ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3228/2007

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin memoriul adresat inițial P.N.A. și trimis spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiționarele L.M., L.V. și M.G. au solicitat punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a făptuitorilor: N.N., notar public, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.; S.C., magistrat judecător de la Judecătoria Târgu-Jiu sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen. și V.D.S., agent șef de poliție la Poliția Târgu-Jiu, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

În cuprinsul declarațiilor date la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj la data de 5 noiembrie 2004 și la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la 3 decembrie 2004, petiționara L.M., în prezența mandatarului său N.C., și-a precizat plângerea și a arătat că notarul public, contrar atribuțiilor sale de serviciu, la data de 5 mai 2000 a legalizat o chitanță sub semnătură privată încheiată între tatăl său, L.St.C. (decedat) și numitul R.G. referitoare la vânzarea unui apartament, iar legalizarea s-a făcut nu după un exemplar ce nu era original, înscrisul conținând și unele elemente fictive referitoare la data certificării de către primarul comunei Telești și a numărului martorilor care au participat la încheierea tranzacției.

Referitor la magistratul judecător S.C. de la Judecătoria Târgu-Jiu petiționarele au susținut că intimata, în mod abuziv a pronunțat sentința civilă nr. 5057 din 16 iulie 2004 în dosarul nr. 7974/2004, prin care le-a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului R.G. pentru evacuarea din apartamentul, ce a constituit obiectul actului sub semnătură privată, încheiat între acesta și tatăl lor, L.St.C. Totodată petiționarele au mai arătat că intimatul făptuitor V.D.S., în calitatea sa de agent de poliție din cadrul Poliției municipiului Târgu-Jiu, Biroul de Ordine Publică și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu și a efectuat cercetări superficiale în dosarul nr. 651718, propunând neînceperea urmăririi penale față de numitul R.G., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., având ca obiect chitanța sub semnătură privată întocmită de acesta cu tatăl petiționarelor.

Au mai susținut că acesta a consemnat eronat în procesul verbal că a ridicat în original chitanța din 20 ianuarie 2000 și actul notarial deși, în realitate, au fost ridicate copiile xerox ale acestor acte. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția din 7 decembrie 2004, dată în dosarul nr. 442/P/2004, a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (5) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față intimatele N.N. și S.C., cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., reținându-se, în cuprinsul rezoluției, că infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și, respectiv, fals intelectual nu există.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus, în baza art. 38 C. proc. pen., disjungerea materialului de urmărire privind agentul șef de poliție V.D.S., care a instrumentat dosarul Poliției municipiului Târgu Jiu nr. 651718/2000 și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că notarul public a procedat la legalizarea actului prezentat de către R.St.G., în conformitate cu dispozițiile legale în materie, neexistând nicio dovadă că notarul public ar fi legalizat actul după o copie xerox și nu după exemplarul original, așa cum a susținut petiționara L.M.

S-a conchis că notarul public a respectat dispozițiile legale privind dezbaterea succesiunii și întocmirea actelor procedurale notariale, în cazul bunurilor rămase de pe urma defunctului L.C., tatăl petiționarelor în speță. Totodată, referitor la activitate desfășurată de intimata judecător S.C., s-a constatat că aceasta, având spre soluționare dosarul civil nr. 6677/2004 al Judecătoriei Târgu-Jiu, prin care petiționarele au solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună evacuarea pârâtului R.St.G. din apartamentul aflat în litigiu, a dispus, prin sentința civilă nr. 3359 din 18 mai 2004, respingerea acțiunii formulată de către aceleași petiționare, sentință rămasă definitivă.

De asemenea, s-a constatat că deși același magistrat judecător a pronunțat în dosarul civil nr. 7974/2004 sentința civilă nr. 5057 din 16 iulie 2004 (rămasă definitivă), prin care a fost respinsă acțiunea formulată de aceleași reclamante împotriva pârâtului R.G., obligându-le, totodată, la plata cheltuielilor de judecată, modalitatea în care aceasta a motivat soluția pronunțată nu poate constitui un fapt de natură a contura elementele infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau al altei fapte penale, neputându-se antrena răspunderea penală a magistratului. Cu privire la agentul de poliție V.D.S., s-a menționat în cuprinsul rezoluției că prin referatul nr. 651718 din 26 martie 2001 acesta a propus neînceperea urmăririi penale cu privire la reclamațiile făcute de către L.M.

împotriva lui R.St.G. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută de art. 290 C. pen. Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, prin rezoluția din 25 aprilie 2001 dată în dosarul nr. 2947/P/2000, a confirmat propunerea lucrătorului de poliție, însă ulterior, această soluție a fost infirmată la plângerea petiționarei L.M., fiind reluate cercetările, iar la 10 iunie 2002, la propunerea organului de cercetare penală, a dispus de asemenea, neînceperea urmăririi penale.

Judecătoria Târgu-Jiu, prin sentința penală nr. 4906 din 13 octombrie 2004, a admis plângerea formulată de petiționara L.M., a desființat rezoluția pronunțată la 10 iunie 2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu și atrimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, dosarul afându-se în prezent pe rolul Biroului Cercetări Penale din Cadrul Poliției Târgu-Jiu (fiind înregistrat sub nr. 65199 din 3 decembrie 2004). S-a conchis că vor fi avute în vedere toate susținerile petiționarei referitoare la împrejurările în care au fost efectuate cercetările de către agentul șef de poliție V.D.S., urmând a fi făcute verificări sub aspectul săvârșirii de către intimat a infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția nr. 293/II/2/2005 din 8 februarie 2005, urmare a plângerii formulată de mandatarul N.C., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a infirmat parțial rezoluția inițială dată sub nr. 442/P/2004 din 7 decembrie 2004 și a dispus reluarea cercetărilor în cauză față de notarul public N.N. pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., precum și completarea probatoriilor până la data de 10 martie 2005. După reluarea cercetărilor și completarea probatoriului cu audierea martorilor semnatari ai chitanțelor, ce au declarat că actul corespundea întru totul voinței liber exprimată de părțile contractante, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția din 4 martie 2005 dată în dosarul nr. 442/P/2004, a dispus printre altele, neînceperea urmăririi penale față de N.N.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., apreciind că faptele nu există. Totodată a mai dispus menținerea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul judecător S.C. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., adoptată prin rezoluția din 7 decembrie 2004. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția nr. 1671/II/2/ 2005 din 3 mai 2005, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de mandatarul petiționarelor L.M. și L.V., N.C. împotriva rezoluției mai sus-enunțate confirmând soluția de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public N.N., pentru infracțiunile prevăzute de art. de art. 246 și art. 289 C. pen.

Împotriva acestei ultime rezoluții au formulat plângere cele trei petiționare, înregistrată la 26 octombrie 2005 pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 1614/P/2005. În cuprinsul acesteia petiționarele au arătat că la urmărirea penală s-a reținut o situație de fapt nereală și s-a adoptat o soluție esențial nelegală. Curte de Apel Craiova, secția penală, prin sentința penală nr. 3 din 18 ianuarie 2006, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarele L.M., L.V. și M.G. împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 442/P/2004, obligându-le totodată la plata sumelor de câte 30 lei,cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că în speță s-au efectuat cuvenitele cercetări, în urma cărora s-a reținut o situație de fapt concordantă cu probatoriul amplu administrat și corect interpretat.

S-a mai constatat că, în mod cert, notarul public N.N. și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, legalizând un singur exemplar (copie), de pe înscrisul original prezentat de către R.Șt.G. De asemenea, a mai reținut prim instanță că magistratul judecător S.C. a soluționat cauza dedusă judecății cu respectarea atribuțiilor de serviciu, iar eventualele aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii pronunțate pot face cel mult obiectul cenzurii în căile de atac ale apelului sau recursului, neavând nicio conotație penală. Fiind nemulțumite de soluția pronunțată, petiționarele, în termen legal, au formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și reiterând motivele pe care le-au susținut în fața primei instanțe.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 16662/54/2005, iar petiționarele, deși legal citate, nu s-au prezentat pentru a-și formula personal apărările, însă, au depus la dosar, prin serviciul registratură, mai multe memorii însoțite de înscrisuri doveditoare. Examinând recursurile declarat de petiționare, sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.

În concepția legiuitorului poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare. Se mai constată că și înainte de a se introduce în C. proc. pen. dispozițiile art. 278 1 , instanțele de judecată analizau asemenea plângeri, îndreptate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului, în temeiul art. 13 din C.A.D.O.L.F. ale omului, ce garantau dreptul oricărei persoane de a se adresa efectiv unei instanțe naționale. În cauza supusă analizei se constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză a respins în mod justificat plângerile formulate de petiționare, apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă în baza prevederilor art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., față de intimatele – notar public N.N. și magistrat judecător S.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, fapte prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 din același cod. Se mai reține că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție în cadrul organelor din care fac parte, așa cum este cazul intimatei judecător S.C., își desfășoară activitatea în temeiul legii, fiind obligate să își îndeplinească atribuțiile ce le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe care le consideră legale și temeinice, în raport de probele administrate, iar aceste soluții pot fi cenzurate numai prin promovarea căilor de atac.

Totodată, Înalta Curte mai reține că în cazul în care nu se face în niciun fel dovada existenței intenției (referitor la latura subiectivă, ca element al conținutului constitutiv al infracțiunii, prevăzută de art. 246 și, respectiv de art. 289 C. pen.) și s-ar admite că plângerile făcute împotriva acestora sunt admisbile, s-ar institui noi căi de atac, în afara celor expres prevăzute de lege, ceea ce contravine principiului prevăzut de art. 3 și 4 din Legea nr. 303/2004 republicată, precum și aceluia care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 304/2004. De asemenea, Înalta Curte mai constată că magistratul procuror a apreciat în mod corect că nu există indicii că intimatele, nu și-au exercitat atribuțiile de serviciu sau că și-ar fi îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu sau că, prin activitatea specifică desfășurată, prin actele încheiate, ar fi săvârșit vreo faptă de natură a atrage răspundere lor penală.

De asemenea, Înalta Curte reține că, din examinarea actelor premergătoare, instanța de fond a reținut corect întreaga situație de fapt potrivit căreia intimata judecător având în lucru dosare ce i-au fost repartizate, potrivit activității sale specifice și în legătură cu serviciul, au dat soluții conform intimei convingeri și funcție de probele existente în cauzele aflate spre cercetare judecătorească, apreciindu-se în mod justificat că aceasta nu a săvârșit faptele pentru care s-au plâns petiționarele. De asemenea, se constată că din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă faptul că vreun moment intimata notar public N.N. și-ar fi exercitat profesia în afara prevederilor legale în vigoare, întrucât aceasta a întocmit actele notariale succesorale și a stabilit masa succesorală de pe urma autorului petiționarelor în baza înscrisurilor, pe care tocmai cei ce aveau vocație succesorală (moștenitorii defunctului L.C.) le-au depus la grefa biroului său.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că în speță este incidentă dispoziția art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar faptele presupuse a fi săvârșite de intimați nu există și nu au fost săvârșite în realitatea obiectivă. Întrucât, în speță, nu s-au identificat indicii din care să rezulte că intimații, în îndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală și, mai mult decât atât, și-ar fi exercitat profesia cu încălcarea prevederilor legale în vigoare ori ar fi săvârșit o altă faptă de natură penală, în mod justificat s-a apreciat de instanța de fond că faptele, presupuse a fi săvârșite de intimate, nu există. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarele L.M., L.V. și M.G. împotriva sentinței penale nr. 3 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte le va obliga pe recurentele petiționare la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarele L.M., L.V. și M.G. împotriva sentinței penale nr. 3 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentele petiționare la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat . Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2007.