ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2985/2011

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 255/39/2011 din data de 23 martie 2011, petentul C.I. a solicitat revizuirea hotărârii în dosarul nr. 6131/1/2010. în motivarea cererii, acesta a arătat că este nemulțumit de soluția dată în dosarul nr. 68/39/2010 al Curții de Apel Suceava, prin sentința penală nr. 29 din 23 martie 2010, aici pronunțată, respingându-i-se plângerea formulată, în temeiul art. 278 l C. proc. pen., împotriva ordonanțelor nr. 39/P/2/2009 din data de 17 noiembrie2009 și nr. 463/II/2/2009 din data de 22 decembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată. Concluziile procurorului, depuse la dosarul cauzei, au fost în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, cu motivarea că împotriva unei hotărâri definitive prin care nu s-a rezolvat fondul - cazul în speță - nu se poate exercita valabil calea de atac a revizuirii.

Analizând cererea de revizuire, Curtea de Apel Suceava, Secția penală, a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 29 din 23 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. 68/39/2010, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza finală C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva ordonanțelor P archetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 39/P/2009 din data de 17 noiembrie2009 și nr. 463/II/2/2009 din data de 22 decembrie 2009, intimați fiind A.A., A.M., A.D., B.G., A.C., C.J., T.A. și H.M. S-au menținut rezoluțiile mai sus-arătate. Pentru a hotărî astfel, a reținut instanța de fond, în esență, că prin ordonanța nr. 39/P/2009 din data de 17 noiembrie2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza disp.

art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a), d) C. proc. pen. și art. 38, art. 42 și art. 45 C. proc. pen. s-a dispus: - neînceperea urmăririi penale față de A.A. - judecător la Judecătoria Botoșani, A.M., A.D., B.G., A.C., C.J. și T.A. - judecători la Tribunalul Botoșani, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., întrucât nu au comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală. - neînceperea urmăririi penale față de H.M. - avocat la Baroul Botoșani, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, și fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există.

- disjungerea cauzei față de H.M. și declinarea competenței în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. - disjungerea cauzei față de făptuitorii M.I. și T.J. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, sub aspectul infracțiunilor de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. și mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen. Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța că, prin plângerea penală formulată, persoanele vătămate C.E. și C.I. au solicitat a se efectua cercetări față de A.A. - judecător la Judecătoria Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., întrucât a soluționat în mod greșit dosarul civil nr. 4112/193/2008 al Judecătoriei Botoșani, cât și față de avocata H.M.

de la Baroul Botoșani, întrucât în calitate de apărător ales al numiților M.I. și T.J., a depus la dosarul cauzei două cereri de intervenție în interes propriu în numele acestora, deși cei doi nu aveau nici un drept, făcând totodată mențiuni neconforme cu realitatea în conținutul înscrisurilor prezentate instanței. Ulterior, persoana vătămată C.I. a solicitat a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și față de judecătorii A.M., A.D., B.G., T.A., A.C. și C.J. de la Tribunalul Botoșani, care au soluționat recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de judecătoarea A.A. în dosarul civil nr. 4112/193/2008 al Judecătoriei Botoșani, și contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile prin care s-a soluționat recursul, magistrații îndeplinindu-și în mod necorespunzător îndatoririle de serviciu, prin respingerea cererii de a-i scoate din cauză pe M.I.

și T.J., introduși în mod abuziv și fără drept de către avocata H.M. S-a mai reținut în considerentele sentinței, printre altele, că îndeplinirea atribuțiilor specifice activității de judecată, finalizată prin pronunțarea unei soluții în cauză, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credință a intimaților, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale. Hotărârea pronunțată reprezintă convingerea acestora, formată prin evaluarea probelor administrate de părți, cu prezentarea, în considerente, a argumentelor ce au stat la baza ei și care poate fi supusă căilor de atac (ordinare sau extraordinare) prevăzute de lege. Răspunderea penală a magistraților pentru soluțiile date în cauzele rezolvate, în lipsa oricăror indicii de comitere de către acestea a vreunei infracțiuni, nu poate fi angajată, întrucât, potrivit disp.

art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor în raport cu justițiabilii exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, care sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. Or, s-a reținut că numita C.E. a exercitat căile de atac ordinare și extraordinare prevăzute de lege împotriva hotărârilor pronunțate în cauza civilă dedusă judecății. In plus, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că intimații magistrați ar fi încălcat, cu rea credință sau din neglijență, normele de procedură civilă aplicabile în speță.

In absența unor indicii sau probe din care să rezulte săvârșirea acestei infracțiuni, nu se poate proceda la începerea urmăririi penale sau la trimiterea în judecată a intimaților magistrați Cât privește intimata avocată H.M., aceasta, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a formulat în favoarea intervenienților din cauza civilă M.I. și T.J., cereri, a acordat acestora asistență și reprezentare juridică, a redactat acte juridice, utilizând în apărarea intereselor clienților „mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare". Or, după cum corect s-a reținut în ordonanțele atacate, aceasta nu este funcționar public, neputând așadar constitui subiect activ (calificat) al infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

In plus, nu s-a dovedit că intimata ar fi făcut susțineri neconforme cu realitatea în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, pentru ca elemente constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., sub aspect obiectiv și subiectiv, să fie întrunite în cauză. Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 2548 din 25 iunie 2010 pronunțată de I.C.C.J. în dosar nr. 68/39/2010. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare petentul, respins, ca inadmisibil, de către I.C.C.J., prin decizia penală nr. 3486 din 06 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 6131/1/2010. După cum petentul a arătat în mod expres, acesta a formulat cerere de revizuire a acestei din urmă decizii.

Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., „Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă". Cazurile în care o astfel de hotărâre poate fi supusă revizuirii sunt expres prevăzute de disp. art. 394, în alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen. Din interpretarea celui dintâi text de lege rezultă că cererea de revizuire se poate exercita împotriva unei hotărâri prin care se rezolvă fondul unei cauze penale, finalizată așadar prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Prin urmare, cum petentul a solicitat revizuirea unei hotărâri pronunțată în calea de atac extraordinară a contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 403 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea va respinge cererea de revizuire formulată de acesta, ca inadmisibilă. Față de cele arătate, Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin sentința penală nr. 40 din 15 aprilie 2011 - a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către C.I împotriva d.p. nr. 3486 din data de 06 octombrie 2010 pronunțată de Î.C.C.J. în dosar nr. 6131/1/2010 [prin care s-a soluționat contestația în anulare formulată de petent împotriva d.p. nr. 2548 din data de 25 iunie 2010 pronunțată în dosar nr. 68/39/2010 de I.C.C.J. (s.p. nr. 29 din data de 23 martie 2010 a Curții de Apel Suceava]. A fost obligat revizuientul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Î mpotriva acestei sentințe, revizuientul a declarat prezentul recurs. Recursul va fi respins ca inadmisibil deoarece sentința curții de apel nu se regăsește printre hotărârile care, potrivit art. 385/1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs la o instanță superioară, inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție. Î n consecință, pentru motivul arătat, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins ca inadmisibil. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul revizuent C.I. împotriva sentinței penale nr. 40 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2011.