ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.03.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2011

HOTĂRÂRE
23.03.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 255/39/2011 din data de 23 martie 2011, petentul

C.I. a solicitat revizuirea hotărârii în dosarul

nr. 6131/1/2010. în motivarea cererii,

acesta a arătat că este

nemulțumit de soluția dată în dosarul nr. 68/39/2010 al Curții de

Apel Suceava, prin sentința penală nr. 29 din 23

martie 2010, aici pronunțată, respingându-i-se plângerea formulată, în temeiul

art. 278

l

39/P/2/2009 din data de 17 noiembrie2009 și nr. 463/II/2/2009 din data de 22

decembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca

nefondată.

Concluziile procurorului, depuse la dosarul

cauzei, au fost în sensul respingerii, ca

inadmisibilă, a cererii de

revizuire, cu motivarea că împotriva unei hotărâri definitive prin care nu s-a

rezolvat fondul - cazul în speță - nu se poate exercita valabil calea de atac a

revizuirii.

Analizând cererea de

revizuire, Curtea de Apel Suceava, Secția penală, a constatat că aceasta este

inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală

nr. 29 din 23 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în

dosar nr. 68/39/2010, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., s-a

respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul C.I. împotriva ordonanțelor P

archetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr.

39/P/2009 din data de 17 noiembrie2009 și nr. 463/II/2/2009 din data de 22

decembrie 2009, intimați fiind A.A., A.M.,

A.D., B.G., A.C., C.J., T.A. și H.M. S-au menținut rezoluțiile mai

sus-arătate.

Pentru

a hotărî astfel, a reținut instanța de fond, în esență, că prin ordonanța nr.

39/P/2009 din data de 17 noiembrie2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava, în baza disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit.

a), d) C. proc. pen. și art. 38, art. 42 și art. 45 C. proc. pen. s-a dispus:

-

neînceperea urmăririi penale față de A.A. -

judecător la Judecătoria

Botoșani, A.M., A.D., B.G., A.C., C.J. și T.A.

- judecători la Tribunalul Botoșani, pentru

infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,

întrucât nu au comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală.

-

neînceperea urmăririi penale față de H.M. - avocat la Baroul Botoșani, pentru

infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art.

246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii, și fals material în

înscrisuri sub semnătură privată,

prev. de art. 290 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există.

-

disjungerea cauzei față de H.M. și declinarea

competenței în favoarea

D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C.

pen.

-

disjungerea cauzei față de făptuitorii M.I. și T.J.

și declinarea

competenței în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Botoșani, sub aspectul

infracțiunilor

de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. și mărturie mincinoasă, prev.

de

art. 260 C. pen.

Pentru a pronunța

această soluție, a reținut instanța că, prin plângerea penală formulată,

persoanele vătămate C.E. și C.I. au solicitat a se efectua cercetări față de A.A.

- judecător la Judecătoria Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,

întrucât a soluționat în mod greșit dosarul civil

nr. 4112/193/2008 al Judecătoriei Botoșani, cât și față de avocata H.M. de la

Baroul Botoșani, întrucât în calitate de apărător

ales al numiților M.I.

și T.J., a depus la dosarul cauzei două cereri de

intervenție în interes propriu în numele acestora, deși cei doi nu

aveau nici un drept, făcând

totodată mențiuni neconforme cu realitatea

în conținutul înscrisurilor prezentate instanței.

Ulterior, persoana

vătămată C.I. a solicitat a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

246 C. pen. și față de judecătorii A.M., A.D., B.G., T.A., A.C. și C.J. de la

Tribunalul Botoșani, care au soluționat recursul declarat împotriva sentinței

pronunțate de judecătoarea A.A. în dosarul civil nr. 4112/193/2008 al

Judecătoriei Botoșani, și contestația în anulare formulată împotriva deciziei

civile prin care s-a soluționat recursul, magistrații îndeplinindu-și în mod

necorespunzător îndatoririle de

serviciu,

prin respingerea cererii de a-i scoate din cauză pe M.I. și T.J., introduși în

mod abuziv și fără drept de către avocata H.M.

S-a

mai reținut în considerentele sentinței, printre altele, că îndeplinirea

atribuțiilor

specifice activității de judecată, finalizată prin

pronunțarea unei soluții în cauză, în lipsa unor elemente de natură a pune la

îndoială buna credință a intimaților, nu poate constitui temei pentru începerea

urmăririi penale. Hotărârea pronunțată reprezintă convingerea acestora, formată

prin evaluarea probelor administrate de părți, cu prezentarea, în considerente,

a argumentelor ce au stat la baza ei și care poate fi supusă căilor de atac

(ordinare sau extraordinare) prevăzute de lege.

Răspunderea penală a magistraților pentru

soluțiile date în cauzele

rezolvate, în lipsa oricăror indicii de comitere de către acestea a vreunei

infracțiuni, nu poate fi angajată, întrucât, potrivit disp. art. 97 alin. (1)

și (2) din Legea

nr. 303/2004, exercitarea

dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor

profesionale

ale judecătorilor în raport cu justițiabilii exclude punerea în discuție a

soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, care sunt supuse căilor de

atac prevăzute de lege.

Or, s-a reținut că

numita C.E. a exercitat căile de atac ordinare și extraordinare prevăzute de

lege împotriva hotărârilor pronunțate în cauza civilă dedusă judecății.

In plus, din actele

și lucrările dosarului nu rezultă că intimații magistrați ar fi

încălcat, cu rea credință sau din neglijență,

normele de procedură civilă aplicabile în speță.

In

absența unor indicii sau probe din care să rezulte săvârșirea acestei

infracțiuni, nu se poate proceda la începerea urmăririi penale sau la

trimiterea în judecată a intimaților magistrați

Cât privește intimata

avocată H.M., aceasta, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr.

51/1995 republicată, pentru organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, a formulat în favoarea intervenienților din cauza

civilă M.I. și

T.J., cereri, a acordat acestora asistență și

reprezentare juridică, a redactat acte juridice, utilizând în apărarea

intereselor clienților „mijloace și căi proprii exercitării dreptului de

apărare".

Or, după cum corect

s-a reținut în ordonanțele atacate, aceasta nu este funcționar public, neputând

așadar constitui subiect activ (calificat) al infracțiunii prev. de art. 246 C.

pen.

In plus, nu s-a dovedit că intimata ar fi făcut

susțineri neconforme cu realitatea în

cuprinsul înscrisurilor depuse la

dosar, pentru ca elemente constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 C.

pen., sub aspect obiectiv și subiectiv, să fie întrunite în cauză.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe a

fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 2548 din 25 iunie 2010

pronunțată de I.C.C.J. în dosar nr. 68/39/2010.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat contestație în anulare petentul, respins, ca inadmisibil, de

către I.C.C.J., prin decizia penală nr. 3486 din 06 octombrie 2010 pronunțată

în dosarul nr. 6131/1/2010.

După cum petentul a

arătat în mod expres, acesta a formulat cerere de revizuire a acestei din urmă

decizii.

Potrivit art. 393 alin.

(1) C. proc. pen., „Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse

revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura

civilă".

Cazurile în care o astfel de hotărâre poate fi

supusă revizuirii sunt expres prevăzute

de disp. art. 394, în alin. (1)

lit. a) – e) C. proc. pen.

Din interpretarea

celui dintâi text de lege rezultă că cererea de revizuire se poate exercita

împotriva unei hotărâri prin care se rezolvă fondul unei cauze penale,

finalizată așadar prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Prin urmare, cum petentul a solicitat revizuirea

unei hotărâri pronunțată în calea de

atac extraordinară a contestației

în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de acesta, ca inadmisibilă.

Față de cele arătate,

Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin sentința penală nr. 40 din 15

aprilie 2011 - a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

către C.I împotriva d.p. nr. 3486 din data de 06 octombrie 2010 pronunțată de Î.C.C.J.

în dosar nr. 6131/1/2010 [prin care s-a soluționat contestația în anulare

formulată de petent împotriva d.p. nr. 2548 din data de 25 iunie 2010

pronunțată în dosar nr. 68/39/2010 de I.C.C.J.

(s.p. nr. 29 din data de 23 martie 2010 a Curții de

Apel Suceava].

A fost obligat revizuientul la plata către stat a

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Î

mpotriva acestei sentințe, revizuientul a

declarat prezentul recurs.

Recursul

va fi respins ca inadmisibil deoarece sentința curții de apel nu se regăsește

printre

hotărârile care, potrivit art. 385/1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs la

o instanță superioară, inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Î

n consecință, pentru motivul arătat, conform art.

385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

recursul va fi respins ca

inadmisibil.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentul revizuent C.I. împotriva sentinței

penale nr. 40 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300

lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-27
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 277/2011
reținut că prin sentința penală nr. 122 din 13 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petiționarul C.I. împotriva sentinței penale nr. 48
ÎCCJ 2011-09-07
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2965/2011
4197 din 15 decembrie 2009 a Î.C.C.J., iar prin decizia nr. 2217 din 07 iunie 2010 a instanței supreme, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.I., împotriva sus menționatei decizii. Împotriva a
ÎCCJ 2012-04-26
0,96
ÎCCJ, Secția penală
, și a fost menținută rezoluția atacată. Petentul, nemulțumit fiind de decizia penală nr. 675 din 25 octombrie 2010, a Completului de 9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a formulat cerere de revizuire, susținând că decizia
ÎCCJ 2011-06-20
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 341/2011
Ședința publică de la 20 iunie 2011 Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 973 din 7 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisi
ÎCCJ 2011-11-28
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 465/2011
rea infracțiunilor sesizate, petentul reiterând argumentele care, în opinia sa, ar demonstra săvârșirea infracțiunilor pe care le-a semnalat. Plângerea a fost trimisă la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pentru soluționare
Sursă