ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3473/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3473/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

decizia penală nr. 2863 de la 18 septembrie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

2359/54/2007, în baza art. 29 alin. (6) din Legea

nr. 47/1992 a fost respinsă

cererea de sesizare a Curții Constituționale

formulată de recurentul petiționar M.I., privind excepțiile de

neconstituționalitate a anexei C

din Legea

nr. 304/2004 și a art. 209 C. proc. pen.

A fost

respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar

M.I. împotriva sentinței penale nr. 184 din 14 decembrie 2007 a Curții

de Apel Craiova, secția penală.

A fost obligat recurentul petiționar la

plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această decizie, instanța supremă, ca instanță de

recurs a reținut că prin sentința penală nr. 184 din 14 decembrie 2007,

Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea dată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 27 octombrie

2007 în dosarul nr. 679/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarul public C.V., pentru infracțiunea

prevăzută

de art. 289 C. pen.

S-a

reținut de prima instanță că petiționarul s-a adresat organului de

urmărire penală, solicitând tragerea la răspundere penală a intimatei,

notar public, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., cu

prilejul întocmirii contractului de donație autentificat sub nr. 1675 din 11

iulie 2003.

Urmare actelor premergătoare efectuate

în verificarea sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus

neînceperea

urmăririi penale, în baza art.

10 lit. a) C. proc. pen., constatând că

faptele sesizate drept

infracțiuni nu există în materialitatea lor.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale

a fost menținută prin rezoluția dată în dosarul nr. 2327/U/2/2007 de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova în procedura prevăzută de art. 275-278 C.

proc. pen.

Urmare controlului judiciar efectuat în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., prima instanță a apreciat legală și

temeinică rezoluția de netrimitere în judecată a notarului public, contractul

de donație

autentificat prin încheierea nr.

1674 din 11 iulie 2003, fiind întocmit în baza

documentelor prezentate

de părți, respectiv donator SC S. SA și Consiliul Local al Municipiului

Slatina, donatar, consemnând date și împrejurări corespunzătoare acestora, așa

încât s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale.

În termen legal, petiționarul a declarat

recurs, reiterând aspectele

sesizate în

plângerea adresată organelor de urmărire penală, constând în

aceea că

notarul public a consemnat împrejurări nereale în contractul de donație.

Petiționarul a solicitat, casarea

sentinței și pe fond trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale, fiind în opinia sa suficiente dovezi care probează săvârșirea

infracțiunii de fals intelectual de către notarul public.

Examinând cauza sub toate aspectele, în

raport cu dispozițiile art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat nefondat recursul.

Așa cum corect a reținut instanța de

fond, contractul de donație, intervenit între SC S. SA și Consiliul Local al

municipiului Slatina a fost întocmit în raport cu actele depuse de donator care

făceau dovada proprietății asupra bunurilor imobile, obiect ale contractului,

teren în suprafață de 716,15 mp, împreună cu construcția C 1 bloc 1 locuințe în

suprafață de 622,19 m compus din parter și 4 etaje situat în intravilanul

municipiului Slatina, județul Olt, respectiv certificat de

atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria OT nr. 0006 din

22 iunie 2004 eliberat de Consiliul

Județean Olt, iar construcțiile, conform contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni nr. 527/1994 încheiat între

FPS

Asociația S. programul Acțiunilor Salariaților.

Cum în cauză, nu s-a făcut dovada unui minim

de date, din care să rezulte că s-a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 289

C. pen., constatându-se existența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen., care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, motivat legal și

temeinic, prima instanță a respins plângerea formulată de petiționar, menținând

rezoluția atacată.

Întrucât la examinarea din oficiu nu s-a

constatat existența vreunui caz de casare, care să motiveze reformarea

hotărârii, recursul a fost

respins, ca

nefondat, conform dispozițiilor art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat,

iar potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen. a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare efectuate de intimată, în această fază procesuală potrivit

chitanțelor depuse la dosar, onorariu avocat ales.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare, contestatorul M.I., ce a avut calitatea de recurent

contestator petiționar, în recurs, contestație, întemeiată pe cazul prevăzut de

art. 386 lit. a) C. proc. pen.

În motivarea contestației în anulare formulate,

contestatorul a arătat că a fost încălcată procedura de citare prevăzută de

lege [art. 176 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.], întrucât nu a indicat obiectul

real al cauzei penale, respectiv

plângerea

sa contra actelor procurorului, formulată în baza art. 278 alin. (2)

C.

proc. pen., și nu conform art. 278

1

C. proc. pen. cum eronat s-a

prevăzut în citația emisă în data de 2 august 2008.

De asemenea a

arătat, că instanța a încălcat prevederile art. 29 alin. (

1)-(5)

din Legea nr. 42/1992, deoarece nu a dispus sesizarea Curții

Constituționale cu privire la

neconstituționalitea prevederilor legale (anexa

C din Legea nr. 304/2004

și art. 209 C. proc. pen.) menționate în cererea din 18 august 2008 de care

depinde soluționarea recursului declarat împotriva

hotărârii nr. 184/2007 emisă de o instanță neconstituțională și pe un

temei

neconstituționale (art. 209 C. proc. pen.).

Prezentei contestații în anulare, i-a fost

atașată citația nr. 2359/54/2007 emisă la 02 august 2008, aflată la fila 2

dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, în cauză nu s-a dispus

citarea contestatorului, în raport cu dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc.

pen.

Înalta Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 391 C. proc. pen. a

pus în

discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată.

Reprezentantul

Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca

inadmisibilă,

în principiu, a contestației în anulare, întrucât a fost formulată împotriva

unei hotărâri nesusceptibile de a fi atacată cu această cale extraordinară de

atac.

Examinând

contestația în anulare formulată de contestatorul M.I.

sub

aspectul admisibilității în principiu, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta

Curte apreciază ca fiind inadmisibilă contestația în anulare pentru

considerentele ce se vor arăta.

În conținutul dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, sunt prevăzute cazurile

de contestație în anulare, statuându-se că împotriva hotărârilor penale

definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a)

când procedura de citare a părții pentru termenul

la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită

conform legii;

b)

când partea dovedește că la termenul la care s-a

judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se

prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c)

când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare

a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1)

lit. f) - i

1

),

cu privire la care existau probe în dosar;

d)

când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive

pentru aceeași faptă;

e)

când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța

de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este

obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

Înalta Curte, verificând contestația în

anulare formulată de contestatorul M.I., în raport cu motivele arătate, actele

și lucrările

dosarului, prin prisma

dispozițiilor art. 391 C. proc. pen.,

referitoare la admisibilitatea în principiu,

a constatat că cererea de contestație în anulare exercitată de contestator,

întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Din analiza dosarului cu nr.

2359/54/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, rezultă că

la fila 2 din acesta, se află cererea formulată de M.I. și depusă la Curtea de

Apel Craiova, intitulată cerere de recurs împotriva hotărârii din 14 decembrie

2007 pronunțată în

d

osarul nr. 2359/54/2007, așa încât

obiectul cauzei l-a constituit recursul declarat de recurentul petiționar la

hotărârea menționată, care a avut termen de judecată la data de 18 septembrie

2008, termen după ce dosarul a fost trimis de Curtea Constituțională la Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, dispunându-se citarea recurentului

petiționar, potrivit rezoluției aflate la fila 61 din dosarul menționat.

Astfel, a fost întocmită citația pentru recurentul petent M.I. pentru

termenul de judecată, în recurs de la 18 septembrie 2008, citația fiind emisă

la 2 august 2008, aceasta conținând elementele esențiale prevăzute de art. 176

alin. (1) lit. a)-g) C. proc. pen., respectiv denumirea instanței de judecată

care emite citația, sediul său, data emiterii și numărul dosarului; numele,

prenumele celui citat, calitatea în care este citat și indicarea obiectului

cauzei; adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în orașe și municipii:

localitatea, județul, strada, numărul și apartamentul unde locuiește [...];

ora, ziua, luna și anul, locul de înfățișare, precum și invitarea celui citat

să se prezinte la data și locul indicate, cu arătarea consecințelor legale în

caz de neprezentare; că partea citată are dreptul la un apărător cu care să se

prezinte la termenul fixat, că potrivit art. 171 alin. (2) și (3) apărarea este

obligatorie, iar în cazul în care partea nu își alege un apărător, cu care să

se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un apărător din oficiu; că

partea citată poate, în vederea exercitării dreptului la apărare, să consulte

dosarul aflat la arhiva instanței, citația fiind depusă de contestator.

Î

n mod concret citația pentru termenul de judecată menționat are

următoarele mențiuni: România, Înalta Curte de Casație și Justiție, str.

Batistei nr. 25, Sectorul 2 - București, Secția Penală, dosarul nr.

2359/54/2007, citație emisă la 2 august 2008, M.I., din Slatina, județul Olt,

este chemat în această instanță, camera P8, completul nr. 4, în ziua de 13

Septembrie

2008, ora 9:00, în calitate de

recurent-petent, în proces cu C.V.

, în calitate de intimat pentru

recurs-plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată (art. 278

1

C. proc. pen.). Partea citată are

dreptul la un apărător cu care să se prezinte la termenul fixat. în cazurile

prevăzute de art. 171 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

, apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu

își alege apărător cu care să se prezinte la

termenul fixat, i se va desemna

un apărător din oficiu. în vederea

exercitării dreptului la apărare, partea citată poate să consulte dosarul aflat

la arhiva instanței, citația fiind semnată de emitent, aceasta, aflându-se la

fila 2 dosarul nr. 2638/1/2008 Înaltei Curți, citație depusă de actualul

contestator în prezenta cauză, aflată la fila 2.

De asemenea, la dosarul Înaltei Curți, ca instanță de recurs cu nr.

2359/54/2007, la fila 73, se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare

pentru termenul de judecată a recursului declarat de recurentul petent M.I., de

la 18 septembrie 2008, dovadă care are indicate toate elementele cuprinse în

art. 181 alin. (1) C. proc. pen., pe dovadă fiind subliniate de către agent

mențiunile că „am afișat actul: pe ușa principală a locuinței

destinatorului;", precum și aceea de la „pct. b) nici o persoană de la pct.

1 nu a fost găsită;", iar la semnătura primitorului actului s-a făcut

mențiunea „Afișat".

În raport cu cele arătate, Înalta Curte constată că

procedura de citare a recurentului petent M.I. pentru termenul de judecată a

recursului de la 18 septembrie 2008 a fost legal îndeplinită, fiind respectate

prevederile art. 385

1

alin.

(1) cu referire la art. 291 alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite

cerințele prevăzute de art. 386 lit. a) C. proc. pen., respectiv că procedura

de citare a părții pentru termenul la care

s-a

judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform

legii,

deoarece, potrivit celor menționate mai sus rezultă că, atât citația emisă de

instanță, cât și dovada de îndeplinire a procedurii de citare cuprinde fiecare

toate mențiunile prevăzute de lege.

Înalta Curte nu poate avea în vedere motivul invocat de către

contestator că procedura de citare nu ar fi fost îndeplinită, respectiv că

citația nu ar fi cuprins menținea prevăzută de la lit. b) C. proc. pen.,

referitoare la obiectul cauzei, prin mențiunea art. 278

1

C. proc. pen.,

deoarece, așa cum s-a arătat, citația emisă cuprinde mențiunea

obiectului

cauzei, recurs, plângere împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 278

1

C.

proc. pen.), obiectul, constituindu-l recursul declarat de petent, în raport și

cu cererea de recurs existentă la dosar, instanța supremă, soluționând recursul

declarat de recurentul petent M.I. împotriva sentinței penale nr. 184 din 14

decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, și nu o plângere

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. Mențiunea din

citație referitoare la art. 278

1

din C. proc. pen. viza doar care a

fost obiectul inițial al cauzei și nicidecum al celei deduse judecății care l-a

constituit recursul petentului la sentința arătată.

Înalta Curte a examinat admisibilitatea contestației în anulare

formulată de petiționarul M.I., în raport cu primul motiv arătat, constatând

inadmisibilitatea contestației în anulare pentru considerentele mai sus

arătate, altele decât cele invocate de reprezentantul Ministerului

Public, deoarece hotărârea împotriva căreia a

fost formulată contestația în

anulare era o decizie pronunțată în

recurs, dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., nefăcând nicio distincție

cu privire la fondul cauzei, ci numai ca această cauză să fie judecată de către

instanța de recurs, respectiv să fi fost exercitat și judecat un recurs.

Or, în conținutul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.,

respectiv la alin. (10) se prevede posibilitatea exercitării recursului, ceea

ce actualul contestator a și făcut, respectiv a declarat

recurs împotriva hotărârii din 14 decembrie 2007, în dosarul nr.

2359/54/2007, așa cum s-a arătat, ce a fost soluționat prin decizia penală nr.

2863 de la 18 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 2359/54/2007, împotriva căreia a fost formulată prezenta

contestație în anulare, de către contestatorul M.I.

Înalta Curte nu poate examina cel de-al doilea motiv arătat de

contestator, respectiv încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1)-(5) din Legea

nr. 47/1992 cu privire la sesizarea Curții

Constituționale, deoarece cazurile

de contestație în anulare prevăzute

în dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

, așa

cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 sunt expres și

limitativ

prevăzute de lege, așa cum, de altfel a și fost arătat conținutul acestora.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei penale

nr. 2863 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Î

n conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga

contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul M.I. împotriva deciziei penale nr. 2863 din 18

septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de

400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 30 octombrie 2008.