ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3199/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 80 din data de 8 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-au dispus următoarele: A fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul M.I., împotriva Ordonanței nr. 808/P/2007 de la 18 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimații I.N. și C.M. A fost obligat petentul la plata sumei de 10 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea adresată Direcției Naționale Anticorupție, petentul M.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorilor I.N.

și C.M., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia și polițiști din cadrul poliției aceluiași oraș, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor și fals în declarații, prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 292 C. pen. În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență, că aceștia și-au exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, deoarece nu au dat curs plângerilor sale formulate împotriva numitului B.I., care a săvârșit mai multe fapte penale și pe baza unor probe false, au adoptat soluții nelegale și netemeinice, de natură să-l favorizeze pe autor.

Apreciind că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat săvârșirea de către intimați a infracțiunilor reclamate de petent, în sensul că în adoptarea rezoluțiilor nr. 999/P/2004 de la 11 iunie 2004, nr. 1156/P/2003 de la 10 martie 2006 și nr. 244/P/2004, au acționat în cadrul și în limitele atribuțiilor de serviciu, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.N. și C.M., în temeiul dispozițiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pe de altă parte, având în vedere faptul că, prin plângerea formulată s-a solicitat efectuarea de cercetări penale și față de agenții de poliție care au efectuat cercetări în dosarele sus menționate, în lipsa unei calități care să atragă competența de soluționare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, în temeiul dispozițiile art. 38, art. 42 și art. 45 C. proc. pen.

Împotriva acestei ordonanțe, a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova petentul M.I., prin Rezoluția nr. 1887/II/2/2008 de la 13 octombrie 2008 dispunându-se respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii, deoarece actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existența vreunui temei de fapt și de drept care să justifice tragerea la răspundere penală a magistraților sub aspectul infracțiunilor sesizate de petent. Cu privire la faptele penale pretins a fi săvârșite de agenții de poliție care au instrumentat cauzele nr. 999/P/2004 de la 11 iunie 2004, nr. 1156/P/2003 de la 10 martie 2006 și nr. 244/P/2004, privind pe făptuitorul B.I., s-a constatat că, în mod corect, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, întrucât, potrivit dispozițiilor legale, competența materială aparține acestui Parchet.

Petentul s-a adresat în continuare, cu plângere, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., reiterând motivele invocate în plângerea inițială și solicitând admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată și tragerea la răspundere penală a intimaților, deoarece se fac vinovați de săvârșirea faptelor pe care le-a reclamat. Pentru considerentele ce urmează a fi expuse, plângerea petentului este tardiv introdusă și urmează a fi respinsă ca atare. Astfel, examinând Rezoluția nr. 1887/II/2/2008 de la 13 octombrie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum și borderoul nr. 154, se constată că petentului i s-a comunicat rezoluția respectivă la data de 14 octombrie 2008, însă a formulat plângere la data de 5 februarie 2009, deci, cu mult peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. Așa fiind și pentru motivele arătate, a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petent conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 10 RON cheltuieli judiciare statului. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul M.I. Petentul-recurent formulează un memoriu prin care arată și motivele de recurs, dar înainte de a trece la analiza acestor motive, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat este tardiv pentru următoarele considerente. Prin Sentința penală nr. 80 din data de 8 mai 2009, Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat în primă instanță, respingând plângerea formulată de petentul M.I.

ca tardiv formulată. La judecarea acestei plângeri, a fost prezent și petentul M.I. Fiind prezent la judecare, termenul de recurs curgea de la acea dată, fiind de 10 zile. Petentul M.I. formulează recurs pe data de 5 iunie 2009, cu mult peste termenul legal de 10 zile. Urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să se respingă recursul ca tardiv formulat. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 80 din 8 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009.