ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 423/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Pe rolul Parchetului Curții de Apel Craiova a fost înregistrată plângerea penală formulată de numitul I.Ș.C. împotriva inspectorului de poliție P.C., subcomisarului de poliție P.I., magistraților procurori M.S., D.V., N.C., A.N. și prim-procurorului D.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.), neglijență în serviciu (art. 249 C. pen.) și favorizare a infractorului (art. 264 C. pen.), motivat de faptul că aceștia și-ar fi îndeplinit în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarelor ce le-au fost repartizate spre soluționare, în sensul că, în contradicție cu probele administrate, au adoptat soluții nelegale și netemeinice, favorizându-i astfel pe cei reclamați.

Prin Rezoluția nr. 634/P/2007 din 10 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin Rezoluția nr. 955/ II /2/2008 din 23 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față magistrații procurori M.S., D.V., N.C., A. N., D.C.M. și față de inspectorul de poliție P.C. și de subcomisarul de poliție P.I., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 249 și 264 C. pen., cu motivarea că nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura elementele constitutive ale faptelor penale reclamate de I. Ș.C., pretins a fi fost săvârșite de către ofițerii de poliție și magistrații procurori.

Împotriva sus-menționatelor rezoluții petiționarul s-a adresat instanței de judecată în baza art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 196 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului” împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 319/P/2006, împotriva magistraților L.A. și M.E.” Împotriva acestei din urmă sentințe, petiționarul I.Ș. C. a declarat, în termen legal, recursul de față, la dezbaterea căruia nu s-a prezentat. În această situație, procedând la examinarea sentinței atacate din oficiu precum și în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar , Înalta Curte constată că recursul este întemeiat astfel cum se va arăta în continuare.

Deși prin plângerea adresată Curții de Apel Craiova, și înregistrată pe rolul acelei instanțe sub numărul 1148/54/2008 la 17 iunie 2008, petiționarul I.Ș.C. arăta că plângerea sa vizează rezoluțiile nr. 634/P/2007, respective nr. 955/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat asupra altei rezoluții, și anume Rezoluția nr. 319/P/2006 din 18 decembrie 2006, a cărei contestare în justiție a format obiectul dosarului nr. 1124/54/2007, soluționat definitiv prin Decizia nr. 5037 din 26 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Pentru aceste considerente urmează ca recursul declarat de petiționarul I.Ș.C.

să fie admis, și în consecință va fi casată Sentința penală nr. 196 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, și va fi trimisă, cauza aceleiași instanțe, pentru a se pronunța asupra plângerii formulate de petiționar împotriva Rezoluției nr. 634/P/2007 din 10 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul I.Ș.C. împotriva sentinței penale nr. 196 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează sentința penală recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel Craiova. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2009.