ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2296/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2296/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 41 din 16 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori s-a respins, ca fiind neîntemeiată, plângerea
formulată de petentul S.E.C. împotriva ordonanței nr. 871/P/2007 de la 17
martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin
rezoluția nr. 715/II/2/2008 din 22 aprilie 2008 a procurorului general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
A fost
obligat petentul la plata sumei de 10 lei, cheltuieli judiciare statului.
S-a
reținut că prin plângerea formulată pe rolul instanței la data de 13 mai 2008,
conform dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., petiționarul S.E.C. a
criticat soluțiile date prin ordonanța nr. 871/P/2007 de la 17 martie 2008 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și prin rezoluția nr. 715/II/2/2008
din 22 aprilie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Craiova, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a preciza
în scris motivele, cu mențiunea că vor fi depuse ulterior, după ce va cunoaște
actele din dosarul Parchetului.
În
vederea unei juste soluționări a cauzei, instanța a dispus atașarea dosarului
de urmărire penală cu nr. 871/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Craiova, în care s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de
subcomisarul de poliție B.C. pentru infracțiunile prevăzută de art. 246, 250 alin.
(1) și (3) C. pen. și art. 266 alin. (2) C. pen., precum și disjungerea cauzei
și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă
Tribunalul Dolj, pentru continuarea cercetărilor față de agenții de poliție S.C.,
D.C., D.Șt.A., V.F. și F.G.
La data
de 9 iulie 2008, petentul a solicitat acordarea de ajutor public judiciar
constând în scutirea taxelor de timbru și orice altă plată, pentru obținerea
copiilor necesare de pe actele din dosar, pe toată durata procesului, până la
rămânerea definitivă a hotărârii, în toate căile de atac, respectiv:
încheierile de ședință de la toate termenele, toate actele îndeplinite de
instanță către orice instituție în legătură cu dosarul, precum și actele și
cererile formulate de intimați și apărătorii lor, documente ce a solicitat să-i
fie expediate la domiciliu, certificate și ștampilate pe fiecare pagină.
A
solicitat copie de pe filele din dosarul Curții de Apel, precum și de pe filele
din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 871/P/2007,
motivând că nu realizează venituri pentru a reuși să obțină documentele
necesare în vederea motivării și susținerii plângerii, invocând art. 1 și 6 din
O.U.G. nr. 51/2008, cererea fiind respinsă prin încheierea din 9 iulie 2008.
Împotriva
acestei încheieri, a formulat cerere de reexaminare petentul, care a fost
respinsă prin încheierea din 5 septembrie 2008.
Ulterior,
petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute
de art. 3 din O.U.G. nr. 51/2008, art. 128 pct. 4 și 7 din Regulamentul de
Ordine Interioară a Instanțelor judecătorești și art. 3 lit. ț) din Legea nr. 146/1997
privind taxele de timbru, arătând că acestea încalcă dispozițiilor art. 21 din
Constituția României privind accesul liber la justiție, iar prin încheierea din
20 octombrie 2008, în baza art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a fost
sesizată Curtea Constituțională a României, pentru soluționarea excepțiilor
ridicate de petent, iar în baza art. 303 alin. (6) C. proc. pen., coroborat cu art.
29 alin. (5) din Legea nr. 47/1902, a fost suspendată judecarea cauzei până la
soluționarea excepțiilor ridicate.
Această
încheiere a fost atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție de
către, intimatul B.C., instanța supremă, prin decizia nr. 3586 din 5 noiembrie
2008 pronunțată în dosarul nr. 9010/1/2008 a admis recursul declarat de
intimatul B.C., a casat încheierea atacată și, în rejudecare, a respins, ca
inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de
petentul S.E.C., înlăturând dispoziția de suspendare a judecării cauzei și a
trimis dosarul la Curtea de Apel Craiova pentru continuarea judecății.
Din
analiza actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Curtea constată că
plângerea formulată de petiționarul S.E.C. este neîntemeiată și urmează a o
respinge, pentru următoarele considerente:
În
speță, petentul a formulat plângere penală, la data de 20 februarie 2008, împotriva
lucrărilor de poliție care în dimineața zilei de 19 septembrie 2007 l-au condus
forțat la sediul Secției 2 Poliție, i-au pus cătușe, precum și împotriva
subcomisarului de poliție B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.,
arestare nelegală, cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.
și purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.
De
asemenea, se reține că, la 10 martie 2008, I.P.J. Dolj - Compartimentul de
Inspecție Internă a înaintat o nouă plângere a petentului, care a fost conexată
la plângerea menționată mai sus și în cuprinsul căreia se fac referiri la
subofițerii Secției 2 Poliție care, în ziua de 19 septembrie 2007, i-au pus
cătușele la mâini și l-au condus la secție în baza unui mandat de aducere emis
de ofițerul B.C. De asemenea, în această din urmă plângere, petiționarul a
precizat faptul că agentul șef F.G. din cadrul Secției 2 Poliție, a întocmit la
data de 08 ianuarie 2008 un proces-verbal de contravenție prin care i s-a
aplicat sancțiunea amenzii în sumă de 100 lei RON.
Prin
ordonanța nr. 871/P/2007 de la 17 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Craiova a dispus, conform art. 288 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art.
10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, 45 și 42 C. pen., neînceperea urmăririi
penale față de subcomisarul de poliție B.C., cercetat pentru infracțiunile
prevăzute de art. 246, art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 266 alin. (2) C.
pen., precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în
favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru continuarea
cercetărilor față de agenții de poliție S.C., D.C., D.Șt.A., V.F. și F.G., sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (1) și(3) și art.
246 C. pen.
Totodată,
s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de
acesta.
Pentru a
dispune astfel, procurorul de caz, examinând actele premergătoare începerii
urmăririi penale, a reținut în esență că subcomisarul B.C. nu a întrebuințat
expresii jignitoare, nu a exercitat acte de violență, promisiuni sau amenințări
față de petentul S.E.C., pentru obținerea de declarații, iar mandatul de
aducere al celui din urmă a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale.
Totodată,
procurorul a constatat că, potrivit declarației agentului de poliție S.C., în
dimineața de 19 septembrie 2007, petentul S.E.C. a fost condus la sediul
Secției 2 Poliție cu ajutorul agenților de poliție D.Șt.A. și V.F.
Împotriva
acestei ordonanțe, petiționarul S.E.C. a formulat plângere la procurorul
ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 715/II/2/2008 din 22 aprilie 2008, a
dispus în baza art. 275 și următoarele C. proc. pen., respingerea acestei
plângeri, ca neîntemeiată, cu motivarea că actele premergătoare efectuate nu au
demonstrat existența vreunui temei de fapt și de drept care să justifice
tragerea la răspundere penală subcomisarului de poliție B.C. sub aspectul
infracțiunilor sesizate.
Astfel,
s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 201 C. proc. pen., din categoria
organelor de urmărire penală care pot emite mandate de aducere fac parte, pe
lângă procurori și organele de cercetare penală care sunt fie organe de
cercetare ale poliției judiciare, fie organe de cercetare specială,
subcomisarul menționat anterior având calitatea de organ de cercetare la
poliției judiciare, mandatul de aducere emis de acesta în condițiile art. 186 C.
proc. pen., fiind circumscris deci îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor
sale de serviciu.
Referitor
la faptele penale pretins a fi fost săvârșite de agenții de poliție S.C., D.C.,
D.Șt.A., V.F. și F.G., s-a apreciat că în mod corect procurorul de caz a dispus
declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj deoarece
dispozițiile legale în materie stabilesc competența materială ca aparținând
acestui parchet.
În
final, s-a constatat că nu se impune în speță infirmarea soluției dată de
procuror în cauză, plângerea petiționarului fiind apreciată ca neîntemeiată și
respinsă ca atare.
Astfel,
instanța reține că petentul, având calitatea de făptuitor în dosarul nr. 3604/P/2005
pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violențe, insultă și
distrugere prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen., art. 205 C. pen. și art. 217
alin. (l) C. pen., reclamate de partea vătămată C.M., a fost citat de mai multe
ori pentru a se prezenta la Secția 2 Poliție și, întrucât nu s-a prezentat, la
data de 18 septembrie 2007, s-a emis mandatul de aducere de către subcomisarul
de poliție B.C., intimat în prezenta cauză, prin care s-a dispus ca, în
conformitate cu art. 183 C. proc. pen., organele de poliție să-l aducă pe
petent, în ziua de 19 septembrie 2007, ora 10,00 la Secția 2 Poliție, cu mențiunea
că executarea mandatului să se facă în conformitate cu art. 184 C. proc. pen.
În
executarea acestui mandat, la 19 septembrie 2007, agentul șef de poliție S.C.
și agentul de poliție D.C., din cadrul Poliției Municipiului Craiova, Secția 2,
s-au prezentat la domiciliul petentului, care a ieșit din scara blocului la ora
7,50 când i s-a prezentat mandatul de aducere emis pe numele său, cu
solicitarea de a-i însoți la sediul Secției 2 Poliție.
Întrucât
petentul a refuzat, s-a procedat la urcarea forțată a acestuia în autoturismul
din dotarea poliției.
La
sediul Secției de Poliție a refuzat să coboare din autoturism și, devenind
violent, a fost încătușat și condus forțat în camera de anchetă.
Intimatul
B.C. a dispus ca petentul să fie descătușat, i s-au adus la cunoștință
învinuirile ce i se aduc, precum și toate drepturile de care beneficiază și i
s-a cerut să-și exprime punctul de vedere, însă acesta a refuzat, activitatea
fiind consemnată într-un proces-verbal.
Din
probatoriile administrate nu rezultă ca lucrătorul de poliție, intimatul B.C.,
să fi desfășurat activități care să realizeze conținutul constitutiv al
infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de
art. 246 C. pen., purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (3) C.
pen. și arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2)
C. pen., reclamate de petent.
În ceea
ce privește faptele reclamate de către petent pentru lucrătorii de poliției
care au participat la executarea mandatului de aducere, a fost disjunsă cauza
și s-a dispus declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj,
ce are competență materială pentru cercetarea eventualelor fapte săvârșite de
agenții de poliție S.C., D.C., D.Șt.A., V.F. și F.G.
Față de
aceste considerente, plângerea formulată de petent este neîntemeiată și, în
baza dispozițiilor art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,
urmează a fi respinsă.
Împotriva
acestei sentințe penale a declarat recurs petentul S.E.C., criticând-o ca
nelegală și netemeinică, solicitând, în esență, casarea acesteia și trimiterea
cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatului B.C. sub
aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 250 alin.
(1) și (3) C. pen. și art. 266 alin. (2) C. pen.
Examinând
actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de
critică invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept,
așa cum prevăd dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen.,
Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petentul S.E.C. se privește
ca nefondat și urmează a fi respins, ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen.
Aceasta
întrucât prima instanță, verificând ordonanța nr. 871/P/2007 din 17 martie 2008
a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen.,
raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a intimatului, subcomisar de poliție
B.C., pentru infracțiunile imputate, prevăzute de art. 246, art. 250 alin. (1)
și (3) C. pen. și art. 266 C. pen., întrucât faptele nu există (menținută prin
rezoluția nr. 715/II/2/2008 din 22 aprilie 2008 a Procurorului General al
aceleiași unități de parchet), pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul
cauzei, prin conformare la dispozițiile art. 278
1
alin. (7) C. proc.
pen., a pronunțat, în baza dispozițiilor art. 278
1
alin. (8) lit. a)
teza III C. proc. pen., soluția legală a respingerii plângerii petiționarului S.E.C.,
ca nefondată, menținând ordonanța atacată.
În
demersul analitic propriu, Înalta Curte are în vedere cu titlu de premisă că,
la data de 6 aprilie 2007, a fost începută urmărirea penală față de numiții S.E.C.
și S.I. în dosarul nr. 3604/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Craiova, pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe și distrugere,
prevăzute de art. 180 alin. (1) și art. 217 alin. (1) C. pen.
Subcomisarul
de poliție B.C. din cadrul Secției 2 Poliție Craiova a emis, la data de 18
septembrie 2007, două mandate de aducere pentru ziua de 19 iulie 2007 pe numele
învinuiților S.E.C. și S.I., având în vedere faptul că, fiind citați anterior
de mai multe ori pentru audieri, aceștia nu s-au prezentat.
În baza
mandatului emis de ofițerul de poliție, agentul șef de poliție S.C. și agentul
D.C. s-au prezentat la domiciliul persoanei vătămate pe care au invitat-o la
sediul secției de poliție, după ce i-au adus la cunoștință dispozițiile
mandatului de aducere.
Acesta a
refuzat să se supună mandatului, motiv pentru care a fost constrâns în
conformitate cu dispozițiile art. 184 alin. (3
1
) C. proc. pen. S.E.C.
s-a manifestat violent fiind încătușat și prezentat subcomisarului de poliție B.C.
care emisese mandatul de aducere.
Ofițerul
de poliție i-a adus la cunoștință persoanei vătămate faptele pentru care era
cercetată în dosarul nr. 3604/P/2005 și drepturile procesuale în prezența
martorului asistent I.N., fiind întocmit în acest sens un proces verbal.
S.E.C. a
refuzat să dea declarație, moment în care ofițerul de poliție le-a cerut
agenților de poliție să îi desfacă cătușele și să îl conducă spre ieșirea din
sediul secției.
Potrivit
declarației martorului I.N., subcomisarul B.C. nu i-a adresat cuvinte
jignitoare și nu l-a lovit pe S.E.C.
Concomitent,
se are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 183 C. proc. pen., o persoană
poate fi adusă în fața organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată
pe baza unui mandat de aducere întocmit potrivit art. 176 dacă, fiind anterior
citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezentarea ei este necesară.
Se
constată că, subcomisarul de poliție B.C. a respectat dispozițiile legale
menționate, dar și dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, conform cărora
persoanele aduse cu mandat nu pot rămâne la dispoziția organelor judiciare
decât timpul strict necesar pentru audierea lor.
Se mai
reține pe de altă parte că potrivit dispozițiilor art. 201 C. proc. pen., din
categoria organelor de urmărire penală care pot emite mandate de aducere fac
parte, pe lângă procurori și organele de cercetare penală care sunt fie organe
de cercetare ale poliției judiciare, fie organe de cercetare specială,
subcomisarul menționat anterior având calitatea de organ de cercetare la
poliției judiciare, mandatul de aducere emis de acesta în condițiile art. 186 C.
proc. pen., fiind circumscris deci îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor
sale de serviciu.
Conchizându-se
că intimatul făptuitor, subcomisar de poliție B.C., nu a întrebuințat expresii
jignitoare, nu a exercitat acte de violență, promisiuni ori amenințări față de
petiționarul S.E.C. pentru obținerea de declarații, iar mandatul de aducere în
discuție a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie suscitate,
se apreciază că justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimatului
nominalizat, deoarece faptele pretins a fi fost comise și imputate ca întrunind
elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 250
alin. (1) și (3) C. pen. și art. 266 alin. (2) C. pen., nu există în
materialitatea lor.
Văzând
și dispozițiile art. 192 alin. (2), C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de petentul S.E.C. împotriva sentinței penale nr.
41 din 16 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Obligă
recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 17 iunie 2009.