ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 423/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Pe rolul Parchetului Curții de Apel Craiova a fost înregistrată

plângerea penală formulată de numitul I.Ș.C. împotriva inspectorului de poliție

P.C., subcomisarului de poliție P.I., magistraților procurori M.S., D.V., N.C.,

A.N. și prim-procurorului D.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.),

neglijență în serviciu (art. 249 C. pen.) și

favorizare a infractorului

(art. 264 C.

pen.), motivat de faptul că aceștia și-ar fi îndeplinit în

mod abuziv

atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarelor ce le-au fost

repartizate spre soluționare, în sensul că, în

contradicție cu probele administrate, au adoptat soluții nelegale și

netemeinice,

favorizându-i astfel pe cei reclamați.

Prin Rezoluția nr. 634/P/2007 din 10 aprilie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

confirmată prin

Rezoluția nr. 955/

II

/2/2008 din 23

mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6), cu referire la art. 10 lit. a)

C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față magistrații

procurori M.S., D.V., N.C., A.

N., D.C.M. și față de inspectorul de poliție P.C.

și de subcomisarul de poliție P.I., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 246, 249 și 264 C. pen., cu

motivarea că nu au fost identificate fapte sau

împrejurări de natură a

contura

elementele constitutive ale faptelor penale reclamate de I.

Ș.C., pretins a fi fost săvârșite de către

ofițerii de poliție

și magistrații procurori.

Împotriva sus-menționatelor rezoluții

petiționarul s-a adresat

instanței

de judecată în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 196 din 30

octombrie 2008, Curtea de

Apel

Craiova, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarului” împotriva rezoluțiilor de

neîncepere a urmăririi penale

pronunțată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova în

dosarul nr.

319/P/2006, împotriva magistraților L.A. și

M.E.”

Împotriva acestei din urmă sentințe,

petiționarul I.Ș.

C. a

declarat, în termen legal, recursul de față, la dezbaterea

căruia nu s-a prezentat.

În această situație, procedând la

examinarea sentinței atacate

din oficiu precum și în

raport cu motivarea scrisă depusă la dosar

,

Înalta Curte constată că recursul este întemeiat astfel cum se

va arăta

în continuare.

Deși prin plângerea adresată Curții de Apel Craiova, și

înregistrată pe rolul acelei instanțe sub numărul

1148/54/2008 la 17

iunie 2008, petiționarul I.Ș.C. arăta

că plângerea sa vizează rezoluțiile nr. 634/P/2007,

respective nr.

955/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat asupra altei rezoluții, și

anume Rezoluția nr. 319/P/2006 din 18 decembrie

2006, a cărei

contestare în justiție

a format obiectul dosarului nr. 1124/54/2007, soluționat definitiv prin Decizia

nr. 5037 din 26 octombrie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Pentru aceste considerente urmează ca

recursul declarat de

petiționarul I.Ș.C. să fie admis, și

în consecință va

fi casată Sentința penală nr.

196 din 30 octombrie 2008 a Curții de

Apel

Craiova, secția penală, și va fi trimisă, cauza aceleiași instanțe,

pentru

a se pronunța asupra plângerii formulate de petiționar

împotriva Rezoluției nr. 634/P/2007 din 10 aprilie 2008 a Parchetului

de

pe lângă Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petiționarul I.Ș.C.

împotriva sentinței penale nr.

196 din 30 octombrie 2008

a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Casează sentința penală recurată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel

Craiova.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2009.