ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3157/2011

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, sub nr. 147/P/2010, la data de 11 iunie 2010, numitul B.C. din satul Probota, orașul Dolhasca, a solicitat a se efectua cercetări penale față de C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie prin presă, prev. de art. 206 C. pen., precum și față de lucrătorii de poliție P.D. - subcomisar, V.M.C. - inspector și C.L. - agent șef adjunct, pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 206 și 246 C. pen. Ulterior, la data de 27 octombrie 2010, cu ocazia audierii de către procuror, numitul B.C.

a precizat că, pe lângă persoanele mai sus numite, mai solicită a se efectua cercetări față de numitul R.S. - redactor Ia cotidianul M.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 206 și 246 C. pen., precum și față de O.L. - medic de familie din orașul Dolhasca, județul Suceava pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 206 și 323 alin. (1) C. pen. În fapt, petentul B.C. a reclamat că numita C.M. a relatat reporterului R.S. de la M.S., fapte și împrejurări legate de persoana sa, care nu corespund realității; că R.S. l-ar fi fotografiat fără acordul său și i-a publicat poza în ziar fără a o acoperi, prejudiciindu-l și că a scris în presă că atât el cât și fiul său B.C., au grave tulburări de comportament; că medicul de familie O.L.

s-a asociat organelor de cercetare ale poliției, cărora le-a eliberat o adresă prin care petiționarul și fiul său au fost trimiși la expertiză psihiatrică; că cei trei lucrători de poliție și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu în dosarele penale pe care le-au instrumentat, respectiv Dosarul nr. 360/P/2007, nr. 1209/P/2006 și nr. 1657/P/2006, toate ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, iar, prin solicitarea de fi expertizat psihiatric, petiționarul susține că a fost calomniat. La data de 25 iunie 2010 la dosarul de urmărire penală amintit a depus un memoriu și petentul B.C., reclamând aceleași infracțiuni ca și petentul B.C. Prin Rezoluția nr. 147/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie prev. de art. 206 C. pen., P.D., V.M.C., C.L. și R.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie și abuz an serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 206 și 246 C. pen., O.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 206 C. pen., respectiv de art. 323 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a), b) și j) C. proc. pen. În motivarea acestei soluții procurorul de caz a reținut că între B.C. și familia din vecinătatea sa, C.M. și C.T., există o stare conflictuală mai veche, reciproc reclamându-se pentru fapte de insultă, calomnie și amenințare, atmosferă întreținută de petiționar prin afirmații calomnioase și jignitoare adresate scris și verbal vecinilor săi.

Astfel, prin Rezoluția nr. 261/P/2008, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, din 17 iunie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.T. și C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, pentru care au fost cercetați la plângerea numitului B.C. Prin Ordonanța nr. 360/P/2007, din 27 iunie 2008, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B.C. și B.C. (tată și fiu) și sancționarea cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 C. pen., fiind cercetat la plângerea prealabilă a numitei C.M. Prin Rezoluția nr. 1209/P/2006, din 6 august 2007, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.M.

și M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violențe și violare de domiciliu, prev. de art. 180 și 192 alin. (2) C. pen., cercetați la plângerea prealabilă a numitului B.C. În luna octombrie 2006, la Poliția orașului Dolhasca, s-a înregistrat plângerea numitului B.C. prin care a solicitat a se efectua cercetări față de P.D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., constând în aceea că ar fi refuzat să îl confrunte cu numita C.M., în dosarul în care efectua cercetări, instigat fiind de cea din urmă. Plângerea a făcut obiectul Dosarului nr. 1657/P/2006, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, care, prin ordonanța cu același număr din 21 martie 2007, a fost declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava Dosarul a fost înregistrat sub nr. 70/P/2007 și soluționat prin rezoluția cu același număr, din 28 iunie 2007, prin care, în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.D. și C.M. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Suceava prin Sentința penală nr. 51 din 7 decembrie 2007, definitivă prin nerecurare. La data de 21 martie 2007, sub nr. 961/227/2007, la Judecătoria Fălticeni, s-a înregistrat plângerea numitului B.C., prin care a solicitat judecarea și condamnarea subcomisarului P.D.

și agentului de poliție D.M., ambii din cadrul Poliției orașului Dolhasca, precum și a numitei C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, insultă și calomnie, prev. de art. 193, 205 și 206 C. pen., fapte ce ar fi fost comise la data do 14 martie 2007. Prin Sentința penală 314 din 8 octombrie 2007, a Judecătoriei Fălticeni, cauza a fost scoasă de pe rol și trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unde a fost înregistrată sub nr. 327/P/2007, la data de 6 noiembrie 2007. Prin rezoluția cu același număr din 30 octombrie 2008 s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de cei trei făptuitori. Plângerea petentului formulată în temeiul art. 278 alin. (1) din C. proc.

pen. a fost respinsă de procurorul general ca neîntemeiată. împotriva rezoluției petentul nu a formulat plângere la instanță conform art. 278 1 din C. proc. pen. Faptele ce au format obiectul Dosarului nr. 327/P/2007, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privesc activitatea de cercetare penală desfășurată de cei doi lucrători de poliție în Dosarul 360/P/2007, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, în care s-au efectuat cercetări fată de petiționarul B.C. și fiul său - B.C., la plângerea numitei C.M. Potrivit art. 202 alin. (1) din C. proc. pen. „organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea justei soluționări a acesteia", iar în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală efectuează acte premergătoare.

Prin urmare, nu se poate reține că cei trei lucrători de poliție și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu în dosarele penale pe care le-au instrumentat. Probele administrate fiind necesare pentru justa soluționare a cauzelor. De altfel, numitul P.D., a mai fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în Dosarul nr. 70/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în care, cu autoritate de lucru judecat, s-a stabilit că fapta nu există. În ceea ce privește infracțiunea de calomnie, se impune a preciza că, prin Legea nr. 278 din 2006 aceasta a fost abrogată C. pen., și ca atare, acțiunea penală nu mai poate fi exercitată.

Infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută în art. 323 alin. (1) C. pen., pentru care se solicită efectuarea de cercetări penale față de medicul de familie O.L., nu este dată în cauză, aceasta, la solicitarea organelor de cercetare ale poliției a eliberat adeverința din 16 ianuarie 2008, în care atestă că fiul petiționarului, respectiv B.C., se află în evidență cu diagnosticul deficiență mintală, act necesar în dosarul în care era cercetat pentru săvârșirea unei fapte penale. Prin urmare, nu poate fi antrenată răspunderea penală a medicului de familie pentru săvârșirea vreunei infracțiuni în această calitate împotriva petiționarului B.C. Redactorul cotidianului M.S., numitul S.R., nu are calitatea de funcționar public și, prin urmare, nu poate fi subiect al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Împotriva acestei soluții, în termenul legal, au formulat plângere, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., petenții B.C. și B.C. Prin Rezoluția nr. 33/II/2/2010 din data de 14 februarie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenții B.C. și B.C. împotriva Rezoluției nr. 147/P/2010 din data de 28 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. În motivarea acestei rezoluții s-a reținut că în Dosarul penal nr. 360/P/2007, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, petentul susține că numita C.M. a făcut afirmații calomnioase la adresa sa și a fiului său, B.C., referitoare la faptul că, în data de 07 februarie 2007, a amenințat-o cu moartea și cu alte acte de violență, motiv pentru care, li s-au aplicat sancțiuni cu caracter administrativ prevăzute de legea penală.

Așa cum corect s-a reținut și prin rezoluția de soluționare a cauzei, infracțiunea de calomnie, prev. de art. 206 C. pen. a fost abrogată prin Legea nr. 278/2006, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală - art. 10 lit. b) C. proc. pen. Cu privire la activitatea desfășurată de către lucrătorii de poliție P.D., V.M.C. și C.L. s-a arătat că pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., este necesar ca inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția. Aceasta înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).

Din verificări rezultă că aceștia au administrat probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzelor sub toate aspectele (inclusiv cu privire la efectuarea expertizei psihiatrice) potrivit dispozițiilor prev. de art. 202 alin. (1) C. proc. pen., efectuând propunerile corespunzătoare de rezolvare a acestora, neexistând indicii de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., sub aspectul căreia s-au efectuat verificări - art. 10 lit. a) C. proc. pen. De altfel, așa cum s-a reținut și în actul de rezolvare a cauzei, față de numitul P.D., în Dosarul nr. 70/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în care a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

și în care s-a stabilit că fapta nu există, Curtea de Apel Suceava, prin Sentința penală nr. 51 din 07 decembrie 2007, a pronunțat o hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare, constatându-se astfel incidența în cauză a dispozițiilor prev. de art. 10 lit. j) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. În ceea ce privește infracțiunea de calomnie, prev. de art. 206 C. pen., așa cum s-a menționat, a fost obligată prin Legea nr. 278/2006, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală - art. 10 lit. b) C. proc. pen. Referitor la săvârșirea de către numitul R.S.

a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., soluția dată în cauză este legală, întrucât, așa cum s-a reținut, acesta nu are calitatea de funcționar public și, în consecință, nu poate fi subiect activ al acestei infracțiuni, iar în ceea ce privește infracțiunea de calomnie, potrivit celor sus menționate, aceasta a fost abrogată - art. 10 lit. b) C. proc. pen. Medicul de familie O.L., la solicitarea organelor de cercetare penală, a eliberat adeverința din 16 ianuarie 2008, în care atestă faptul că petentul B.C., se află în evidență cu diagnosticul deficiență mintală, drept pentru care, nu se poate reține în sarcina acesteia săvârșirea vreunei fapte penale, deci nici a acelei de asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., sub aspectul căreia s-au efectuat verificări - art. 10 lit. a) C. proc.

pen., iar în ceea ce privește infracțiunea de calomnie, așa cum s-a arătat, aceasta a fost abrogată - art. 10 lit. b) C. proc. pen. La data de 07 martie 2011, petenții B.C. și B.C., au formulat în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva Rezoluțiilor nr. 147/P/2010 din data de 28 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 33/II/2/2010 din data de 14 februarie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. În motivarea plângerii petenții au arătata în esență că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați este greșită și că se impunea condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea și obligarea, totodată a acestora la plata de daune morale.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 173/39/2011 și s-a dispus atașarea Dosarului de urmărire penală nr. 147/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 34 din 01 aprilie 2011 a dispus respingerea plângerii ca nefondată, hotărâre definitivă cu motivarea inserată în paginile din sentință. Împotriva acestei sentințe petenții au formulat recurs depunând la dosar mai multe memorii pe situația de fapt dar și așa cum s-a arătat în practica și solicitarea „de a refuza completul" fără în fapt și în drept. Respinsă. Recursurile sunt inadmisibile. În raport de dispozițiile art. 385 1 C. proc.

pen., sunt susceptibile de a fi atacate hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorească formulată potrivit alin. (8) este definitivă. În consecință, petenții au exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărârii definitive. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petenții B.C. și B.C., împotriva Sentinței penale 34 din 01 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții B.C. și B.C. împotriva Sentinței penale nr. 34 din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 septembrie 2011.