițist, experți și reprezentanții Casei de pensii ), a prevederilor art. 260, art. 261, art. 290 și art. 291 C. pen., pe care chiar dacă nu Ie-a motivat punctual ele rezultau din contextul plângerilor, atât polițistul, cât și procurorul de caz, trebuind să ia declarație prin care să o întrebe dacă cere cercetări și sub aspectul prevederilor acestor articole sau să extindă în acest sens ei cercetările din oficiu.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta petiționară consideră că instanța nu s-a pronunțat în niciun fel asupra faptelor sesizate în plângerea inițială, intitulată din neștiință „contestație", completată cu o altă plângere, intitulată tot din neștiință „cerere", pe care instanța de fond trebuia să i-o califice drept „plângere în fața judecătorului" în temeiul art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., deși din conținutul lor rezulta clar că se plânge de soluția de neîncepere a urmăririi penale, dată prin rezoluția din 10 iulie 2008, dată în dosarul nr. 1361/11/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de către procurorul general și a rezoluției din 18 iunie 2008 a pr.

O.C., dată în dosarul nr. 338/P/2008 al aceluiași parchet, pe care Ie-a considerat netemeinice și nelegale. Recurenta petiționară a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra aspectelor de favorizare a infractorului, privind pe făptuitorul polițist R.F. față de experți și conducerea Casei de Pensii Dolj prevăzută de art. 264 C. pen., pe care polițistul nu Ie-a analizat dar nici procurorul anchetator O.C., cât și în ce privește art. 260, art. 261, art. 290 și art. 291 C. pen., polițistul refuzând primirea „obiecțiunilor" depuse de ea prin registratura Secției 5 Poliție Craiova, sub semnătura de primire, la data de 22 ianuarie 2008, anexa nr. 2, pe care aceasta în loc să le prezinte procurorului de caz și să dispună expertul B.M.

să le analizeze și să întocmească un supliment de expertiză sau să refacă raportul de expertiză, ținând cont de obiecțiuni, dar și de constatările corecte la expertului P.C., anexa nr. 7, i Ie-a returnat prin 2 colegi subalterni, ea refuzând să le primească. Deși expertul asistent P.C. a semnat raportul de expertiză întocmit de expertul numit de poliție B.M., cu mențiunea „opinie separată" înscrisă pe raportul de expertiză, întocmind separat un raport de expertiză corect, polițistul R.F. a înaintat procurorului de caz de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova un referat cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de expertul M.N.

și reprezentanții Casei de pensii Dolj, omițând intenționat mențiunea de „opinie separată" a expertului P.C., dar și menționând în fals că „nu s-au depus obiectiuni" dând posibilitatea procurorului să accepte propunerea de neîncepere a urmăririi penale, polițistul comițând astfel infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 264, art. 260, art. 261, art. 290 și art. 291 C. pen.

Recurenta petiționară a mai precizat că expertiza conține date nereale, forate multe erori grave și omisiuni, în privința bazei de calcul, a sporurilor de vechime, compensărilor și indexărilor, pentru care a depus lista de erori, anexa nr. 1 și obiectiunile, anexa nr. 2, lista HGR-urilor privind indexările și compensările acordate de guvern, anexa nr. 4 și conformate de Ministerul Muncii prin adresa nr. 745 din 15 februarie 2008, anexa nr. 3. Deși în plângere a menționat aspectele sesizate, depunând la dosar actele doveditoare, la care a făcut referire, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probelor administrate. Deși a cerut expres să se dispună refecarea expertizei, un supliment sau o contraexpertiză, oferindu-se să o plătească, instanța de fond nu a analizat cererea sa de omologare a expertizei contabile efectuate de expertul P.C.

și nu s-a pronunțat asupra ei, nemenționând-o în vreun fel în hotărârea dată, cererea sa fiind esențială și de natură a influenta soluția instanței. Recurenta petiționară a mai menționat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a dispus cercetarea penală a expertului B.M. pentru favorizare, mărturie mincinoasă și instigare la mărturie mincinoasă, nesoluționat și necomunicat până în prezent. Dovada: comunicarea parchetului nr. 1289/VIII/1/2008, anexa nr. 11. Recurenta a mai arătat că depune la dosar 3 pagini „înscrisuri olografe", anexa nr. 12 prin care expertul B.M., împreună cu polițistul au încercat să-l influențeze pe expertul P.C.

să facă expertiza la fel cu ei, favorizând astfel conducerea Casei de pensii Dolj și pe expertul învinuit M.N., aducându-i prejudicii mari asupra veniturilor sale, diminuându-i pensia de asigurări sociale și pensia suplimentară, care la acea vreme, prejudiciile erau de 339.000.000 lei, iar cum depășesc 400.000.000 lei vechi, diferența dintre experți fiind de 1,3 puncte, ea fiind grav afectată, fiind singură, soțul de curând decedat, iar banii nu-i ajung de medicamente sau întreținere.

În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, recurenta petiționară consideră că instanța de fond, neanalizând plângerile sale și sub aspectul criticilor formulate și împotriva rezoluției din 18 iunie 2008 dată în dosarul nr. 338/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apei Craiova, cât și asupra prevederilor celorlalte articole sesizate, ci doar asupra prevederilor art. 246 C. pen., asupra probelor administrate și cererilor formulate, instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt, cu consecința casării sentinței criticate nr. 170 din 9 octombrie 2008 și anulării rezoluțiilor și trimiterea dosarului la instanța de fond.

În al patrulea rând, recurenta petiționară a susținut că a fost lipsită de dreptul la apărare, care este de ordin constituțional prevăzut de art. 29 din Constituția României, dar și de art. 6, dreptul la un proces echitabil, punctele 1 și 3 lit. a), b), c) din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, dar și de Titlul I, Drepturi și libertăți art. 2 1 , dreptul la viață, fiind pusă în situația să moară prin înfometare, drepturile sale de pensie, fiindu-i voit reduse prin complicitatea salariaților și conducerii Casei de Pensii Dolj, cu complicitatea polițiștilor și procurorilor, apărați de magistrații Curții de Apel Craiova.

În concluzie, recurenta petiționară a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, motivat și dovedit cu înscrisuri, casarea sentinței instanței de fond, cu trimitere sau cu reținere, cu anularea rezoluțiilor criticate și trimiterea dosarului la parchet, pentru completarea cercetărilor, omologarea expertizei efectuate de expert P.C. pe care o consideră corectă și legală sau obligarea expertului B.M. la refacerea raportului de expertiză sau efectuarea unui supliment de expertiză, ținând cont de obiecțiuni, de lista de erori anexată, legislația în vigoare la data pensionării, deciziei nr. 10/11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 652/CM/2005, anexa nr. 5, de adresa nr. 745/15 februarie 2008 a Ministerului Muncii prin care i s-a confirmat obligativitatea expertului de a aplicat toate indexările și compensările acordate de guvern, în perioada 1 ianuarie 1990-1 aprilie 2001, menționate în lista H.G.R.

anexată la adresa nr. 745 din 15 februarie 2008 sau efectuarea unei noi expertize (contra-expertiză) care să lămurească diferențele de punctaj și de prejudiciu, cu trimiterea în judecată penală a vinovaților, unde să-și precizeze daunele materiale și morale suferite, aceștia purtând-o pe la poliție, parchet și instanțe de judecată, din anul 2003 până în prezent și cât va mai dura. Recurenta petiționară a mai menționată că anexează spre observare înscrisurile doveditoare: lista de erori anexa nr. 1 cu 7 file: obiecțiunile formulate anexa nr. 2 cu 3 file; adresa nr. 745 din 15 februarie 2008 a Ministerului Muncii anexa nr. 3 cu file; lista H.G.R.-urilor cu indexările și compensările acordate de guvern anexa nr. 4 cu 4 file; decizia nr. 10 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova anexa nr. 5 cu 2 file; expertiza efectuată de B.M.

anexa nr. 6 cu 36 file; expertiza efectuată de exp. P.C. anexa nr. 7 cu 8 file; expertiza efectuată de expert învinuit M.N. anexa nr. 8 cu 12 file; rezoluția nr. 1361/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel anexa nr. 9 cu 3 file; rezoluția din 18 iunie 2008 din dosar nr. 338/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel anexa nr. 10 cu 4 file; adresa nr. 1289/VIII/I/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel anexa nr. 11; cele 2 olografe făcute de expert B.M. anexa nr. 12 cu 3 file; decizia medicală nr. 1466 din 13 martie 2003 anexa nr. 13. La termenul de astăzi, s-a prezentat recurenta petiționară I.P., lipsind intimatul R.F., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Recurenta petiționară, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat, casarea sentinței pronunțate, cu trimiterea cauzei sau reținerea spre rejudecare, desființarea rezoluțiilor și trimiterea la procuror pentru continuarea cercetărilor, în vederea efectuării unei noi expertize sau omologarea celei efectuate. în susținerea orală a motivelor scrise de recurs, recurenta petiționară a arătat că intimatul a refuzat să efectueze expertizele contabile solicitate, iar instanța de fond a încălcat dispozițiile procesuale, întrucât nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate și a depus la dosarul cauzei concluzii scrise. Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurenta petiționară au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

În concluziile scrise, aflate la filele 98-99 dosarul Înaltei Curți, recurenta petiționară a arătat că în acțiunea introductivă a formulat plângere penală împotriva ofițerului R.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei și favorizarea infractorului. Recurenta petiționară a apreciat că acesta cu bună știință a refuzat să îndeplinească procedura legală privind efectuarea expertizelor contabile prevăzută în Secțiunea a X-a expertizele contabile, art. 116-117 C. proc. pen. Deși a constatat că expertul B.M. a efectuat o expertiză eronată, în care a săvârșit infracțiunile de mărturie mincinoasă și favorizare, ofițerul a fost de acord, întrucât prin expertiza efectuată, expertul a favorizat pe expertul învinuit M.N.

și pe reprezentanții Casei de Pensii Dolj. Din acest motiv a refuzat să-i transmită expertului nota sa de obiecțiuni cu obiecțiile sale față de raportul de expertiză întocmit de expertul B.M. Astfel, expertul B.M. nefiind obligat să răspundă la obiecțiile formulate, expertiza a rămas în favoarea învinuiților.

S-a menționată că intimatul a întocmit către parchet un raport cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, în care, în mod mincinos a consemnat că „partea vătămată nu a făcut obiecții". Recurenta petiționară a mai menționat că instanța de fond, curtea de Apel Craiova nu a analizat înscrisurile doveditoare din dosar și nu s-a pronunțat asupra ambelor capete de cerere formulate, a considerat că a dovedit cu înscrisul obiecțiuni formulate la raportul de expertiză că a depus în termen legal obiecțiile sale față de raportul de expertiză efectuat, pe care Ie-a depus la Registratura Secției 5 Poliție, subofițerul de serviciu semnându-i de primire, rugând a se observa fila nr. 3 dosar instanța de fond, că instanța de fond a eludat legea, codul deontologic de efectuare a expertizelor contabile și a ignorat dispozițiile art. 123 lit. b) și c) C. proc.

pen., motivând că așa a fost părerea ofițerului de a nu-l obliga pe expert să răspundă la obiecțiuni, ca și cum ofițerul ar avea dreptul să încalce legea privind efectuarea expertizelor contabile. De asemenea, recurenta petiționară a mai precizat că instanța de fond în loc să dispună obligarea ofițerului să transmită nota de obiecții către expert, să-l oblige pe acesta să răspundă la obiecții și să finalizeze expertiza sau conform art. 124 C. proc. pen. să efectueze un supliment la raportul de expertiză sau o nouă expertiză, având o altă expertiză pentru comparație, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel. Deși, în dosar a depus spre analiză, observare și comparație, expertiza contabilă efectuată de expertul asistent P.C.

și a cerut să constate că raportul de expertiză efectuat de expertul B.M. poartă și semnătura expertului asistent P.C. cu mențiunea „opinie separată" și a cerut omologarea expertizei contabile efectuate de expertul asistent P.C., instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel. Dispozițiile prevăzute de Secțiunea a X-a expertizele contabile art. 116 la art. 127 C. proc. pen. au fost în totalitate eludate de instanța de fond, poliție și parchet. Recurenta petiționară a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, motivat și dovedit cu înscrisuri, casarea sentinței instanței de fond cu trimitere sau cu reținere, cu anularea rezoluțiilor criticate și trimiterea dosarului la parchet pentru completarea cercetărilor, omologarea expertizei efectuate de expertul P.C.

pe care o consideră corectă și legală sau obligarea expertului B.M. la refacerea raportului de expertiză sau efectuarea unui supliment de expertiză, ținând cont de obiecțiile sale, de lista de erori anexată, de dispozițiile Legii nr. 3/1977 cu modificările ulterioare lege în vigoare la data pensionării sale, obligativitatea expertului de a aplica toate indexările și compensările acordate de Guvernul României prin H.G.R.-urile emise în perioada 01 ianuarie 1990-01 aprilie 2001 fiind conformată de Ministerul Muncii prin adresa nr. 745 din 15 februarie 2008, anexate la dosar, sau efectuarea unei noi expertize (contra-expertiză ) care să lămurească diferențele de punctaj dintre cei doi experți, de 1,7 puncte, ce înseamnă la 31 decembrie 2007 un prejudiciu de 33.929 RON, cu trimitere în judecată penală a vinovaților, unse să-și precizeze daunele materiale și morale suferite.

Examinând recursul declarat de recurenta petiționară I.P. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. , Înalta Curte constată recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.P. Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de R.F., inspector la Secția 5 a Poliției mun.

Craiova, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen. Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului, criticile formulate de petiționară au fost examinate, în raport cu persoana și fapta pretinsă ca fiind comisă de către aceasta, procurorul constatând în fapt că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost sesizat prin plângere la data de 18 aprilie 2008 de către I.P., despre faptul că sus-numitul a refuzat să primească la dosarul nr. 2690/P/2007 pe care îl avea în lucru, obiecțiunile formulate de ea la raportul de expertiză întocmit de expertul contabil B.M. Procurorul verificând aspectele sesizat a constatat că la data de 10 februarie 2004 I.P.

a formulat acțiune împotriva Casei de Pensii Dolj, solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei de invaliditate stabilită prin decizia nr. 208970 din 02 mai 2000. Acțiunea a fost soluționată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 205 din 25 martie 2004, în sensul că s-a admis în parte contestația formulată, s-a anulat decizia nr. 208970/2000 a DMPS Dolj și a fost obligată Casa de Pensii să emită o nouă decizie cu luarea în calcul a sporului de vechime realizat de reclamantă. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, atât de către reclamantă, cât și de către pârâtă, soluționat de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 709/2004, prin care s-a admis recursul pârâtei și s-a respins acțiunea reclamantei, modificându-se sentința civilă nr. 205/2004 a Tribunalului Dolj.

La data de 4 iunie 2004 I.P. a chemat din nou în judecată Casa de Pensii Dolj, cerând recalcularea pensiei cu respectarea art. 89 din Legea 19/2000 și recalcularea punctajului anual în conformitate cu art. 165 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000.

Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2814 din 15 decembrie 2004 a admis în parte contestația formulată, a anulat decizia nr. 208970/2004 a Casei Județene de Pensii și a obligat-o pe aceasta din urmă să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a indemnizației de conducere înscrisă în cartea de muncă, reținând de asemenea că petenta a fost pensionată în temeiul Legii nr. 3/1977 și că în baza de calcul cea mai avantajoasă este perioada 1 august 1986-1 august 1991. S-a mai reținut că în baza art. 189 din Legea nr. 19/2000 pensiile stabilite în baza legislației anterioare au fost transformate în puncte prin raportarea cuantumului pensiei cuvenite la valoarea unui punct de pensie la nivelul lunii aprilie 2001, după care prin decizia nr. 208970 din 26 aprilie 2004 contestatoarea a trecut de la gradul II de invaliditate la gradul III fără a fi luată în calcul indemnizația de conducere.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs I.P. și Casa Județeană de Pensii Dolj. Curtea de Apel Craiova a admis ambele recursuri prin decizia nr. 10/11 ianuarie 2006, casând sentința Tribunalului Dolj și a reținut cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnico-contabile. Cu ocazia rejudecării cauzei s-a constituit dosarul nr. 1322/54/2006 în care s-a dispus efectuarea expertizei de către expert contabil N.M. Prin raportul de expertiză acesta a stabilit că expertiza a refăcut calculele ce au stat la baza celor trei decizii de pensionare, stabilind că în perioada 01 aprilie 2000-31 iulie 2006 contestatoarea a fost lipsită de drepturi bănești în sumă de 18.396.306 ROL din care a primit diferența pe 3 luni 2.711.855 lei în luna iulie 2004. Ambele părți au formulat obiecțiuni considerând că expertul se află în eroare, obiecțiuni care au fost luate în considerare de către expert.

Pe baza expertizei efectuate în cauză, instanța a respins contestația formulată de I.P., apreciind că pensia stabilită este corectă conform Legii 19/2000. La data de 22 februarie 2007 I.P. a făcut plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva reprezentanților Casei Județene de Pensii Dolj sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 146, art. 289, art. 291 C. pen. și a expertului M.N., pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (4) C. pen., întrucât a sprijinit Casa de Pensii să obțină în mod fraudulos o hotărâre judecătorească favorabilă ascunzând valoarea reală a cuantumului pensiei prin neinserarea în calcul a indexărilor cuvenite. La data de 24 iulie 2007 I.P.

a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea cuantumului pensiei de asigurări sociale și a pensiei suplimentare, deoarece expertul M.N. nu a făcut un calcul precis. Plângerea a făcut obiectul dosarului penal nr. 2690/P/2007 în care s-a început urmărirea penală de către procuror, după care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile numindu-se ca expert B.M. I.P. a solicitat numirea unui expert asistent în persoana numitului P.C. Dosarul a fost repartizat în lucru inspectorului R.F. de la Secția 5 a Poliției mun. Craiova.

Obiectivele expertizei au vizat solicitările persoanei vătămate cu privire la calcularea corectă a pensiei și anume: stabilirea salariului mediu realizat în vederea pensionării, calcularea pensiei cuvenite acesteia, ținând cont de indexările prevăzute prin acte normative până la aplicarea Legii nr. 19/2000, stabilirea numărului de punct la data de 1 aprilie 2001, determinarea cuantumului pensiei în funcție de valoarea punctajului de pensie pentru perioada de aplicare și stabilirea cuantumului eventualelor diferențe de pensie neacordate reclamantei, pe etape, având în vedere actele normative aplicabile și deciziile de pensie emise de Casa Județeană de Pensii Dolj. În urma efectuării acestei expertize concluziile expertului au fost că pensia cordată numitei I.P.

a fost corect stabilită, iar raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul M.N. este conform legii. Persoana vătămată a susținut că a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de B.M., însă aceste obiecțiuni nu i-au fost primite de către inspectorul R.F., motiv pentru care Ie-a lăsat la agentul șef, T.N., care se afla de serviciu la poartă, pentru a i le înmâna, dar și în acest caz a refuzat primirea lor. Fiind audiat T.N., acesta a declarat că în dimineața zilei de 22 ianuarie 2008, în jurul orelor 8,30, în timp ce se afla de serviciu la punct control acces la Secția 5 a Poliției mun. Craiova, s-a prezentat numita I.P. cu două adrese, una către expertul P.C. și alta către expertul B.M., cu rugămintea de a i la înmâna inspectorului, R.F., pentru a le atașa la dosar.

La cererea acesteia i-a semnat pe copii de primire, după care s-a deplasat la biroul inspectorului, R.F. pentru a i la înmâna, iar acesta i-a spus că nu a vorbit nimic în acest sens cu I.P. și este necesar ca actele să fie depuse la dosar personal de către aceasta. În această situație, el a procedat la înștiințarea numitei I.P. pentru a se prezenta personal la inspectorul R.F.. I.P. s-a prezenta la punctul de acces control de la Secția 5 Poliție în aceeași zi și agentul șef de poliție T.N. a vrut să-i înmâneze adresele pentru a le duce personal expertului, deoarece așa a fost informat de inspectorul R.F., dar aceasta a refuzat, după care la data de 25 martie 2008 a formulat plângere împotriva lui T.N.

pentru că nu i-a dat număr de înregistrare. La această plângere T.N. a susținut că a făcut un raport la care a anexat cele două adrese și Ie-a lăsat la adjunctul Secției 5 Politie. Din declarația agentului șef T.N. a rezultat că inspectorul R.F. a afirmat că obiecțiunile la raportul de expertiză trebuie duse personal de I.P. la expert pentru a ține cont de ele la întocmirea raportului de expertiză. Prin referatul nr. 2690/P/2007 inspectorul R.F. a înaintat dosarul la data de 12 martie 2008 Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu propunere de netrimitere în judecată față de M.N. și reprezentanții Casei Județene de Pensii Dolj, de la această dată și până la soluționarea dosarului I.P. având posibilitatea să depună obiecțiunile la raportul de expertiză direct la procurorul care avea în lucru cauza.

Mai mult aceasta avea posibilitatea de a depune acele obiecțiuni direct expertului B.M. prin expertul asistent P.C. care era angajat de ea și care o ținea la curent permanent cu modul cum decurge expertiza. Prin ordonanța din 9 aprilie 2008 în dosarul nr. 2690/P/2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.N. sub aspectul infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. (4) C. pen. și infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 289, art. 291 C. pen. Situația de fapt mai sus menționată a rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză de către procuror, respectiv ordonanța dată la 9 aprilie 2008 în dosarul nr. 2690/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova prin care, procurorul, în temeiul art. 249 alin. (1) raportat la art. 11 lit. b) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen., neînceperea urmăririi penale față de angajații Casei de Pensii Dolj, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289, art. 291 C. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, comunicarea soluției (filele 8-9 dosarul nr. 338/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova ); referat cu propunere de scoatere de sub urmărire penală întocmit la 12 martie 2008 de către inspector R.F. din cadrul Pol. Mun. Craiova, Secția 5 Poliție (filele 10-11 dosarul parchetului menționat); declarația dată de persoana vătămată I.P. la procuror în data de 5 iunie 2008 în dosarul nr. 338/P/2008 (filele 12-13 dosarul arătat ); declarația dată de intimatul R.F.

la procuror în data de 11 iunie 2008 în dosarul nr. 338/P/2008 (filele 14-15 dosarul menționat); declarația dată de T.N. în fața procurorului în data de 12 iunie 2008 în dosarul nr. 338/P/2008 ( fila 16 dosarul arătat ); declarația olografă a numitului T.N., datată 12 iunie 2008 ( filele17-18 dosarul parchetului menționat ); fotocopiile obiecțiunilor formulate de I.P. la raportul de expertiză contabilă efectuată de expertul contabil B.M., adresate comisarului șef în dosarul nr. 2690/P/2007, datate 22 ianuarie 2008, în dublul exemplar, unul pentru expertul P.C., iar altul pentru expertul B.M.

(filele 19-24 dosarul parchetului menționat ); fotocopia documentarului de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, a deciziei asupra capacității de muncă nr. 928 din 14 martie 2000, a unor bilete de ieșire din spital privind pe persoana vătămată (filele 26-33 dosarul parchetului ); cererea de precizări formulată de persoana vătămată în dosarul nr. 338/P/2008 din 15 aprilie 2008 pentru termenul de la 5 iunie 2008 (filele 34-35 în dosarul parchetului menționat); anexele atașate cererii precizatoare (anexele nr. 1-4, filele 36-42 dosarul parchetului menționat); plângerea penală formulată de persoana vătămată I.P. împotriva intimatului R.F. (filele 46-48 dosarul parchetului menționat); fotocopia raportului de expertiză contabilă judiciară în dosarul nr. 2690/P/2007 și anexele acestuia (filele 49-94 dosarul parchetului menționat); fotocopia obiecțiunilor formulate de I.P.

la raportul de expertiză contabilă efectuată de expertul contabil B.M. în dosarul nr. 2690/P/2007 pe care se află mențiunea „Am primit 22 ianuarie 2008, ora 8,30" semnat de T., iar pe verso-ul filei 97 se află mențiunea „Am primit un exemplar din obiecțiuni 03 februarie 2008" semnătură indescifrabilă (filele 95-97 dosarul parchetului menționat); fotocopia răspunsului la obiecțiunile formulate de reclamanta I.P. la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză care face obiectul dosarului nr. 2690/P/2007 întocmit de expert P.C. ( filele 98-105 dosarul parchetului menționat); plângerea formulată de petiționara I.P. adresată ministrului de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva intimatului R.F.

(filele 107-108 dosarul parchetului ); fotocopia obiecțiunilor formulate de I.P. la raportul de expertiză contabilă efectuată de expertul contabil B.M., cu mențiunile care au mai fost precizate (filele 109-11 dosarul parchetului menționat). Procurorul a constatat că nu rezultă că inspectorul de poliție și-a încălcat atribuțiile de serviciu în legătură cu urmărirea penală efectuată în dosarul penal nr. 2690/P/2007 și deoarece cele sesizate nu se confirmă a apreciat că fapta nu există și în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Soluția dată de procuror a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care prin rezoluția din 10 iulie 2008 în lucrarea cu nr. 1361/11/2/2008, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de I.P.

împotriva rezoluției din 18 iunie 2008 dată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 338/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Înalta Curte consideră că, prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile formulate de petiționară sub aspectul conținutului infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., motivând că, în mod judicios organul de urmărire penală a stabilit inexistența infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., reclamată în sarcina inspectorului de poliție, reclamat de petentă.

De asemenea, prima instanță a stabilit situația faptică, în sensul că cu ocazia efectuării urmăririi penale într-o cauză ce i-a fost repartizată, intimatul a administrat probe în baza cărora, prin referat a propus adoptarea unei soluții legale și temeinice, activitatea circumscriindu-se atribuțiunilor de serviciu, fiind condusă și supravegheată de procurorul competent, care a adoptat soluția, în baza întregului material probator efectuat în cauza respectivă. Totodată, prima instanță a argumentat că simpla împrejurare că lucrătorul de poliție nu a primit obiecțiunile formulate de petentă la concluziile unei expertize contabile, este mai degrabă, o problemă de apreciere, interpretare și evaluare a probatoriului, fără semnificație penală, în sensul reclamat de I.P., anume că în cauză s-ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul parchetului, precum și a fotocopiilor înscrisurilor ce formează cele 13 anexe la motivele de recurs, aflate la filele 10-96 dosarul Înaltei Curți, parte din fotocopii regăsindu-se și în dosarul parchetului, a constatat că, nu rezultă existența faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. în sarcina intimatului R.F., inspector de poliție în cadrul Secției 5 a Poliției mun. Craiova, deoarece acesta în virtutea atribuțiilor sale a administrat probe, pe care Ie-a apreciat în conținutul referatului întocmit, propunând procurorului care supraveghea activitatea judiciară, soluția ce rezulta din materialul probator existent, așa încât a respectat prevederile legale.

Înalta Curte, consideră că, pe de-o parte, în mod corect și motivat, s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de intimatul R.F. pentru infracțiunea mai sus arătată, iar pe de altă parte, în mod legal și motivat prima instanță a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei I.P., împotriva rezoluției procurorului, prin care s-a dispus soluția menționată și astfel a menținut rezoluția dată. Așadar, Înalta Curte nu poate avea în vedere critica recurentei petiționare că sentința penală nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a plângerii, deoarece prima instanță a examinat critica petiționarei, în raport cu dispoziția legală incidență, respectiv art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., în sensul că a verificat rezoluția, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, argumentând, așa cum s-a arătat inexistența faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen., pretinsă a fi comisă de către intimatul R.F. Înalta Curte consideră că prima instanță s-a pronunțat, în mod legal, examinând soluția dată de procuror, pe baza actelor premergătoare efectuate, în limitele de investire, de persoana vătămată, prin plângerea formulată inițial la parchet și aflată la filele 46-48 dosarul parchetului, precum și a precizărilor formulate de persoana vătămată de la filele 34-35 dosarul parchetului, din care rezultă în mod expres că aceasta a solicitat efectuarea de cercetări și respectiv luarea măsurilor legale împotriva ofițerului R.F.

pentru infracțiunea de abuz în serviciu. Astfel, chiar persoana vătămată I.P. a arătat în plângerea penală adresată prim procurorului și înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sub nr. 338/P/2008 la 18 aprilie 2008 „...Domnule Prim Procuror, având în vedere motivele invocate mai sus vă rog să dispuneți cercetarea faptelor săvârșite de ofițerul R.F. de abuz în serviciu prin care a împiedicat refacerea unui raport de expertiză întocmit de expertul contabil B.M. pe baza obiecțiunilor formulate, în care se arătau gravele erori făcute în expertiza contabilă întocmită, care puteau fi înlăturate prin refacerea raportului de expertiză contabilă, ținând cont de obiecțiunile formulate..." (fila 48 dosarul parchetului menționat ); iar în precizările făcute, persoana vătămată I.P.

a menționat că „...Din aceste motive cer: să se ia măsurile legale cu ofițerul R.F. pentru abuz în serviciu, să i se ia dosarul și să fie încredințat altui ofițer, spre soluționare;..." (fila 35 dosarul parchetului arătat). În raport cu cele arătate, critica recurentei petiționare că prima instanță nu a făcut nicio referire și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen. favorizarea infractorului nu este fondată, întrucât aceasta nu putea analiza și motiva soluția dată de procuror decât în limitele investirii sale și nicidecum, în raport cu o infracțiune ce nu a fost evidențiată nici în plângerea inițială și nici în precizările ulterioare. De asemenea, prima instanță nu putea face referiri nici la infracțiunile prevăzute de art. 260, art. 261, art. 290 și art. 291 C. pen., deoarece plângerea penală formulată la parchet de către petiționara I.P.

a fost îndreptată numai împotriva intimatului și pentru infracțiunea arătată, așa cum rezultă, de altfel chiar și din declarația dată în fața procurorului, la data de 5 iunie 2008 (filele 12-13 dosarul nr. 338/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în care aceasta a precizat în mod expres că "Mențin plângerea formulată împotriva ofițerului de poliție R.F. de la Secția 5 Poliție mun. Craiova, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", neputând fi extinse limitele investirii, nefiind aplicabil cazul de casare invocat de recurenta petiționară, respectiv art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate reține critica invocată în recurs de către recurenta petiționară cu privire la omisiunea primei instanțe de a dispune din oficiu asupra asigurării asistenței de către un avocat, în raport cu afecțiunile medicale evidențiate prin actele medicale aflate la dosar, deoarece, pe de-o parte, obiectul cauzei nu se circumscrie vreunui caz de asistență obligatorie, iar pe de altă parte, așa cum rezultă din plângerea formulată și adresată primei instanțe, aflată la filele 1-2 din dosarul curții de apel, la care a anexat și înscrisuri, petiționara a prezentat motivele plângerii, evidențiind criticile asupra modului în care parchetul a dat soluția, formulând concluzii și anexând înscrisuri, aspecte care s-au circumscris dreptului personal de a-și pregăti apărarea, în mod coerent, ceea ce i-a permis primei instanțe de a se pronunța asupra plângerii formulate de petiționară.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere critica formulată de recurenta petiționară că prima instanță nu s-a pronunțat asupra faptei de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. și nici asupra faptelor prevăzute de art. 260, art. 261, art. 290 și art. 291 C. pen., deoarece plângerea formulată de petiționară a fost precizată în mod expres numai împotriva intimatului R.F. și numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., așa încât prima instanță nu se putea pronunța asupra celor solicitate, atâta timp cât nu au fost invocate la parchet de către petiționară, prin plângerea formulată, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. De asemenea, Înalta Curte apreciază că prima instanță nu se putea pronunța nici asupra criticilor și solicitărilor petiționarei cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauza penală arătată și nici a omologării expertizei efectuate de expert P.C., deoarece acestea excedau obiectului cauzei penale cu care a fost investită, respectiv plângere (contestație) împotriva rezoluției din 10 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, al cărui temei în drept îl constituiau dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., care instituie o procedură specială de verificare a soluțiilor de netrimitere în judecată date de către procuror. Înalta Curte consideră că prima instanță a verificat rezoluția atacată pe baza actelor premergătoare efectuate de către procuror și a înscrisurilor depuse în limita investirii, în raport cu dispozițiile legale speciale prevăzute la art. 278 1 C. proc.

pen., neexistând nicio vădită și esențială neconcordanță între actele și lucrările dosarului și soluția pronunțată, așa încât nu este nici cazul de casare invocat de către recurenta petiționară, respectiv art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea atacată și din oficiu nu a constatat existența vreunui caz care să conducă la reformarea acesteia, așa încât sentința pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate de recurenta petiționară nu sunt fondate. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară I.P. împotriva sentinței penale nr. 170 din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară I.P. împotriva sentinței penale nr. 170 din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 noiembrie 2008.