ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2490/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 17 aprilie 2008, numitul N.M. a formulat plângere pentru

săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 C. pen.,

față de numiții N.M. și B.G., plângerea fiind înregistrată sub nr. 4498/P/2008

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, ulterior înaintată la Secția 3

Poliție Craiova, aici fiind repartizată subinspectorului M.F.

La data de 21 noiembrie 2008 petiționara a formulat plângere împotriva

subinspectorului M.F. în cuprinsul căreia a menționat că i-au fost îngrădite

exercițiul dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României, art.

6, 10 și 11 din C.E.D.O. în activitatea de cercetare penală pe care acesta a

desfășurat-o. S-a reținut că petiționara a primit mai multe invitații pentru a

se prezenta la sediul Secției 3 Poliție în vederea audierii și nu a răspuns

acestor invitații, iar în ziua de 20 august 2008, subinspectorul M.F. a

întocmit proces verbal, semnat și de petiționară în care se menționează faptul

că i-a fost adusă acesteia la cunoștință fapta pentru care este cercetată și

încadrarea juridică. B.G. a solicitat termen pentru a-și angaja un apărător

ales, fiind stabilită data de 29 august 2008 pentru ca aceasta să se prezinte

la sediul Secției 3 Poliție, iar la data menționată persoana vătămată nu s-a

prezentat, fapt consemnat în procesul-verbal întocmit de subinspectorul M.F.

Prin rezoluția dată în dosarul nr. 845/P/2008 din 2 decembrie 2008,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 10 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 228 alin. (6) C. proc. pen., a dispus neînceperea

urmăririi penale față de subinspectorul M.F. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 247 C. pen.

Pentru a dispune astfel procurorul a constatat că nu există nicio

îngrădire a folosinței sau exercitării drepturilor persoanei vătămate de către

subinspectorul M.F. în activitatea de cercetare penală desfășurată de acesta,

iar dispozițiile art. 24 din Constituția României, art. 6 paragraful 3 din C.E.D.O.

au fost respectate de făptuitor, fapt ce rezultă din cuprinsul procesului

verbal întocmit.

Împotriva rezoluției mai sus menționate, petiționara B.G. a formulat în

termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost

respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 7/II/2/2009 din 9 ianuarie 2009 de

procurorul general al Parchetului de pe Curtea de Apel Craiova.

Ca urmare, nemulțumită, petiționara s-a adresat cu plângere instanței

de judecată competente, în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 60 din 30 martie 2009, Curtea de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționara B.G. împotriva rezoluției din 9 ianuarie 2009 adoptată

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în

dosarul nr. 7/11/2/2009, vizând pe intimatul M.F., subinspector de poliție, cu

motivarea că prin cele două rezoluții, s-a stabilit judicios că petiționarei,

cu ocazia instrumentării unui dosar, nu i-au fost încălcate drepturile

stabilite în art. 23 din Constituție, cât și cele stabilite în art. 6, art. 10

și art. 11 din C.E.D.O., atunci când i s-a solicitat o declarație în calitate

de făptuitor, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 259 C.

pen.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Craiova, la data de 10 aprilie 2009,

petiționara B.G. a declarat recursul de față în susținerea căruia a depus

motive de recurs, a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la

parchet pentru redeschiderea și completarea cercetărilor.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele

considerente:

Procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu notele scrise de

recurs precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate temeinicie, Înalta

Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale fată de intimatul M.F.

adoptată de parchet și confirmată de prima instanță, este temeinică și legală,

din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunii prevăzută

de art. 247 C. pen.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă niciun fel de

indiciu că intimatul ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu prin

îngrădirea unor drepturi, întrucât faptele reclamate nu există.

Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice

casarea sentinței instanței de fond și, în consecință, desființarea rezoluției

procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara B.G.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga

recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara B.G. împotriva

sentinței penale nr. 60 din 30 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2009.