ÎCCJ, Decizia nr. 341/2011

Ședința publică de la 20 iunie 2011

Asupra recursului de

față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin sentința nr. 973

din 7 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A.I. A fost

obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut, în esență, că petentul A.I. a formulat

plângere împotriva rezoluției nr. 2707/1385/VIII/1/2010 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică. Din examinarea cererii prima instanță a reținut că petentul a

formulat plângere împotriva rezoluției nr. 2194/C/5043/VIII-1/2009 din 22

februarie 2010 prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea anterior

formulată pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 222 C. proc. pen.,

plângerea împotriva rezoluției nr. 2194/C/5043/VIII-1/2009 fiind respinsă prin

rezoluția nr. 2707/1385/VIII/1/2010.

Cu privire la

plângerea adresată instanței și întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. s-a constatat că este inadmisibilă, deoarece prin rezoluția

atacată nu a fost dispusă una dintre soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul; recursul nu a fost

motivat.

Analizând cauza sub

toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru

considerentele ce urmează.

Astfel după cum

rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 275 și următoarele C. proc. pen.

împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală orice persoană poate face

plângere, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime,

plângerea fiind soluționată potrivit distincțiilor prevăzute de art. 275 alin.

(3) C. proc. pen. și art. 278 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În materia soluțiilor

de netrimitere în judecată legiuitorul a prevăzut nu doar posibilitatea

exercitării controlului ierarhic (potrivit art. 278 C. proc. pen.), dar și a

celui judecătoresc, în procedura specială reglementată de art. 278

1

C.

proc. pen.

Rezultă,

așadar, că în situația în care într-o cauză concretă nu s-a dispus una dintre

soluțiile expres și limitativ prevăzute de art. 278

1

alin. (19 C.

proc. pen. și nici nu sunt incidente alte cazuri de excepție în care

legiuitorul a prevăzut dreptul de a se supune o soluție /măsură a procurorului

cenzurii instanței, nu există dreptul de a ataca prin plângere actul

procurorului.

Aplicând

considerațiile teoretice anterior expuse speței de față se constată că prima

instanță a pronunțat o hotărâre legală, temeinică și riguros motivată, dând o

corectă interpretare și aplicare prevederilor legale incidente, petentul

sesizând instanța cu soluționarea unei cereri care, prin raportare la obiectul

său, nu era prevăzută de legea procesuală în vigoare, fiind, pe cale de

consecință, inadmisibilă, petentul formulând plângere împotriva unei soluții

care nu se putea circumscrie celor expres și limitativ prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Pentru considerentele

ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1, lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței nr. 973 din 7

iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 3587/1/2010.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.