ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 191/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 191/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 829/P/2007 din 4 ianuarie 2008, procurorul din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus, în temeiul art.
228 alin. (6) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale
față de subinspectorul de poliție Ș.B.C. pentru infracțiunile prevăzute de art.
246 și 192 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, s-au reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 888/P/2007 din 27 noiembrie 2007 Parchetul de pe
lângă Tribunalul Dolj a dispus neînceperea urmăririi penale față de agenții de
poliție V.Șt., D.L.A. și O.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 192, art.
246 și art. 249 C. pen., disjungerea cauzei și trimiterea la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Craiova față de subinspectorul de poliție Ș.B. pentru
infracțiunile de violare de domiciliu și abuz în serviciu contra intereselor
peroanelor, precum și disjungerea cauzei fată de făptuitorii C.M., R.L., S.C.
și B.C. și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria
Craiova în vederea cercetării respectivilor pentru infracțiunea de violare de
domiciliu.
Interogat fiind, subinspectorul de poliție Ș.B.
C. a declarat că, în seara zilei de 09 februarie 2007, fiind de
serviciu
la Secția nr. 1 a Politiei mun. Craiova s-au prezentat numitele
C.M. și R.L. care au sesizat că la etajul 1 al imobilului
situat pe str. Brestei din Craiova, al căror
coproprietare sunt, au
fost sparte ușile și s-au distrus încuietorile.
Întrucât au solicitat intervenția de îndată a lucrătorilor de poliție,
anexând la sesizare o hotărâre judecătorească definitivă prin care se
atesta că sunt coproprietare ale imobilului, s-au
deplasat la fața locului subinspectorul de poliție Ș.B.C. împreună cu mai
mulți
agenți de poliție.
După efectuarea de cercetări, la ieșirea din imobil, lucrătorii de
poliție și denunțătoarele, împreună cu alte persoane, au fost interogați de
către numita G.M. în legătură cu prezența lor în imobil și Ie-a atras atenția
că acesta îi aparține.
Au revenit la sediul Secției 1 Poliție, unde s-a procedat la audierea
denunțătoarelor și martorilor, timp în care a sosit și numitul G.O.M., însoțit
de avocatul său, însă a refuzat să aștepte pentru a fi audiat.
În declarația sa, G.O.M. a confirmat apărările numitului Ș.B.C., însă a
precizat că, prin sentința civilă nr. 14157 din 26 octombrie 2007, Judecătoria
Craiova a admis
contestația la executare
împotriva executării silite pornită în dosarul nr.
193/E/2007 a B.E.J.
B.T., fiind anulate actele de executare, motiv pentru care demersul
denunțătoarelor era nelegal.
Având în vedere că numitul Ș.B.C. s-a deplasat la fața locului la
solicitarea denunțătoarelor, care i-au prezentat hotărârea definitivă prin care
deveneau coproprietare, precum și procesul verbal de punere în executare
silită, fără să-i aducă la cunoștință că prin sentința civilă nr. 14157 din 26
octombrie 2007 a fost admisă contestația la executare, procurorul a apreciat că
urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de abuz
în serviciu și violare de domiciliu, întrucât faptele nu întrunesc elementele
constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii subiective.
Plângerea petenților G.M.O. și G.M. a fost respinsă, ca neîntemeiată,
prin rezoluția nr. 167/11/2/2008 din
7
februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel
Craiova.
În conformitate cu dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.,
petenții s-au adresat instanței competente.
Prin sentința penală nr. 154 din 29 septembrie 2008, Curtea de Apel
Craiova, secția penală, a admis plângerea petenților, a desființat rezoluțiile
și a dispus trimiterea cauzei la procuror „ .. pentru începerea urmăririi
penale față de făptuitor, pentru faptele reclamate”.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că:
„în speță nu s-a stabilit în mod corect starea de fapt”;
„nu a fost audiată petenta G.M.”;
-
„nu s-au efectuat verificări și
sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prevăzută de art. 249 C. pen.,
reclamată de petentul G.O.M. la 26 noiembrie 2007”.
În final, prima instanță a dispus efectuarea
unor probe, apreciate
de aceasta ca necesare pentru
corecta stabilire a situației de fapt, cu privire la infracțiunile prevăzute de
art. 192 alin. (2), art. 246 și art. 249 C. pen.
Împotriva sentinței au declarat prezentele recursuri Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Craiova și intimatul Ș.B.C.
În motivele scrise de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Craiova sunt menționate următoarele motive de recurs:
1) sentința pronunțată este nelegală
pentru următoarele motive:
a) conform art. 309 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se
consemnează într-o minută care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru
dispozitivul hotărârii.
Minuta sentinței pronunțată în cauză are următoarea formulare „Admite
plângerea. Desființează rezoluția atacată și trimite cauza procurorului la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru începerea urmăririi penale
față de făptuitor pentru faptele reclamate.” Dispozitivul sentinței pe care am
atacat-o cu recurs are o formulare și un conținut total diferit, el având
următoarea redactare: „Admite plângerea formulată de petenții G.M.O. și G.
M. împotriva rezoluției nr. 167/11/2/2008 din 7
noiembrie 2008 dată
de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Craiova prin care s-a respins plângerea formulată de petent
împotriva
rezoluției din 4 ianuarie 2008
dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Craiova în dosarul nr. 829/P/2008,
prin care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale
față de intimatul S.B.
C.”
Se constată, așadar, neconcordanțe majore de conținut juridic între
minuta pronunțată și dispozitivul sentinței, fapt care atrage nulitatea
hotărârii.
b) conform art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., împotriva
soluției de netrimitere în judecată persoana ale cărei interese au fost vătămate
poate face plângere la instanța de judecată.
Petenții G.O.M. și G.M. au formulat
plângere
la instanța de judecată împotriva rezoluției nr. 829/P/2007 din
4
ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și
rezoluției nr. 167/11/2/2008 din 7 februarie 2008
a procurorului general
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Craiova.
Prin sentința pronunțată în cauză, instanța de judecată a desființat
doar rezoluția nr. 167/11/2/2008 din 7 februarie 2008, emisă de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care a respins
plângerea petenților împotriva soluției de netrimitere în judecată adoptată în
dosarul nr. 829/P/2007, nepronunțându-se și asupra acestei soluții.
Așa fiind, se consideră că instanța de judecată nu a rezolvat fondul
cauzei, întrucât nu s-a pronunțat asupra rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale ci, doar asupra rezoluției procurorului general prin care a fost
respinsă plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată.
2) sentința prin care s-a dispus admiterea plângerii și trimiterea
cauzei la procuror pentru continuarea și completarea cercetărilor este
și netemeinică, având în vedere următoarele
considerente:
În plângerea penală formulată conform art. 222 C. proc. pen.,
persoanele vătămate G.M.O. și G.M. nu au
solicitat
efectuarea de cercetări penale și pentru infracțiunea prevăzută
de art. 249 C. pen., comisă de către lucrătorii
de poliție.
În aceste condiții, trimiterea dosarului la procuror pentru
investigarea și a infracțiunii de neglijență în serviciu nu are justificare
legală, întrucât procurorul avea obligația să se
pronunțe numai asupra
infracțiunilor indicate în actul de sesizare.
Referitor la faptul că procurorul nu a audiat-o pe persoana vătămată
G.M. se consideră că această omisiune nu are niciun fel de relevanță juridică,
întrucât plângerea penală a semnat-o alături de soțul său, acesta a fost audiat
și, existând identitate de obiect și de conținut, audierea acelei persoane
vătămate nu ar fi
influențat starea de fapt
și de drept reținută în soluția de netrimitere în
judecată.
Pe de altă parte, măsura dispusă în sensul că procurorul să audieze pe
agenții de poliție O.M., D.L. și V.Șt. nu are justificare, deoarece aceștia au
fost audiați de procuror în dosarul nr. 888/P/2007 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Dolj, dosar pe care instanța l-a observat și l-a atașat la dosarul
aflat pe rol.
În fine, dispoziția instanței impusă procurorului să audieze pe R.L. și
C.M., și să anexeze actele de cercetare penală întocmite de către lucrătorii de
poliție la data de 8 noiembrie
2007, este
fără obiect deoarece actele respective formează dosarul nr.
11722/P/2007 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Craiova, în care
s-a dispus neînceperea urmăririi penale
pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 C. pen., întrucât persoana vătămată
și-a retras plângerea prealabilă.
S-au anexat, în copie, actele dosarului respectiv, dosar pe care, se
susține, instanța de judecată a avut posibilitatea să îl solicite spre
observare, așa cum a procedat cu dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Dolj nr. 888/P/2007 care este atașat prezentei cauze.
Față de toate argumentele expuse,
procurorul a concluzionat că
sentința penală pronunțată în
cauză este nelegală și netemeinică, motiv pentru care a solicitat admiterea
recursului, casarea hotărârii și, în principal, trimiterea dosarului la prima
instanță, pentru reluarea judecății și rezolvarea fondului cauzei, iar în
subsidiar, respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii
soluțiilor dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova ca legale și
temeinice.
Intimatul Ș.B.C. nu și-a motivat în scris recursul.
Pentru motivele ce se vor arăta, Înalta Curte va admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, recurs declarat în
favoarea intimatului, precum și de către intimat întrucât soluția primei
instanțe este netemeinică cu privire acesta pentru aceleași motive ca și cele
invocate de Ministerul Public.
1) critica referitoare la nesoluționarea fondului cauzei și la
neconcordanța dintre minută și dispozitivul sentinței.
Este adevărat că, potrivit art. 309 C. proc. pen., minuta trebuie să
aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.
Deși, în principiu, observațiile Ministerului Public, anterior
menționate, sunt corecte, Înalta Curte apreciază următoarele:
- compararea minutei olografe cu dispozitivul sentinței tehnoredactate
este de natură a conduce la concluzia univocă a soluției adoptată de judecător,
neexistând elemente care să justifice contrarietatea între minută și dispozitiv
cu privire la soluția dispusă;
- împrejurarea că în conținutul minutei și dispozitivului
judecătorul nu a folosit expresia utilizată de
legiuitor în art. 278
1
alin. (8)
lit. b) C. proc. pen., nu
este de natură să atragă nulitatea hotărârii, soluția adoptată fiind evidentă;
-
din examinarea minutei și a
dispozitivului sentinței rezultă, fără
dubiu, că s-a dispus desființarea
ambelor rezoluții atacate.
2) este însă întemeiată critica Ministerului Public referitoare la
netemeinicia sentinței atacate.
Situația de fapt cu privire la
subinspectorul de poliție, de altfel nu
foarte complexă, a
fost corect stabilită de către procuror în urma efectuării actelor
premergătoare.
Pentru a aprecia asupra începerii în condiții de legalitate a urmăririi
penale, legea nu impune procurorului un anumit volum al actelor premergătoare,
existând obligația efectuării acestora în limita unei complete conturări a
situației de fapt din care acesta să poată
stabili
dacă există, sau nu, unul din cazurile care împiedică punerea în mișcare a
acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
Amploarea actelor premergătoare,
efectuate în condițiile legii, nu
este cea a actelor de
cercetare penală care justifică punerea în mișcare a acțiunii penale sau
trimiterea în judecată.
De altfel, dacă prima instanță aprecia că sunt aspecte ce nu au fost pe
deplin clarificate avea posibilitatea examinării actelor și
lucrărilor din celelalte dosare (dosarul nr. 888/P/2007
fiind chiar atașat
prezentului dosar).
Înalta Curte, însă, examinând dosarele nr. 829/P/2007, nr. 888/P/2007
(anexat), dosarul primei instanțe, precum și anexele depuse la motivele scrise
de recurs ale Ministerului Public, constată, pe de o parte, că situația de fapt
reținută de procuror este corectă (și,
mai
ales, necontestată de cei implicați), iar pe de altă parte, că actele
premergătoare
nu au relevat minime indicii ale săvârșirii infracțiunilor imputate
intimatului.
În condițiile prezentării unei sentințe judecătorești și a solicitării
intervenției urgente a forței publice, activitatea de serviciu a intimatului,
subinspector de poliție, poate fi apreciată ca legală și justificată, ceea ce
exclude existenta elementului subiectiv al infracțiunilor imputate (intenția).
De asemenea, Înalta Curte constată că disjungerea cauzei și
declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Craiova a avut în vedere infracțiunile de violare de domiciliu
și abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor, infracțiuni
menționate în plângerea penală depusă la data de 15 noiembrie 2007 (dosar nr. 888/P/2007).
De altfel, procurorul care a soluționat dosarul nr. 888/P/2007 a
menționat în rezoluția sa că „ulterior audierii sale, la data de „26 noiembrie 2007,
partea vătămată G.O. a depus la dosar o precizare a plângerii inițiale prin
care solicita efectuarea de cercetări față de cei trei agenți de poliție și sub
aspectul infracțiunii de neglijență
în
serviciu”, soluția de neîncepere a urmării penale a celor 3 agenți de
politie
referindu-se la art. 192, art. 246 și art. 249 C. pen. (dosar nr. 888/P/2007).
În consecință, față de cele reținute, în temeiul art. 385
15
pct.
2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de
Ministerul Public și intimat, va casa sentința și, rejudecând plângerea, în
conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,
o va respinge ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii vor fi
obligați la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea plângerii
pe fond.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
cheltuielile judiciare ocazionate
de soluționarea celor 2
recursuri vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Craiova și de intimatul Ș.B.C. împotriva sentinței penale nr. 154 din 29
septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Casează sentința atacată și, rejudecând:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii G.M. și G.O.M.
împotriva rezoluției din 4 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 829/P/2007 al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe care o menține.
Obligă petiționarii la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.