ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3228/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3228/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin memoriul adresat inițial

P.N.A. și trimis spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, petiționarele L.M., L.V. și M.G. au solicitat punerea în mișcare

a acțiunii penale și trimiterea în judecată a făptuitorilor: N.N., notar

public, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.;

S.C., magistrat judecător de la Judecătoria Târgu-Jiu sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. și V.D.S., agent șef de

poliție la Poliția Târgu-Jiu, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 246 C. pen.

În cuprinsul declarațiilor

date la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj la data de 5 noiembrie 2004 și la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la 3 decembrie 2004, petiționara L.M.,

în prezența mandatarului său N.C., și-a precizat plângerea și a arătat că notarul

public, contrar atribuțiilor sale de serviciu, la data de 5 mai 2000 a

legalizat o chitanță sub semnătură privată încheiată între tatăl său, L.St.C. (decedat)

și numitul R.G. referitoare la vânzarea unui apartament, iar legalizarea s-a

făcut nu după un exemplar ce nu era original, înscrisul conținând și unele

elemente fictive referitoare la data certificării de către primarul comunei

Telești și a numărului martorilor care au participat la încheierea tranzacției.

Referitor la magistratul

judecător S.C. de la Judecătoria Târgu-Jiu petiționarele au susținut că

intimata, în mod abuziv a pronunțat sentința civilă nr. 5057 din 16 iulie 2004

în dosarul nr. 7974/2004, prin care le-a respins acțiunea formulată împotriva

pârâtului R.G. pentru evacuarea din apartamentul, ce a constituit obiectul

actului sub semnătură privată, încheiat între acesta și tatăl lor, L.St.C.

Totodată petiționarele au

mai arătat că intimatul făptuitor V.D.S., în calitatea sa de agent de poliție

din cadrul Poliției municipiului Târgu-Jiu, Biroul de Ordine Publică și-a

îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu și a efectuat cercetări

superficiale în dosarul nr. 651718, propunând neînceperea urmăririi penale față

de numitul R.G., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., având

ca obiect chitanța sub semnătură privată întocmită de acesta cu tatăl

petiționarelor. Au mai susținut că acesta a consemnat eronat în procesul verbal

că a ridicat în original chitanța din 20 ianuarie 2000 și actul notarial deși,

în realitate, au fost ridicate copiile xerox ale acestor acte.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, prin rezoluția din 7 decembrie 2004, dată în dosarul nr. 442/P/2004,

a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (5) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față intimatele N.N. și S.C.,

cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen., reținându-se, în cuprinsul rezoluției, că infracțiunile de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și, respectiv, fals intelectual

nu există.

Prin aceeași rezoluție s-a

dispus, în baza art. 38 C. proc. pen., disjungerea materialului de urmărire

privind agentul șef de poliție V.D.S., care a instrumentat dosarul Poliției

municipiului Târgu Jiu nr. 651718/2000 și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj, pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză s-a constatat că notarul public a procedat la legalizarea

actului prezentat de către R.St.G., în conformitate cu dispozițiile legale în

materie, neexistând nicio dovadă că notarul public ar fi legalizat actul după o

copie xerox și nu după exemplarul original, așa cum a susținut petiționara L.M.

S-a conchis că notarul public a respectat dispozițiile legale privind

dezbaterea succesiunii și întocmirea actelor procedurale notariale, în cazul bunurilor

rămase de pe urma defunctului L.C., tatăl petiționarelor în speță.

Totodată, referitor la

activitate desfășurată de intimata judecător S.C., s-a constatat că aceasta,

având spre soluționare dosarul civil nr. 6677/2004 al Judecătoriei Târgu-Jiu,

prin care petiționarele au solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să

se dispună evacuarea pârâtului R.St.G. din apartamentul aflat în litigiu, a

dispus, prin sentința civilă nr. 3359 din 18 mai 2004, respingerea acțiunii

formulată de către aceleași petiționare, sentință rămasă definitivă.

De asemenea, s-a constatat

că deși același magistrat judecător a pronunțat în dosarul civil nr. 7974/2004

sentința civilă nr. 5057 din 16 iulie 2004 (rămasă definitivă), prin care a

fost respinsă acțiunea formulată de aceleași reclamante împotriva pârâtului R.G.,

obligându-le, totodată, la plata cheltuielilor de judecată, modalitatea în care

aceasta a motivat soluția pronunțată nu poate constitui un fapt de natură a

contura elementele infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor sau al altei fapte penale, neputându-se antrena răspunderea penală

a magistratului.

Cu privire la agentul de

poliție V.D.S., s-a menționat în cuprinsul rezoluției că prin referatul nr. 651718

din 26 martie 2001 acesta a propus neînceperea urmăririi penale cu privire la

reclamațiile făcute de către L.M. împotriva lui R.St.G. pentru infracțiunea de

fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 C. pen.

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Târgu-Jiu, prin rezoluția din 25 aprilie 2001 dată în dosarul nr. 2947/P/2000,

a confirmat propunerea lucrătorului de poliție, însă ulterior, această soluție

a fost infirmată la plângerea petiționarei L.M., fiind reluate cercetările, iar

la 10 iunie 2002, la propunerea organului de cercetare penală, a dispus de

asemenea, neînceperea urmăririi penale. Judecătoria Târgu-Jiu, prin sentința

penală nr. 4906 din 13 octombrie 2004, a admis plângerea formulată de petiționara

L.M., a desființat rezoluția pronunțată la 10 iunie 2002 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Târgu-Jiu și atrimis cauza procurorului în vederea începerii

urmăririi penale, dosarul afându-se în prezent pe rolul Biroului Cercetări

Penale din Cadrul Poliției Târgu-Jiu (fiind înregistrat sub nr. 65199 din 3

decembrie 2004). S-a conchis că vor fi avute în vedere toate susținerile

petiționarei referitoare la împrejurările în care au fost efectuate cercetările

de către agentul șef de poliție V.D.S., urmând a fi făcute verificări sub

aspectul săvârșirii de către intimat a infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen.

Prin rezoluția nr. 293/II/2/2005

din 8 februarie 2005, urmare a plângerii formulată de mandatarul N.C., Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a infirmat parțial

rezoluția inițială dată sub nr. 442/P/2004 din 7 decembrie 2004 și a dispus

reluarea cercetărilor în cauză față de notarul public N.N. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., precum și completarea probatoriilor

până la data de 10 martie 2005.

După reluarea cercetărilor

și completarea probatoriului cu audierea martorilor semnatari ai chitanțelor,

ce au declarat că actul corespundea întru totul voinței liber exprimată de

părțile contractante, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin

rezoluția din 4 martie 2005 dată în dosarul nr. 442/P/2004, a dispus printre

altele, neînceperea urmăririi penale față de N.N. pentru infracțiunile prevăzute

de art. 246 și art. 289 C. pen., apreciind că faptele nu există. Totodată a mai

dispus menținerea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul

judecător S.C. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C.

pen., adoptată prin rezoluția din 7 decembrie 2004.

Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția nr. 1671/II/2/

2005 din 3 mai 2005, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de

mandatarul petiționarelor L.M. și L.V., N.C. împotriva rezoluției mai

sus-enunțate confirmând soluția de neîncepere a urmăririi penale față de

notarul public N.N., pentru infracțiunile prevăzute de art. de art. 246 și art.

289 C. pen.

Împotriva acestei ultime

rezoluții au formulat plângere cele trei petiționare, înregistrată la 26

octombrie 2005 pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 1614/P/2005. În

cuprinsul acesteia petiționarele au arătat că la urmărirea penală s-a reținut o

situație de fapt nereală și s-a adoptat o soluție esențial nelegală.

Curte de Apel Craiova, secția

penală, prin sentința penală nr. 3 din 18 ianuarie 2006, a respins, ca

nefondate, plângerile formulate de petiționarele L.M., L.V. și M.G. împotriva

rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 442/P/2004,

obligându-le totodată la plata sumelor de câte 30 lei,cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat că în speță s-au efectuat cuvenitele cercetări, în

urma cărora s-a reținut o situație de fapt concordantă cu probatoriul amplu

administrat și corect interpretat.

S-a mai constatat că, în mod

cert, notarul public N.N. și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, legalizând

un singur exemplar (copie), de pe înscrisul original prezentat de către R.Șt.G.

De asemenea, a mai reținut prim instanță că magistratul judecător S.C. a

soluționat cauza dedusă judecății cu respectarea atribuțiilor de serviciu, iar

eventualele aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii pronunțate pot

face cel mult obiectul cenzurii în căile de atac ale apelului sau recursului,

neavând nicio conotație penală.

Fiind nemulțumite de soluția

pronunțată, petiționarele, în termen legal, au formulat recurs, criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate și reiterând motivele pe care le-au

susținut în fața primei instanțe.

Pe rolul Secției Penale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 16662/54/2005,

iar petiționarele, deși legal citate, nu s-au prezentat pentru a-și formula personal

apărările, însă, au depus la dosar, prin serviciul registratură, mai multe

memorii însoțite de înscrisuri doveditoare.

Examinând recursurile

declarat de petiționare, sub toate aspectele conform art. 385

6

alin.

(3) coroborat cu art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Ca o garanție a respectării

legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice

persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale

să facă plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului

poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au

fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se

aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de

condamnare.

Se mai constată că și

înainte de a se introduce în C. proc. pen. dispozițiile art. 278

1

,

instanțele de judecată analizau asemenea plângeri, îndreptate împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului, în temeiul art. 13 din C.A.D.O.L.F.

ale omului, ce garantau dreptul oricărei persoane de a se adresa efectiv unei

instanțe naționale.

În cauza supusă analizei se

constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator

administrat în cauză a respins în mod justificat plângerile formulate de

petiționare, apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, dispusă în baza prevederilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen.

și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., față de intimatele – notar public N.N.

și magistrat judecător S.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, fapte prevăzute de

art. 246 C. pen. și art. 289 din același cod.

Se mai reține că persoanele

care îndeplinesc o activitate de jurisdicție în cadrul organelor din care fac

parte, așa cum este cazul intimatei judecător S.C., își desfășoară activitatea

în temeiul legii, fiind obligate să își îndeplinească atribuțiile ce le revin

pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea

unor soluții pe care le consideră legale și temeinice, în raport de probele

administrate, iar aceste soluții pot fi cenzurate numai prin promovarea căilor

de atac.

Totodată, Înalta Curte mai

reține că în cazul în care nu se face în niciun fel dovada existenței intenției

(referitor la latura subiectivă, ca element al conținutului constitutiv al

infracțiunii, prevăzută de art. 246 și, respectiv de art. 289 C. pen.) și s-ar

admite că plângerile făcute împotriva acestora sunt admisbile, s-ar institui

noi căi de atac, în afara celor expres prevăzute de lege, ceea ce contravine

principiului prevăzut de art. 3 și 4 din Legea nr. 303/2004 republicată, precum

și aceluia care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii, prevăzut de art.

7 din Legea nr. 304/2004.

De asemenea, Înalta Curte

mai constată că magistratul procuror a apreciat în mod corect că nu există indicii

că intimatele, nu și-au exercitat atribuțiile de serviciu sau că și-ar fi îndeplinit

defectuos sarcinile de serviciu sau că, prin activitatea specifică desfășurată,

prin actele încheiate, ar fi săvârșit vreo faptă de natură a atrage răspundere

lor penală.

De asemenea, Înalta Curte reține

că, din examinarea actelor premergătoare, instanța de fond a reținut corect

întreaga situație de fapt potrivit căreia intimata judecător având în lucru

dosare ce i-au fost repartizate, potrivit activității sale specifice și în

legătură cu serviciul, au dat soluții conform intimei convingeri și funcție de

probele existente în cauzele aflate spre cercetare judecătorească,

apreciindu-se în mod justificat că aceasta nu a săvârșit faptele pentru care

s-au plâns petiționarele.

De asemenea, se constată că din

întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că vreun moment intimata

notar public N.N. și-ar fi exercitat profesia în afara prevederilor legale în

vigoare, întrucât aceasta a întocmit actele notariale succesorale și a stabilit

masa succesorală de pe urma autorului petiționarelor în baza înscrisurilor, pe

care tocmai cei ce aveau vocație succesorală (moștenitorii defunctului L.C.)

le-au depus la grefa biroului său.

Prin urmare, în mod corect

s-a apreciat că în speță este incidentă dispoziția art. 10 lit. a) C. proc.

pen., iar faptele presupuse a fi săvârșite de intimați nu există și nu au fost

săvârșite în realitatea obiectivă.

Întrucât, în speță, nu s-au

identificat indicii din care să rezulte că intimații, în îndeplinirea

atribuțiilor lor de serviciu ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală și, mai

mult decât atât, și-ar fi exercitat profesia cu încălcarea prevederilor legale

în vigoare ori ar fi săvârșit o altă faptă de natură penală, în mod justificat

s-a apreciat de instanța de fond că faptele, presupuse a fi săvârșite de

intimate, nu există.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarele L.M., L.V. și M.G. împotriva

sentinței penale nr. 3 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

În baza dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte le va obliga pe recurentele petiționare

la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarele L.M., L.V. și M.G. împotriva sentinței

penale nr. 3 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentele petiționare

la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat

.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iunie 2007.