ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1951/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 13 noiembrie 2008, numitul P.M. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova despre faptul că magistratul procuror, M.D. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a pronunțat o soluție abuzivă în dosarul penal nr. 594/P/2008 și a refuzat audierea martorei C.M., iar prim procurorul aceluiași parchet, magistratul S.G., în mod abuziv, a respins plângerea formulată de el împotriva rezoluției nr. 594/P/2008, favorizând în acest fel pe agentul de poliție, I.M., solicitând totodată cercetarea acestora sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, 248 și 264 C. pen.

Prin rezoluția dată în dosarul nr. 960/P/2008 din 26 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori S.G. și D.M., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, 248 și 264 C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul a apreciat, în esență, după efectuarea verificărilor că cele sesizate nu se confirmă, întrucât Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, după interpretarea în ansamblu a probelor administrate în cauză, a confirmat propunerea organelor cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitori în dosarele penale nr. 6111/P/2007 și 6112/P/ 2007. Față de rezoluția nr. 594/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, dată de procurorul D.M., petiționarul P.M.

a formulat plângere la prim procurorul acestui parchet, S.G., criticând-o pentru nelegalitatea ei, iar prin rezoluția nr. 1611/II/2/2008 din 04 noiembrie 2008 s-a menținut soluția procurorului, apreciindu-se că în conformitate cu prevederile art. 63 C. proc. pen., aplicarea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală, care are latitudinea legală de a selecta probele și a le administra prin prisma propriilor criterii, referitoare la concludenta și utilitatea lor. Împotriva rezoluției mai sus menționate, petiționarul P.M. a formulat în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1611/H-2/2008 din 4 noiembrie 2008 de prim procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova Ca urmare, nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere instanței de judecată competente, în baza art. 278 1 C. proc.

pen. Prin sentința penală nr. 57 din 26 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.M. împotriva rezoluției nr. 960/P/2008 de la 26 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluția nr. 2447/II/2/2008 din 5 ianuarie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe Curtea de Apel Craiova, cu motivarea că probele administrate în cauză dovedesc cu prisosință netemeinicia motivelor invocate de petent, rezoluțiile fiind temeinice și legale, ele apreciind, pe baza probatoriului administrat, legalitatea actelor premergătoare întocmite de agentul de poliție I.M. de la Postul de Poliție Coșoveni - județul Dolj.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Craiova, la data de 27 martie 2009, petiționarul P.M. a declarat recursul de față în susținerea căruia a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea începerii urmăririi penale, întrucât în cauză au fost pronunțate soluții abuzive. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu notele scrise de recurs precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate temeinicie, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale fată de intimații S.G. și D.M. adoptată de parchet și confirmată de prima instanță, este temeinică și legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor prevăzute de art. 246, 248 și 264 C. pen., infracțiuni ce ar fi fost săvârșite de aceștia.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimații ar fi comis infracțiunile reclamate, întrucât faptele nu există. Legalitatea și temeinicia soluțiilor adoptate nu constituie motive pentru tragerea la răspundere penală, dacă nu este dovedită existența altor împrejurări de fapt care să fi determinat exercitarea cu bună știință, în mod defectuos, a atribuțiilor de serviciu sau favorizarea infractorului. Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice și a infracțiunii de favorizare a infractorului.

Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraților reprezintă un drept constituțional al petiționarilor, însă aceasta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor date. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, în consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M. împotriva sentinței penale nr. 57 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.