ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Î
n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată sub nr. 255/39/2011 din data de 23 martie 2011, petentul
C.I. a solicitat revizuirea hotărârii în dosarul
nr. 6131/1/2010. în motivarea cererii,
acesta a arătat că este
nemulțumit de soluția dată în dosarul nr. 68/39/2010 al Curții de
Apel Suceava, prin sentința penală nr. 29 din 23
martie 2010, aici pronunțată, respingându-i-se plângerea formulată, în temeiul
art. 278
l
C. proc. pen., împotriva ordonanțelor nr.
39/P/2/2009 din data de 17 noiembrie2009 și nr. 463/II/2/2009 din data de 22
decembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca
nefondată.
Concluziile procurorului, depuse la dosarul
cauzei, au fost în sensul respingerii, ca
inadmisibilă, a cererii de
revizuire, cu motivarea că împotriva unei hotărâri definitive prin care nu s-a
rezolvat fondul - cazul în speță - nu se poate exercita valabil calea de atac a
revizuirii.
Analizând cererea de
revizuire, Curtea de Apel Suceava, Secția penală, a constatat că aceasta este
inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală
nr. 29 din 23 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în
dosar nr. 68/39/2010, în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., s-a
respins, ca nefondată,
plângerea formulată de petentul C.I. împotriva ordonanțelor P
archetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr.
39/P/2009 din data de 17 noiembrie2009 și nr. 463/II/2/2009 din data de 22
decembrie 2009, intimați fiind A.A., A.M.,
A.D., B.G., A.C., C.J., T.A. și H.M. S-au menținut rezoluțiile mai
sus-arătate.
Pentru
a hotărî astfel, a reținut instanța de fond, în esență, că prin ordonanța nr.
39/P/2009 din data de 17 noiembrie2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Suceava, în baza disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit.
a), d) C. proc. pen. și art. 38, art. 42 și art. 45 C. proc. pen. s-a dispus:
-
neînceperea urmăririi penale față de A.A. -
judecător la Judecătoria
Botoșani, A.M., A.D., B.G., A.C., C.J. și T.A.
- judecători la Tribunalul Botoșani, pentru
infracțiunea
de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,
întrucât nu au comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală.
-
neînceperea urmăririi penale față de H.M. - avocat la Baroul Botoșani, pentru
infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art.
246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii, și fals material în
înscrisuri sub semnătură privată,
prev. de art. 290 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există.
-
disjungerea cauzei față de H.M. și declinarea
competenței în favoarea
D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C.
pen.
-
disjungerea cauzei față de făptuitorii M.I. și T.J.
și declinarea
competenței în favoarea Parchetului de pe lângă
Judecătoria Botoșani, sub aspectul
infracțiunilor
de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. și mărturie mincinoasă, prev.
de
art. 260 C. pen.
Pentru a pronunța
această soluție, a reținut instanța că, prin plângerea penală formulată,
persoanele vătămate C.E. și C.I. au solicitat a se efectua cercetări față de A.A.
- judecător la Judecătoria Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,
întrucât a soluționat în mod greșit dosarul civil
nr. 4112/193/2008 al Judecătoriei Botoșani, cât și față de avocata H.M. de la
Baroul Botoșani, întrucât în calitate de apărător
ales al numiților M.I.
și T.J., a depus la dosarul cauzei două cereri de
intervenție în interes propriu în numele acestora, deși cei doi nu
aveau nici un drept, făcând
totodată mențiuni neconforme cu realitatea
în conținutul înscrisurilor prezentate instanței.
Ulterior, persoana
vătămată C.I. a solicitat a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.
246 C. pen. și față de judecătorii A.M., A.D., B.G., T.A., A.C. și C.J. de la
Tribunalul Botoșani, care au soluționat recursul declarat împotriva sentinței
pronunțate de judecătoarea A.A. în dosarul civil nr. 4112/193/2008 al
Judecătoriei Botoșani, și contestația în anulare formulată împotriva deciziei
civile prin care s-a soluționat recursul, magistrații îndeplinindu-și în mod
necorespunzător îndatoririle de
serviciu,
prin respingerea cererii de a-i scoate din cauză pe M.I. și T.J., introduși în
mod abuziv și fără drept de către avocata H.M.
S-a
mai reținut în considerentele sentinței, printre altele, că îndeplinirea
atribuțiilor
specifice activității de judecată, finalizată prin
pronunțarea unei soluții în cauză, în lipsa unor elemente de natură a pune la
îndoială buna credință a intimaților, nu poate constitui temei pentru începerea
urmăririi penale. Hotărârea pronunțată reprezintă convingerea acestora, formată
prin evaluarea probelor administrate de părți, cu prezentarea, în considerente,
a argumentelor ce au stat la baza ei și care poate fi supusă căilor de atac
(ordinare sau extraordinare) prevăzute de lege.
Răspunderea penală a magistraților pentru
soluțiile date în cauzele
rezolvate, în lipsa oricăror indicii de comitere de către acestea a vreunei
infracțiuni, nu poate fi angajată, întrucât, potrivit disp. art. 97 alin. (1)
și (2) din Legea
nr. 303/2004, exercitarea
dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor
profesionale
ale judecătorilor în raport cu justițiabilii exclude punerea în discuție a
soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, care sunt supuse căilor de
atac prevăzute de lege.
Or, s-a reținut că
numita C.E. a exercitat căile de atac ordinare și extraordinare prevăzute de
lege împotriva hotărârilor pronunțate în cauza civilă dedusă judecății.
In plus, din actele
și lucrările dosarului nu rezultă că intimații magistrați ar fi
încălcat, cu rea credință sau din neglijență,
normele de procedură civilă aplicabile în speță.
In
absența unor indicii sau probe din care să rezulte săvârșirea acestei
infracțiuni, nu se poate proceda la începerea urmăririi penale sau la
trimiterea în judecată a intimaților magistrați
Cât privește intimata
avocată H.M., aceasta, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr.
51/1995 republicată, pentru organizarea și exercitarea
profesiei de avocat, a formulat în favoarea intervenienților din cauza
civilă M.I. și
T.J., cereri, a acordat acestora asistență și
reprezentare juridică, a redactat acte juridice, utilizând în apărarea
intereselor clienților „mijloace și căi proprii exercitării dreptului de
apărare".
Or, după cum corect
s-a reținut în ordonanțele atacate, aceasta nu este funcționar public, neputând
așadar constitui subiect activ (calificat) al infracțiunii prev. de art. 246 C.
pen.
In plus, nu s-a dovedit că intimata ar fi făcut
susțineri neconforme cu realitatea în
cuprinsul înscrisurilor depuse la
dosar, pentru ca elemente constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 C.
pen., sub aspect obiectiv și subiectiv, să fie întrunite în cauză.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe a
fost respins, ca nefondat, prin decizia
penală nr. 2548 din 25 iunie 2010
pronunțată de I.C.C.J. în dosar nr. 68/39/2010.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat contestație în anulare petentul, respins, ca inadmisibil, de
către I.C.C.J., prin decizia penală nr. 3486 din 06 octombrie 2010 pronunțată
în dosarul nr. 6131/1/2010.
După cum petentul a
arătat în mod expres, acesta a formulat cerere de revizuire a acestei din urmă
decizii.
Potrivit art. 393 alin.
(1) C. proc. pen., „Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse
revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura
civilă".
Cazurile în care o astfel de hotărâre poate fi
supusă revizuirii sunt expres prevăzute
de disp. art. 394, în alin. (1)
lit. a) – e) C. proc. pen.
Din interpretarea
celui dintâi text de lege rezultă că cererea de revizuire se poate exercita
împotriva unei hotărâri prin care se rezolvă fondul unei cauze penale,
finalizată așadar prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Prin urmare, cum petentul a solicitat revizuirea
unei hotărâri pronunțată în calea de
atac extraordinară a contestației
în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (3) C. proc. pen.,
Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de acesta, ca inadmisibilă.
Față de cele arătate,
Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin sentința penală nr. 40 din 15
aprilie 2011 - a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de
către C.I împotriva d.p. nr. 3486 din data de 06 octombrie 2010 pronunțată de Î.C.C.J.
în dosar nr. 6131/1/2010 [prin care s-a soluționat contestația în anulare
formulată de petent împotriva d.p. nr. 2548 din data de 25 iunie 2010
pronunțată în dosar nr. 68/39/2010 de I.C.C.J.
(s.p. nr. 29 din data de 23 martie 2010 a Curții de
Apel Suceava].
A fost obligat revizuientul la plata către stat a
sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare.
Î
mpotriva acestei sentințe, revizuientul a
declarat prezentul recurs.
Recursul
va fi respins ca inadmisibil deoarece sentința curții de apel nu se regăsește
printre
hotărârile care, potrivit art. 385/1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs la
o instanță superioară, inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Î
n consecință, pentru motivul arătat, conform art.
385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,
recursul va fi respins ca
inadmisibil.
Potrivit art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a
cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de recurentul revizuent C.I. împotriva sentinței
penale nr. 40 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și
pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300
lei cu titlul de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie
2011.