ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 191/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 829/P/2007 din 4 ianuarie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de subinspectorul de poliție Ș.B.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 192 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, s-au reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 888/P/2007 din 27 noiembrie 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus neînceperea urmăririi penale față de agenții de poliție V.Șt., D.L.A. și O.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 192, art. 246 și art. 249 C. pen., disjungerea cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova față de subinspectorul de poliție Ș.B.

pentru infracțiunile de violare de domiciliu și abuz în serviciu contra intereselor peroanelor, precum și disjungerea cauzei fată de făptuitorii C.M., R.L., S.C. și B.C. și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în vederea cercetării respectivilor pentru infracțiunea de violare de domiciliu. Interogat fiind, subinspectorul de poliție Ș.B. C. a declarat că, în seara zilei de 09 februarie 2007, fiind de serviciu la Secția nr. 1 a Politiei mun. Craiova s-au prezentat numitele C.M. și R.L. care au sesizat că la etajul 1 al imobilului situat pe str. Brestei din Craiova, al căror coproprietare sunt, au fost sparte ușile și s-au distrus încuietorile. Întrucât au solicitat intervenția de îndată a lucrătorilor de poliție, anexând la sesizare o hotărâre judecătorească definitivă prin care se atesta că sunt coproprietare ale imobilului, s-au deplasat la fața locului subinspectorul de poliție Ș.B.C.

împreună cu mai mulți agenți de poliție. După efectuarea de cercetări, la ieșirea din imobil, lucrătorii de poliție și denunțătoarele, împreună cu alte persoane, au fost interogați de către numita G.M. în legătură cu prezența lor în imobil și Ie-a atras atenția că acesta îi aparține. Au revenit la sediul Secției 1 Poliție, unde s-a procedat la audierea denunțătoarelor și martorilor, timp în care a sosit și numitul G.O.M., însoțit de avocatul său, însă a refuzat să aștepte pentru a fi audiat. În declarația sa, G.O.M. a confirmat apărările numitului Ș.B.C., însă a precizat că, prin sentința civilă nr. 14157 din 26 octombrie 2007, Judecătoria Craiova a admis contestația la executare împotriva executării silite pornită în dosarul nr. 193/E/2007 a B.E.J.

B.T., fiind anulate actele de executare, motiv pentru care demersul denunțătoarelor era nelegal. Având în vedere că numitul Ș.B.C. s-a deplasat la fața locului la solicitarea denunțătoarelor, care i-au prezentat hotărârea definitivă prin care deveneau coproprietare, precum și procesul verbal de punere în executare silită, fără să-i aducă la cunoștință că prin sentința civilă nr. 14157 din 26 octombrie 2007 a fost admisă contestația la executare, procurorul a apreciat că urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu și violare de domiciliu, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii subiective.

Plângerea petenților G.M.O. și G.M. a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 167/11/2/2008 din 7 februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petenții s-au adresat instanței competente. Prin sentința penală nr. 154 din 29 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis plângerea petenților, a desființat rezoluțiile și a dispus trimiterea cauzei la procuror „ .. pentru începerea urmăririi penale față de făptuitor, pentru faptele reclamate”. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că: „în speță nu s-a stabilit în mod corect starea de fapt”; „nu a fost audiată petenta G.M.”; - „nu s-au efectuat verificări și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., reclamată de petentul G.O.M.

la 26 noiembrie 2007”. În final, prima instanță a dispus efectuarea unor probe, apreciate de aceasta ca necesare pentru corecta stabilire a situației de fapt, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 246 și art. 249 C. pen. Împotriva sentinței au declarat prezentele recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimatul Ș.B.C. În motivele scrise de recurs ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova sunt menționate următoarele motive de recurs: 1) sentința pronunțată este nelegală pentru următoarele motive: a) conform art. 309 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.

Minuta sentinței pronunțată în cauză are următoarea formulare „Admite plângerea. Desființează rezoluția atacată și trimite cauza procurorului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru începerea urmăririi penale față de făptuitor pentru faptele reclamate.” Dispozitivul sentinței pe care am atacat-o cu recurs are o formulare și un conținut total diferit, el având următoarea redactare: „Admite plângerea formulată de petenții G.M.O. și G. M. împotriva rezoluției nr. 167/11/2/2008 din 7 noiembrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 4 ianuarie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 829/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul S.B.

C.” Se constată, așadar, neconcordanțe majore de conținut juridic între minuta pronunțată și dispozitivul sentinței, fapt care atrage nulitatea hotărârii. b) conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva soluției de netrimitere în judecată persoana ale cărei interese au fost vătămate poate face plângere la instanța de judecată. Petenții G.O.M. și G.M. au formulat plângere la instanța de judecată împotriva rezoluției nr. 829/P/2007 din 4 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și rezoluției nr. 167/11/2/2008 din 7 februarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin sentința pronunțată în cauză, instanța de judecată a desființat doar rezoluția nr. 167/11/2/2008 din 7 februarie 2008, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care a respins plângerea petenților împotriva soluției de netrimitere în judecată adoptată în dosarul nr. 829/P/2007, nepronunțându-se și asupra acestei soluții. Așa fiind, se consideră că instanța de judecată nu a rezolvat fondul cauzei, întrucât nu s-a pronunțat asupra rezoluției de neîncepere a urmăririi penale ci, doar asupra rezoluției procurorului general prin care a fost respinsă plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată. 2) sentința prin care s-a dispus admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea și completarea cercetărilor este și netemeinică, având în vedere următoarele considerente: În plângerea penală formulată conform art. 222 C. proc.

pen., persoanele vătămate G.M.O. și G.M. nu au solicitat efectuarea de cercetări penale și pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 C. pen., comisă de către lucrătorii de poliție. În aceste condiții, trimiterea dosarului la procuror pentru investigarea și a infracțiunii de neglijență în serviciu nu are justificare legală, întrucât procurorul avea obligația să se pronunțe numai asupra infracțiunilor indicate în actul de sesizare. Referitor la faptul că procurorul nu a audiat-o pe persoana vătămată G.M. se consideră că această omisiune nu are niciun fel de relevanță juridică, întrucât plângerea penală a semnat-o alături de soțul său, acesta a fost audiat și, existând identitate de obiect și de conținut, audierea acelei persoane vătămate nu ar fi influențat starea de fapt și de drept reținută în soluția de netrimitere în judecată.

Pe de altă parte, măsura dispusă în sensul că procurorul să audieze pe agenții de poliție O.M., D.L. și V.Șt. nu are justificare, deoarece aceștia au fost audiați de procuror în dosarul nr. 888/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, dosar pe care instanța l-a observat și l-a atașat la dosarul aflat pe rol. În fine, dispoziția instanței impusă procurorului să audieze pe R.L. și C.M., și să anexeze actele de cercetare penală întocmite de către lucrătorii de poliție la data de 8 noiembrie 2007, este fără obiect deoarece actele respective formează dosarul nr. 11722/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 C. pen., întrucât persoana vătămată și-a retras plângerea prealabilă.

S-au anexat, în copie, actele dosarului respectiv, dosar pe care, se susține, instanța de judecată a avut posibilitatea să îl solicite spre observare, așa cum a procedat cu dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 888/P/2007 care este atașat prezentei cauze. Față de toate argumentele expuse, procurorul a concluzionat că sentința penală pronunțată în cauză este nelegală și netemeinică, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în principal, trimiterea dosarului la prima instanță, pentru reluarea judecății și rezolvarea fondului cauzei, iar în subsidiar, respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii soluțiilor dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova ca legale și temeinice.

Intimatul Ș.B.C. nu și-a motivat în scris recursul. Pentru motivele ce se vor arăta, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, recurs declarat în favoarea intimatului, precum și de către intimat întrucât soluția primei instanțe este netemeinică cu privire acesta pentru aceleași motive ca și cele invocate de Ministerul Public. 1) critica referitoare la nesoluționarea fondului cauzei și la neconcordanța dintre minută și dispozitivul sentinței. Este adevărat că, potrivit art. 309 C. proc. pen., minuta trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.

Deși, în principiu, observațiile Ministerului Public, anterior menționate, sunt corecte, Înalta Curte apreciază următoarele: - compararea minutei olografe cu dispozitivul sentinței tehnoredactate este de natură a conduce la concluzia univocă a soluției adoptată de judecător, neexistând elemente care să justifice contrarietatea între minută și dispozitiv cu privire la soluția dispusă; - împrejurarea că în conținutul minutei și dispozitivului judecătorul nu a folosit expresia utilizată de legiuitor în art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii, soluția adoptată fiind evidentă; - din examinarea minutei și a dispozitivului sentinței rezultă, fără dubiu, că s-a dispus desființarea ambelor rezoluții atacate.

2) este însă întemeiată critica Ministerului Public referitoare la netemeinicia sentinței atacate. Situația de fapt cu privire la subinspectorul de poliție, de altfel nu foarte complexă, a fost corect stabilită de către procuror în urma efectuării actelor premergătoare. Pentru a aprecia asupra începerii în condiții de legalitate a urmăririi penale, legea nu impune procurorului un anumit volum al actelor premergătoare, existând obligația efectuării acestora în limita unei complete conturări a situației de fapt din care acesta să poată stabili dacă există, sau nu, unul din cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. Amploarea actelor premergătoare, efectuate în condițiile legii, nu este cea a actelor de cercetare penală care justifică punerea în mișcare a acțiunii penale sau trimiterea în judecată.

De altfel, dacă prima instanță aprecia că sunt aspecte ce nu au fost pe deplin clarificate avea posibilitatea examinării actelor și lucrărilor din celelalte dosare (dosarul nr. 888/P/2007 fiind chiar atașat prezentului dosar). Înalta Curte, însă, examinând dosarele nr. 829/P/2007, nr. 888/P/2007 (anexat), dosarul primei instanțe, precum și anexele depuse la motivele scrise de recurs ale Ministerului Public, constată, pe de o parte, că situația de fapt reținută de procuror este corectă (și, mai ales, necontestată de cei implicați), iar pe de altă parte, că actele premergătoare nu au relevat minime indicii ale săvârșirii infracțiunilor imputate intimatului. În condițiile prezentării unei sentințe judecătorești și a solicitării intervenției urgente a forței publice, activitatea de serviciu a intimatului, subinspector de poliție, poate fi apreciată ca legală și justificată, ceea ce exclude existenta elementului subiectiv al infracțiunilor imputate (intenția).

De asemenea, Înalta Curte constată că disjungerea cauzei și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a avut în vedere infracțiunile de violare de domiciliu și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, infracțiuni menționate în plângerea penală depusă la data de 15 noiembrie 2007 (dosar nr. 888/P/2007). De altfel, procurorul care a soluționat dosarul nr. 888/P/2007 a menționat în rezoluția sa că „ulterior audierii sale, la data de „26 noiembrie 2007, partea vătămată G.O. a depus la dosar o precizare a plângerii inițiale prin care solicita efectuarea de cercetări față de cei trei agenți de poliție și sub aspectul infracțiunii de neglijență în serviciu”, soluția de neîncepere a urmării penale a celor 3 agenți de politie referindu-se la art. 192, art. 246 și art. 249 C. pen.

(dosar nr. 888/P/2007). În consecință, față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Ministerul Public și intimat, va casa sentința și, rejudecând plângerea, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., o va respinge ca nefondată. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea plângerii pe fond. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea celor 2 recursuri vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de intimatul Ș.B.C. împotriva sentinței penale nr. 154 din 29 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează sentința atacată și, rejudecând: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii G.M. și G.O.M. împotriva rezoluției din 4 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 829/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe care o menține. Obligă petiționarii la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.