ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1155/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8 din 21 ianuarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori –

în Dosarul nr. 2321/54/2008, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii

formulate de petiționarul

E.P. împotriva rezoluției nr. 239/P/2008 din 14 mai 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

A menținut rezoluția

atacată.

A obligat petiționarul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Petiționarul E.P. a formulat

plângere, înregistrată urmare adresei nr. XX din 12 martie  2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

solicitând tragerea la răspundere penală a subcomisarului de poliție C.M.V.

care a efectuat cercetări în Dosarul nr. 140/P/1997 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Orșova, privind pe notarul public Ș.I., precum și pe numiții C.M.,

C.F. și T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului

prevăzută de art. 264 C. pen.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că subcomisarul de poliție C.M. a efectuat acte

de cercetare în dosarul indicat de petiționar, formulând propunere de

neîncepere a urmăririi penale.

Soluția de netrimitere în

judecată a fost infirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Orșova, care a

dispus completarea cercetărilor, subcomisarul de poliție – după administrarea

actelor dispuse de procuror – întocmind un nou referat, cu aceeași propunere,

soluția fiind însușită de procuror.

Rezoluția dată în Dosarul nr.

140/P/1997 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova, a fost confirmată de

procurorul ierarhic superior și, ulterior, menținută prin sentința penală nr. 63

din 23 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Orșova.

Hotărârea a rămas definitivă

prin Decizia penală nr. 876 din 28 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți.

Urmare plângerii formulate

de petiționar împotriva subcomisarului de poliție C.M. s-a constatat că faptele

reclamate datează din 1998, fiind împlinit astfel termenul de prescripție

prevăzut de art. 121 C. pen. cu referire la art. 122 lit. c) C. pen.

Rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale dată în Dosarul nr. 239/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova a fost confirmată prin rezoluția nr. 1117/II/2 din 9

iunie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

Instanța de fond,

soluționând plângerea formulată de petiționarul E.P. împotriva rezoluției

procurorului, a constatat că aceasta este legală și temeinică.

Referirile petiționarului,

în plângerea formulată și la alte persoane care au instrumentat alte cauze în

care acesta a fost parte, nu poate constitui obiectul analizei, acesta

limitându-se la examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs petiționarul E.P. solicitând

casarea acesteia și în cadrul rejudecării, admiterea plângerii și trimiterea

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând recursul formulat de petiționarul E.P., în conformitate cu

dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen., constată că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., soluțiile care pot fi dispuse în cadrul examinării

legalității și temeiniciei rezoluțiilor sau ordonanțelor procesului sunt:

a) respinge plângerea, prin

sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând

rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin

sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza

procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după

caz;

c) admite plângerea prin

încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele

existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare.

Legiuitorul a stabilit

astfel, procedura de urmat atât în cazul în care actele premergătoare nu conduc

la concluzia existenței vreunui indiciu privind săvârșirea vreunei infracțiuni,

dar și atunci când din conținutul acestora rezultă necesitatea începerii

urmăririi penale sau reținerea cauzei spre judecată de către instanța

competentă a se pronunța asupra fondului cauzei.

În speța dedusă judecății,

din actele premergătoare efectuate în cauză, inclusiv din declarația dată de

făptuitorul E.P.(f. 7 d.u.p.) rezultă că acesta a solicitat tragerea la

răspundere penală a comisarului de poliție C.M. pentru săvârșirea infracțiunii

de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât

instrumentând Dosarul nr. 140/P/1997 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Orșova a întocmit referatul prin care a propus o soluție de neîncepere a

urmăririi penale față de persoanele cercetate.

Raportat la limitele de

pedeapsă prevăzute de norma de incriminare – infracțiunea de favorizarea

infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. fiind sancționată cu închisoarea de

la 3 luni la 7 ani – și la data săvârșirii pretinsei fapte – 19 august    1998,

în mod corect instanța de fond a constatat ca fiind împlinit termenul de

prescripție prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen.

Ca atare, constatându-se

existența unei cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, în

mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale iar instanța a

constatat incidența dispozițiilor art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

respingând plângerea petiționarului E.P. ca fiind nefondată.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționarul E.P. împotriva sentinței penale nr. 8 din 21 ianuarie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul E.P. împotriva sentinței penale nr. 8 din 21 ianuarie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 martie 2009.