ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3473/2008

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 2863 de la 18 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2359/54/2007, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul petiționar M.I., privind excepțiile de neconstituționalitate a anexei C din Legea nr. 304/2004 și a art. 209 C. proc. pen. A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.I. împotriva sentinței penale nr. 184 din 14 decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. A fost obligat recurentul petiționar la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța supremă, ca instanță de recurs a reținut că prin sentința penală nr. 184 din 14 decembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 27 octombrie 2007 în dosarul nr. 679/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. S-a reținut de prima instanță că petiționarul s-a adresat organului de urmărire penală, solicitând tragerea la răspundere penală a intimatei, notar public, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., cu prilejul întocmirii contractului de donație autentificat sub nr. 1675 din 11 iulie 2003. Urmare actelor premergătoare efectuate în verificarea sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen., constatând că faptele sesizate drept infracțiuni nu există în materialitatea lor. Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost menținută prin rezoluția dată în dosarul nr. 2327/U/2/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în procedura prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. Urmare controlului judiciar efectuat în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., prima instanță a apreciat legală și temeinică rezoluția de netrimitere în judecată a notarului public, contractul de donație autentificat prin încheierea nr. 1674 din 11 iulie 2003, fiind întocmit în baza documentelor prezentate de părți, respectiv donator SC S. SA și Consiliul Local al Municipiului Slatina, donatar, consemnând date și împrejurări corespunzătoare acestora, așa încât s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale.

În termen legal, petiționarul a declarat recurs, reiterând aspectele sesizate în plângerea adresată organelor de urmărire penală, constând în aceea că notarul public a consemnat împrejurări nereale în contractul de donație. Petiționarul a solicitat, casarea sentinței și pe fond trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, fiind în opinia sa suficiente dovezi care probează săvârșirea infracțiunii de fals intelectual de către notarul public. Examinând cauza sub toate aspectele, în raport cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat nefondat recursul.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, contractul de donație, intervenit între SC S. SA și Consiliul Local al municipiului Slatina a fost întocmit în raport cu actele depuse de donator care făceau dovada proprietății asupra bunurilor imobile, obiect ale contractului, teren în suprafață de 716,15 mp, împreună cu construcția C 1 bloc 1 locuințe în suprafață de 622,19 m compus din parter și 4 etaje situat în intravilanul municipiului Slatina, județul Olt, respectiv certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria OT nr. 0006 din 22 iunie 2004 eliberat de Consiliul Județean Olt, iar construcțiile, conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 527/1994 încheiat între FPS Asociația S. programul Acțiunilor Salariaților.

Cum în cauză, nu s-a făcut dovada unui minim de date, din care să rezulte că s-a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., constatându-se existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, motivat legal și temeinic, prima instanță a respins plângerea formulată de petiționar, menținând rezoluția atacată. Întrucât la examinarea din oficiu nu s-a constatat existența vreunui caz de casare, care să motiveze reformarea hotărârii, recursul a fost respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 193 alin. (6) C. proc.

pen. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de intimată, în această fază procesuală potrivit chitanțelor depuse la dosar, onorariu avocat ales. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, contestatorul M.I., ce a avut calitatea de recurent contestator petiționar, în recurs, contestație, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. În motivarea contestației în anulare formulate, contestatorul a arătat că a fost încălcată procedura de citare prevăzută de lege [art. 176 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.], întrucât nu a indicat obiectul real al cauzei penale, respectiv plângerea sa contra actelor procurorului, formulată în baza art. 278 alin. (2) C. proc.

pen., și nu conform art. 278 1 C. proc. pen. cum eronat s-a prevăzut în citația emisă în data de 2 august 2008. De asemenea a arătat, că instanța a încălcat prevederile art. 29 alin. ( 1)-(5) din Legea nr. 42/1992, deoarece nu a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitea prevederilor legale (anexa C din Legea nr. 304/2004 și art. 209 C. proc. pen.) menționate în cererea din 18 august 2008 de care depinde soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii nr. 184/2007 emisă de o instanță neconstituțională și pe un temei neconstituționale (art. 209 C. proc. pen.). Prezentei contestații în anulare, i-a fost atașată citația nr. 2359/54/2007 emisă la 02 august 2008, aflată la fila 2 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, în cauză nu s-a dispus citarea contestatorului, în raport cu dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc. pen. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 391 C. proc. pen. a pus în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca inadmisibilă, în principiu, a contestației în anulare, întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri nesusceptibile de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac. Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. sub aspectul admisibilității în principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind inadmisibilă contestația în anulare pentru considerentele ce se vor arăta.

În conținutul dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, sunt prevăzute cazurile de contestație în anulare, statuându-se că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). Înalta Curte, verificând contestația în anulare formulată de contestatorul M.I., în raport cu motivele arătate, actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 391 C. proc.

pen., referitoare la admisibilitatea în principiu, a constatat că cererea de contestație în anulare exercitată de contestator, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. este inadmisibilă. Din analiza dosarului cu nr. 2359/54/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, rezultă că la fila 2 din acesta, se află cererea formulată de M.I. și depusă la Curtea de Apel Craiova, intitulată cerere de recurs împotriva hotărârii din 14 decembrie 2007 pronunțată în d osarul nr. 2359/54/2007, așa încât obiectul cauzei l-a constituit recursul declarat de recurentul petiționar la hotărârea menționată, care a avut termen de judecată la data de 18 septembrie 2008, termen după ce dosarul a fost trimis de Curtea Constituțională la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, dispunându-se citarea recurentului petiționar, potrivit rezoluției aflate la fila 61 din dosarul menționat.

Astfel, a fost întocmită citația pentru recurentul petent M.I. pentru termenul de judecată, în recurs de la 18 septembrie 2008, citația fiind emisă la 2 august 2008, aceasta conținând elementele esențiale prevăzute de art. 176 alin. (1) lit. a)-g) C. proc.

pen., respectiv denumirea instanței de judecată care emite citația, sediul său, data emiterii și numărul dosarului; numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat și indicarea obiectului cauzei; adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în orașe și municipii: localitatea, județul, strada, numărul și apartamentul unde locuiește [...]; ora, ziua, luna și anul, locul de înfățișare, precum și invitarea celui citat să se prezinte la data și locul indicate, cu arătarea consecințelor legale în caz de neprezentare; că partea citată are dreptul la un apărător cu care să se prezinte la termenul fixat, că potrivit art. 171 alin. (2) și (3) apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu își alege un apărător, cu care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un apărător din oficiu; că partea citată poate, în vederea exercitării dreptului la apărare, să consulte dosarul aflat la arhiva instanței, citația fiind depusă de contestator.

Î n mod concret citația pentru termenul de judecată menționat are următoarele mențiuni: România, Înalta Curte de Casație și Justiție, str. Batistei nr. 25, Sectorul 2 - București, Secția Penală, dosarul nr. 2359/54/2007, citație emisă la 2 august 2008, M.I., din Slatina, județul Olt, este chemat în această instanță, camera P8, completul nr. 4, în ziua de 13 Septembrie 2008, ora 9:00, în calitate de recurent-petent, în proces cu C.V. , în calitate de intimat pentru recurs-plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 278 1 C. proc. pen.). Partea citată are dreptul la un apărător cu care să se prezinte la termenul fixat. în cazurile prevăzute de art. 171 alin. (2) și (3) C. proc.

pen. , apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu își alege apărător cu care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un apărător din oficiu. în vederea exercitării dreptului la apărare, partea citată poate să consulte dosarul aflat la arhiva instanței, citația fiind semnată de emitent, aceasta, aflându-se la fila 2 dosarul nr. 2638/1/2008 Înaltei Curți, citație depusă de actualul contestator în prezenta cauză, aflată la fila 2. De asemenea, la dosarul Înaltei Curți, ca instanță de recurs cu nr. 2359/54/2007, la fila 73, se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată a recursului declarat de recurentul petent M.I., de la 18 septembrie 2008, dovadă care are indicate toate elementele cuprinse în art. 181 alin. (1) C. proc.

pen., pe dovadă fiind subliniate de către agent mențiunile că „am afișat actul: pe ușa principală a locuinței destinatorului;", precum și aceea de la „pct. b) nici o persoană de la pct. 1 nu a fost găsită;", iar la semnătura primitorului actului s-a făcut mențiunea „Afișat". În raport cu cele arătate, Înalta Curte constată că procedura de citare a recurentului petent M.I. pentru termenul de judecată a recursului de la 18 septembrie 2008 a fost legal îndeplinită, fiind respectate prevederile art. 385 1 alin. (1) cu referire la art. 291 alin. (1) C. proc. pen. Așadar, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 386 lit. a) C. proc.

pen., respectiv că procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, deoarece, potrivit celor menționate mai sus rezultă că, atât citația emisă de instanță, cât și dovada de îndeplinire a procedurii de citare cuprinde fiecare toate mențiunile prevăzute de lege. Înalta Curte nu poate avea în vedere motivul invocat de către contestator că procedura de citare nu ar fi fost îndeplinită, respectiv că citația nu ar fi cuprins menținea prevăzută de la lit. b) C. proc. pen., referitoare la obiectul cauzei, prin mențiunea art. 278 1 C. proc. pen., deoarece, așa cum s-a arătat, citația emisă cuprinde mențiunea obiectului cauzei, recurs, plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 278 1 C. proc.

pen.), obiectul, constituindu-l recursul declarat de petent, în raport și cu cererea de recurs existentă la dosar, instanța supremă, soluționând recursul declarat de recurentul petent M.I. împotriva sentinței penale nr. 184 din 14 decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, și nu o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Mențiunea din citație referitoare la art. 278 1 din C. proc. pen. viza doar care a fost obiectul inițial al cauzei și nicidecum al celei deduse judecății care l-a constituit recursul petentului la sentința arătată.

Înalta Curte a examinat admisibilitatea contestației în anulare formulată de petiționarul M.I., în raport cu primul motiv arătat, constatând inadmisibilitatea contestației în anulare pentru considerentele mai sus arătate, altele decât cele invocate de reprezentantul Ministerului Public, deoarece hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare era o decizie pronunțată în recurs, dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., nefăcând nicio distincție cu privire la fondul cauzei, ci numai ca această cauză să fie judecată de către instanța de recurs, respectiv să fi fost exercitat și judecat un recurs. Or, în conținutul dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., respectiv la alin. (10) se prevede posibilitatea exercitării recursului, ceea ce actualul contestator a și făcut, respectiv a declarat recurs împotriva hotărârii din 14 decembrie 2007, în dosarul nr. 2359/54/2007, așa cum s-a arătat, ce a fost soluționat prin decizia penală nr. 2863 de la 18 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2359/54/2007, împotriva căreia a fost formulată prezenta contestație în anulare, de către contestatorul M.I. Înalta Curte nu poate examina cel de-al doilea motiv arătat de contestator, respectiv încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 47/1992 cu privire la sesizarea Curții Constituționale, deoarece cazurile de contestație în anulare prevăzute în dispozițiile art. 386 C. proc.

pen. , așa cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 sunt expres și limitativ prevăzute de lege, așa cum, de altfel a și fost arătat conținutul acestora. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei penale nr. 2863 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Î n conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei penale nr. 2863 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 octombrie 2008.