ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1951/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 13 noiembrie 2008, numitul P.M. a

sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova despre faptul că

magistratul procuror, M.D. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a

pronunțat o soluție abuzivă în dosarul penal nr. 594/P/2008 și a refuzat

audierea martorei C.M., iar prim procurorul aceluiași parchet, magistratul S.G.,

în mod abuziv, a respins plângerea formulată de el împotriva rezoluției nr. 594/P/2008,

favorizând în acest fel pe agentul de poliție, I.M., solicitând totodată

cercetarea acestora sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246,

248 și 264 C. pen.

Prin rezoluția dată în dosarul nr. 960/P/2008 din 26 noiembrie 2008,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 10 lit. a) C.

proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori

S.G. și D.M., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sub aspectul

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, 248 și 264 C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul a apreciat, în esență, după

efectuarea verificărilor că cele sesizate nu se confirmă, întrucât Parchetul de

pe lângă Judecătoria Craiova, după interpretarea în ansamblu a probelor

administrate în cauză, a confirmat propunerea organelor cercetare penală de a

nu se începe urmărirea penală față de făptuitori în dosarele penale nr. 6111/P/2007

și 6112/P/ 2007. Față de rezoluția nr. 594/P/2008 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dolj, dată de procurorul D.M., petiționarul P.M. a formulat plângere

la prim procurorul acestui parchet, S.G., criticând-o pentru nelegalitatea ei,

iar prin rezoluția nr. 1611/II/2/2008 din 04 noiembrie 2008 s-a menținut

soluția procurorului, apreciindu-se că în conformitate cu prevederile art. 63 C.

proc. pen., aplicarea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală,

care are latitudinea legală de a selecta probele și a le administra prin prisma

propriilor criterii, referitoare la concludenta și utilitatea lor.

Împotriva rezoluției mai sus menționate, petiționarul P.M. a formulat

în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost

respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1611/H-2/2008 din 4 noiembrie

2008 de prim procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova

Ca urmare, nemulțumit, petiționarul s-a adresat cu plângere instanței

de judecată competente, în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 57 din 26 martie 2009, Curtea de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul P.M. împotriva rezoluției nr. 960/P/2008 de la 26 noiembrie

2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin

rezoluția nr. 2447/II/2/2008 din 5 ianuarie 2009 a procurorului general al

Parchetului de pe Curtea de Apel Craiova, cu motivarea că probele administrate

în cauză dovedesc cu prisosință netemeinicia motivelor invocate de petent,

rezoluțiile fiind temeinice și legale, ele apreciind, pe baza probatoriului

administrat, legalitatea actelor premergătoare întocmite de agentul de poliție

I.M. de la Postul de Poliție Coșoveni - județul Dolj.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Craiova, la data de 27 martie 2009,

petiționarul P.M. a declarat recursul de față în susținerea căruia a solicitat

casarea sentinței și trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova în vederea începerii urmăririi penale, întrucât în cauză au fost

pronunțate soluții abuzive.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele

considerente:

Procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu notele scrise de

recurs precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate temeinicie, Înalta

Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale fată de intimații S.G.

și D.M. adoptată de parchet și confirmată de prima instanță, este temeinică și

legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor

prevăzute de art. 246, 248 și 264 C. pen., infracțiuni ce ar fi fost săvârșite

de aceștia.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă niciun fel de

indiciu că intimații ar fi comis infracțiunile reclamate, întrucât faptele nu

există.

Legalitatea și temeinicia soluțiilor adoptate nu constituie motive

pentru tragerea la răspundere penală, dacă nu este dovedită existența altor

împrejurări de fapt care să fi determinat exercitarea cu bună știință, în mod

defectuos, a atribuțiilor de serviciu sau favorizarea infractorului.

Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată nu poate

conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor peroanelor, abuz în

serviciu contra intereselor publice și a infracțiunii de favorizare a

infractorului.

Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraților

reprezintă un drept constituțional al petiționarilor, însă aceasta nu

echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei

soluțiilor date.

Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice

casarea sentinței instanței de fond și, în consecință, desființarea rezoluției

procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul P.M.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga

recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M. împotriva

sentinței penale nr. 57 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.