ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3157/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3157/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra plângerii de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Suceava, sub nr. 147/P/2010, la data de 11 iunie 2010,

numitul B.C. din satul Probota, orașul Dolhasca, a solicitat a se efectua

cercetări penale față de C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie prin

presă, prev. de art. 206 C. pen., precum și față de lucrătorii de poliție P.D.

- subcomisar, V.M.C. - inspector și C.L. - agent șef adjunct, pentru săvârșirea

infracțiunilor de calomnie și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prev. de art. 206 și 246 C. pen. Ulterior, la data de 27 octombrie 2010, cu

ocazia audierii de către procuror, numitul B.C. a precizat că, pe lângă

persoanele mai sus numite, mai solicită a se efectua cercetări față de numitul

R.S. - redactor Ia cotidianul M.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de

calomnie și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 206

și 246 C. pen., precum și față de O.L. - medic de familie din orașul Dolhasca,

județul Suceava pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie și asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 206 și 323 alin. (1) C. pen.

În fapt, petentul

B.C. a reclamat că numita C.M. a relatat reporterului R.S. de la M.S., fapte și

împrejurări legate de persoana sa, care nu corespund realității; că R.S. l-ar

fi fotografiat fără acordul său și i-a publicat poza în ziar fără a o acoperi,

prejudiciindu-l și că a scris în presă că atât el cât și fiul său B.C., au

grave tulburări de comportament; că medicul de familie O.L. s-a asociat

organelor de cercetare ale poliției, cărora le-a eliberat o adresă prin care

petiționarul și fiul său au fost trimiși la expertiză psihiatrică; că cei trei

lucrători de poliție și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu

în dosarele penale pe care le-au instrumentat, respectiv Dosarul nr.

360/P/2007, nr. 1209/P/2006 și nr. 1657/P/2006, toate ale Parchetului de pe

lângă Judecătoria Fălticeni, iar, prin solicitarea de fi expertizat psihiatric,

petiționarul susține că a fost calomniat.

La data de 25 iunie

2010 la dosarul de urmărire penală amintit a depus un memoriu și petentul B.C.,

reclamând aceleași infracțiuni ca și petentul B.C.

Prin Rezoluția nr.

147/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de

calomnie prev. de art. 206 C. pen., P.D., V.M.C., C.L. și R.S., pentru

săvârșirea infracțiunilor de calomnie și abuz an serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 206 și 246 C. pen., O.L., pentru săvârșirea

infracțiunilor de calomnie și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni

prev. de art. 206 C. pen., respectiv de art. 323 alin. (1) C. pen., în temeiul

art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a), b) și j) C. proc.

pen.

În motivarea acestei

soluții procurorul de caz a reținut că între B.C. și familia din vecinătatea

sa, C.M. și C.T., există o stare conflictuală mai veche, reciproc reclamându-se

pentru fapte de insultă, calomnie și amenințare, atmosferă întreținută de

petiționar prin afirmații calomnioase și jignitoare adresate scris și verbal

vecinilor săi.

Astfel, prin

Rezoluția nr. 261/P/2008, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, din 17

iunie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.T. și C.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, pentru care au fost

cercetați la plângerea numitului B.C.

Prin Ordonanța nr.

360/P/2007, din 27 iunie 2008, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni,

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B.C. și B.C. (tată

și fiu) și sancționarea cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii

de amenințare, prev. de art. 193 C. pen., fiind cercetat la plângerea

prealabilă a numitei C.M.

Prin Rezoluția nr.

1209/P/2006, din 6 august 2007, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.M. și M.I., pentru săvârșirea

infracțiunilor de lovire și alte violențe și violare de domiciliu, prev. de

art. 180 și 192 alin. (2) C. pen., cercetați la plângerea prealabilă a

numitului B.C.

În luna octombrie

2006, la Poliția orașului Dolhasca, s-a înregistrat plângerea numitului B.C.

prin care a solicitat a se efectua cercetări față de P.D., pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

246 C. pen., constând în aceea că ar fi refuzat să îl confrunte cu numita C.M.,

în dosarul în care efectua cercetări, instigat fiind de cea din urmă.

Plângerea a făcut

obiectul Dosarului nr. 1657/P/2006, al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Fălticeni, care, prin ordonanța cu același număr din 21 martie 2007, a fost

declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

La Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava Dosarul a fost înregistrat sub nr. 70/P/2007 și

soluționat prin rezoluția cu același număr, din 28 iunie 2007, prin care, în

temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de P.D. și C.M. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Suceava

prin Sentința penală nr. 51 din 7 decembrie 2007, definitivă prin nerecurare.

La data de 21 martie

2007, sub nr. 961/227/2007, la Judecătoria Fălticeni, s-a înregistrat plângerea

numitului B.C., prin care a solicitat judecarea și condamnarea subcomisarului

P.D. și agentului de poliție D.M., ambii din cadrul Poliției orașului Dolhasca,

precum și a numitei C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare,

insultă și calomnie, prev. de art. 193, 205 și 206 C. pen., fapte ce ar fi fost

comise la data do 14 martie 2007.

Prin Sentința penală

314 din 8 octombrie 2007, a Judecătoriei Fălticeni, cauza a fost scoasă de pe

rol și trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Suceava, unde a fost înregistrată sub nr. 327/P/2007, la data de 6

noiembrie 2007.

Prin rezoluția cu

același număr din 30 octombrie 2008 s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) din

C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de cei trei făptuitori.

Plângerea petentului formulată în temeiul art. 278 alin. (1) din C. proc. pen.

a fost respinsă de procurorul general ca neîntemeiată. împotriva rezoluției

petentul nu a formulat plângere la instanță conform art. 278

1

din C.

proc. pen.

Faptele ce au format

obiectul Dosarului nr. 327/P/2007, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, privesc activitatea de cercetare penală desfășurată de cei doi

lucrători de poliție în Dosarul 360/P/2007, al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Fălticeni, în care s-au efectuat cercetări fată de petiționarul

B.C. și fiul său - B.C., la plângerea numitei C.M.

Potrivit art. 202

alin. (1) din C. proc. pen. „organul de urmărire penală este obligat să strângă

probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate

aspectele în vederea justei soluționări a acesteia", iar în vederea

începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală efectuează acte

premergătoare.

Prin urmare, nu se

poate reține că cei trei lucrători de poliție și-au îndeplinit în mod defectuos

atribuțiile de serviciu în dosarele penale pe care le-au instrumentat. Probele

administrate fiind necesare pentru justa soluționare a cauzelor.

De altfel, numitul

P.D., a mai fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor în Dosarul nr. 70/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava, în care, cu autoritate de lucru judecat, s-a

stabilit că fapta nu există.

În ceea ce privește infracțiunea de calomnie, se

impune a preciza că, prin Legea nr. 278 din 2006 aceasta a fost abrogată C.

pen., și ca atare, acțiunea penală nu mai poate fi exercitată.

Infracțiunea de

asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută în art. 323 alin. (1) C.

pen., pentru care se solicită efectuarea de cercetări penale față de medicul de

familie O.L., nu este dată în cauză, aceasta, la solicitarea organelor de

cercetare ale poliției a eliberat adeverința din 16 ianuarie 2008, în care

atestă că fiul petiționarului, respectiv B.C., se află în evidență cu

diagnosticul deficiență mintală, act necesar în dosarul în care era cercetat

pentru săvârșirea unei fapte penale. Prin urmare, nu poate fi antrenată

răspunderea penală a medicului de familie pentru săvârșirea vreunei infracțiuni

în această calitate împotriva petiționarului B.C.

Redactorul

cotidianului M.S., numitul S.R., nu are calitatea de funcționar public și, prin

urmare, nu poate fi subiect al infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor.

Împotriva acestei

soluții, în termenul legal, au formulat plângere, în temeiul art. 278 alin. (1)

C. proc. pen., petenții B.C. și B.C.

Prin Rezoluția nr.

33/II/2/2010 din data de 14 februarie 2011 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 278 alin. (1)

C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenții

B.C. și B.C. împotriva Rezoluției nr. 147/P/2010 din data de 28 octombrie 2010

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea acestei

rezoluții s-a reținut că în Dosarul penal nr. 360/P/2007, al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Fălticeni, petentul susține că numita C.M. a făcut afirmații calomnioase

la adresa sa și a fiului său, B.C., referitoare la faptul că, în data de 07

februarie 2007, a amenințat-o cu moartea și cu alte acte de violență, motiv

pentru care, li s-au aplicat sancțiuni cu caracter administrativ prevăzute de

legea penală. Așa cum corect s-a reținut și prin rezoluția de soluționare a

cauzei, infracțiunea de calomnie, prev. de art. 206 C. pen. a fost abrogată

prin Legea nr. 278/2006, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală - art. 10

lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la activitatea

desfășurată de către lucrătorii de poliție P.D., V.M.C. și C.L. s-a arătat că

pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., este necesar ca

inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o vătămare intereselor legale ale

unei persoane să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este

intenția. Aceasta înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa

ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau

inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane și a

urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui

(intenție indirectă).

Din verificări

rezultă că aceștia au administrat probele necesare pentru aflarea adevărului și

pentru lămurirea cauzelor sub toate aspectele (inclusiv cu privire la

efectuarea expertizei psihiatrice) potrivit dispozițiilor prev. de art. 202

alin. (1) C. proc. pen., efectuând propunerile corespunzătoare de rezolvare a

acestora, neexistând indicii de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., sub aspectul căreia

s-au efectuat verificări - art. 10 lit. a) C. proc. pen.

De altfel, așa cum

s-a reținut și în actul de rezolvare a cauzei, față de numitul P.D., în Dosarul

nr. 70/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în care a fost

cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și în care s-a stabilit că

fapta nu există, Curtea de Apel Suceava, prin Sentința penală nr. 51 din 07

decembrie 2007, a pronunțat o hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare,

constatându-se astfel incidența în cauză a dispozițiilor prev. de art. 10 lit.

j) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii

penale.

În ceea ce privește

infracțiunea de calomnie, prev. de art. 206 C. pen., așa cum s-a menționat, a

fost obligată prin Legea nr. 278/2006, fapta nemaifiind prevăzută de legea

penală - art.  10 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la săvârșirea

de către numitul R.S. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., soluția dată în cauză este legală,

întrucât, așa cum s-a reținut, acesta nu are calitatea de funcționar public și,

în consecință, nu poate fi subiect activ al acestei infracțiuni, iar în ceea ce

privește infracțiunea de calomnie, potrivit celor sus menționate, aceasta a

fost abrogată - art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Medicul de familie

O.L., la solicitarea organelor de cercetare penală, a eliberat adeverința din

16 ianuarie 2008, în care atestă faptul că petentul B.C., se află în evidență

cu diagnosticul deficiență mintală, drept pentru care, nu se poate reține în

sarcina acesteia săvârșirea vreunei fapte penale, deci nici a acelei de asocierea

pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., sub

aspectul căreia s-au efectuat verificări - art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar

în ceea ce privește infracțiunea de calomnie, așa cum s-a arătat, aceasta a

fost abrogată - art. 10 lit. b) C. proc. pen.

La data de 07 martie

2011, petenții B.C. și B.C., au formulat în temeiul

art.

278

1

C. proc. pen., plângere împotriva Rezoluțiilor nr.

147/P/2010 din data de 28 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava și nr. 33/II/2/2010 din data de 14 februarie 2011 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În motivarea

plângerii petenții au arătata în esență că soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de intimați este greșită și că se impunea condamnarea acestora la

pedepse cu închisoarea și obligarea, totodată a acestora la plata de daune

morale.

Cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 173/39/2011 și s-a dispus

atașarea Dosarului de urmărire penală nr. 147/P/2011 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava.

Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Sentința penală nr. 34

din 01 aprilie 2011 a dispus respingerea plângerii ca nefondată, hotărâre

definitivă cu motivarea inserată în paginile din sentință.

Împotriva acestei

sentințe petenții au formulat recurs depunând la dosar mai multe memorii pe

situația de fapt dar și așa cum s-a arătat în practica și solicitarea „de a

refuza completul" fără în fapt și în drept. Respinsă.

Recursurile sunt

inadmisibile.

În raport de

dispozițiile

art. 385

1

C. proc.

pen., sunt susceptibile de a fi atacate hotărârile judecătorești, sentințe sau

decizii, după caz, nedefinitive.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorească formulată potrivit

alin. (8) este definitivă.

În consecință,

petenții au exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărârii

definitive.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. pen., va respinge ca

inadmisibile recursurile declarate de petenții B.C. și B.C., împotriva

Sentinței penale 34 din 01 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

penală.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de petenții B.C. și B.C. împotriva

Sentinței penale nr. 34 din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

penală.

Obligă recurenții

petenți la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 septembrie 2011.