ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.12.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4068/2008

HOTĂRÂRE
09.12.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4068/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 25 ianuarie 2007, numita D.S. a adresat Secției 26

Poliție București o plângere prin care a solicitat, în esență, efectuarea de

cercetări împotriva notarului public C.E. și a numitei T.V. în legătură cu

instrumentarea, la 11 decembrie 2006, a trei contracte de vânzare-cumpărare

(privind bunuri imobile) între numitul T.I. (tatăl petiționarei, decedat la 12

decembrie 2006) - vânzător și numita T.V. (nora celui dintâi) - cumpărătoare -

pretinzând că semnătura vânzătorului ar fi fost falsificată; plângerea a fost

înregistrată apoi (la 31 ianuarie 2007 ) sub nr. 1061/P/2007 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București (filele 16-17 dosar Parchet).

La 15 februarie 2007, o plângere cu conținut asemănător

și cu finalitate identică, formulată de aceeași petiționară, a fost

înregistrată sub nr. 1535 /P/2007 al aceluiași Parchet; această din urmă

plângere este completată de petiționară cu o mențiune olografă (datată, de

asemenea, olograf, 9 februarie 2007), în cuprinsul căreia precizează că

înțelege să formuleze plângere penală " împotriva notarului public C.E.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, fals material în

înscrisuri oficiale" și "împotriva lui T.V., pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, în înscrisuri sub semnătură

privată și fals în declarații " ( filele 27-28 dosar Parchet ).

În fine, la 16 iulie 2007, petiționara D.S. adresează

Secției 26 Poliție București o completare a plângerii inițiale, prin care

solicită " măsurile legale ce se impun" față de numita T.V.A. (fiica

numitei T.V.), deoarece și aceasta "a participat la ridicarea de acte

oficiale în vederea întocmirii actelor de vânzare-cumpărare și testament"

(fila 20 dosar Parchet).

Cele trei "lucrări" au fost conexate sub nr.

1061/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București,

care, prin Ordonanța sa (cu același număr) din 27 noiembrie 2007, întemeindu-se

pe prevederile art. 30 alin. (1) lit. a), art. 45 alin. (1), art. 42 alin. (1)

și art. 28

1

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., și-a declinat, în

favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, competența de

soluționare a cauzei.

Prin Rezoluția sa nr. 2186 P/2007 din 22 februarie 2008,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, conform art. 228,

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.:

- neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.E.

sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., de art. 288 C. pen.

și de art. 26, raportat la art. 215 C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute

de legea penală;

- neînceperea urmăririi penale față T.V. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., de art. 290 C. pen.,

de art. 292 C. pen., de art. 215 C. pen. și de art. 26, raportat la art. 289 C.

pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală;

- neînceperea urmăririi penale față T.V.A. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de de art. 290 C. pen., de art. 292 C. pen.,

de art. 215 C. pen., de art. 26, raportat la art. 289 C. pen. și de art. 288 C.

pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală;

Pentru a se dispune astfel, s-a constatat că:

La 15 septembrie 2003 a fost suspendată procedura

dezbaterii succesorale în urma decesului numitei T.F., soția numitului T.I., pe

fondul nemulțumirii și acuzațiilor aduse de numita D.S. tatălui său, astfel că

relațiile dintre aceștia s-au deteriorat.

Datorită problemelor grave de sănătate pe care le avea,

numitul T.I. (diagnosticat cu cancer) a fost luat în întreținere de fiul său, T.V.,

și de soția acestuia, T.V.A., și s-a mutat efectiv la domiciliul acestora din

București, în luna iunie 2005.

Premergător datei de 11 decembrie 2006.

în luna octombrie a aceluiași an, T.I., în semn de recunoștință pentru

eforturile fiului său și ale soției acestuia, a hotărât să le vândă proprietățile

personale pe care le deținea în comuna, motiv pentru care a luat legătura, tot

în luna octombrie 2006, cu notarul public C.E. (cu care era prieten de

familie), iar la începutul lunii decembrie 2006, datorită agravării bolii de

care suferea , acesta a rugat-o pe nora sa să invite ia domiciliul său pe

notarul public pentru a autentifica actele de dispoziție pe care intenționa să le

facă, fiul său, T.V., fiind plecat în străinătate.

Certificatul fiscal necesar

autentificării actelor respective a fost solicitat verbal și obținut ( în ziua

de 11 decembrie 2006) de la Primăria comunei - fără mandat - de numita T.V.A.,

nepoata proprietarului T.I., motivat de faptul că angajații administrației

locale o cunoșteau drept nepoată a sus-numitului.

S-a arătat că din concluziile raportului

de constatare tehnico-științifică al Direcției Generale de Politie a

Municipiului București, Biroul Criminalistic al Secției 26 Poliție, a rezultat

că semnăturile de la rubricile „vânzător" ale celor trei contracte, precum

și cea de la rubrica „testator", au fost executate de T.I. și că nu există

indicii că autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare și a testamentului

ar fi fost urmarea comiterii vreunei fapte penale.

S-a apreciat, de asemenea, că este

lipsită de relevanță împrejurarea că, a doua zi după semnarea actelor de

dispoziție autentice mai sus-arătate, a intervenit decesul autorului și că

diagnosticul bolii de care suferea T.I. nu era în măsură să nască notarului

public sau cumpărătorului îndoieli asupra capacității de discernământ a

vânzătorului.

S-a mai arătat că fapta numitei T.V.A.,

de a fi solicitat și ridicat, în ziua de 11 decembrie 2006, de la Primăria

Comunei B., certificatul fiscal, în lipsa unui mandat expres și special , în

condițiile în care respectivul document a fost necesar autentificării actelor

de dispoziție în discuție, acte pe care titularul Ie-a semnat, prezumă că a

existat un mandat tacit, astfel încât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Nemulțumită, petiționara D.S. a

formulat plângere împotriva rezoluției la Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București, care, prin Rezoluția nr. 411/11/2/2008 din

31 martie 2008, a admis parțial plângerea petiționarei și infirmând parțial

soluția numai sub aspectul celor dispuse față de notarul public, C.E., a dispus

continuarea actelor premergătoare.

În condițiile art. 278

1

C.

proc. pen., petiționara s-a adresat cu plângere instanței de judecată - Curtea

de Apel București, secția I-a penală, - care, prin sentința penală nr. 167 din

13 iunie 2008 - a desființat în totalitate Rezoluția nr. 2186/P/2007 din 22

februarie 2008 a Parchetului pe lângă Curtea de Apel București și în parte,

Rezoluția nr. 411/11/2/2008 din 31 martie 2008 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a trimis cauza procurorului

în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor:

- T.V., pentru instigare la

infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C.

pen., și pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzută de art. 290 C. pen., de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., și

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.;

pentru

instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 25, raportat la art. 246 C. pen., pentru complicitate la

infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C.

pen., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzută de art. 290 C. pen., și pentru complicitate la infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 C. pen.;

- C.E., referent cadrul în Primăriei

comunei B., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale Rezoluției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București nr. 411/11/2/2008 din 31 martie 2008.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța

a apreciat că neobișnuita celeritatea de care a dat dovadă notarul public C.E.

la întocmirea actelor de vânzare cumpărare și a testamentului, cu doar o zi

înainte de decesul numitului T.I., în scopul vădit de a reduce masa succesorală

rămasă de pe urma acestuia, îmbrăcă forma unor acte de natură penală și că, în

egală măsură, activitatea acestuia este strâns legată de activitatea

infracțională a făptuitoarelor T.V. și T.V.A.

Totodată, s-a apreciat că, pentru

aflarea adevărului, se impune extinderea cercetărilor și față de numita C.E. - referent

în cadrul Primăriei B. - avându-se în vedere cazurile de indivizibilitate și

conexitate prevăzute de art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) și lit. b) C. proc.

pen.

Împotriva sus-identificatei sentințe au

declarat recurs, în termen legal, intimatele făptuitoare T.V., T.V.A. și C.E.

Recurenta făptuitoare C.E. nu și-a

motivat calea de atac potrivit art. 385

10

termenul de judecată din 5 decembrie, când au avut loc dezbaterile, a lipsit.

Recurentele făptuitoare T.V. și T.V.A.

au solicitat, așa cum s-a arătat pe larg în încheierea de dezbateri, prin

apărător și prin motivele scrise (filele 12- 13), în esență, casarea sentinței

și menținerea ca legale și temeinice, a rezoluțiilor atacate.

Asupra recursului numitei C.E.;

În condițiile în care după cum deja s-a

arătat, recursul nu a fost nici motivat în scris și nici susținut oral cu

prilejul dezbaterilor judiciare, Înalta Curte, văzând prevederile art. 385

6

alin. (3) și ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și procedând la

examinarea, din oficiu, a sentinței atacate sub toate aspectele de legalitate

și temeinicie, constată că soluția adoptată de prima instanță în ce o privește

pe numita C.E. este nelegală.

În adevăr, pe de o parte nici în

plângerea inițială (din 25 ianuarie 2007 filele 16-17 dosar Parchet), nici în

cea subsecventă (din 15 februarie 2007, filele 27-28 dosar Parchet) și nici în

completarea la aceste plângeri (din 16 iulie 2007, fila 20 dosar Parchet),

toate întemeiate neîndoielnic pe dispozițiile art. 222 C. proc. pen. (privind

plângerea ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală), iar pe de altă

parte, nici în plângerile succesive împotriva actelor procurorului de

netrimitere în judecată, întemeiate pe prevederile art. 278 alin. (3) C. proc.

pen., respectiv, pe prevederile art. 278

1

care reprezintă, desigur, căi de atac) petiționara D.S. nu a cerut tragerea la

răspundere penală a sus-numitei; în consecință nici una dintre rezoluțiile

emise de procurori și examinate de prima instanță în procedura de judecată a căii

de atac prevăzute de art. 278

1

în aceste condiții, numai nesocotind litera și spiritul normelor de procedură

penală incidente, prima instanță s-a considerat abilitată să hotărască și

împotriva sus-numitei, neobservând împiedicarea ce rezultă din conținutul art.

278

1

alin. (7) C. proc. pen. și nesocotind dreptul de dispoziție -

parțial și relativ - al persoanei vătămate, consacrat atât de art. 222 alin. (2)

reglementată de art. 278

1

asemenea caracter, după cum s-a mai arătat).

Față de cele ce precedă, urmează ca

recursul declarat de numita C.E., recurs ce se apreciază ca întemeiat, să fie

admis și, casându-se în parte sentința atacată, dispoziția de trimitere a

cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și față de aceasta să

fie înlăturată.

Recursurile declarate de făptuitoarele T.V.

și T.V.A. sunt nefondate.

Din examinarea întregului dosar al cauzei,

a conținutului, vădit precar, al rezoluțiilor adoptate de procurori și a

considerentelor sentinței atacate rezultă în mod pregnant că justa soluționare

a cauzei - care, desigur, nu înseamnă, neapărat, trimiterea în judecată a

sus-numitelor și a notarului public (care nici nu a atacat cea de a doua

rezoluție) - impune administrarea unor probatorii laborioase, indicate în

concret în considerentele și dispozitivul sentinței, activitate care nu se

poate realiza în procedura actelor premergătoare (art. 224 C. proc. pen.), ci

numai în cadrul procesului penal, adică numai după începerea urmăririi penale, potrivit

art. 228 alin. (1) C. proc. pen., în același cadru procesual recurentele , ca

și, de altfel, notarul public, putând să-și exercite , în mod eficient dreptul

la apărare.

Astfel fiind, recursurile declarate de

făptuitoarele T.V. și T.V.A. urmează a fi respinse ca nefondate cu obligarea

acestora în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Admite recursul declarat de recurenta

făptuitoare C.E. împotriva sentinței penale nr. 167 din 13 iunie 2008 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte, sentința penală

recurată, numai cu privire la dispoziția de trimitere a cauzei ia procuror în

vederea începerii urmăririi penale față de recurenta făptuitoare C.E.,

dispoziție pe care o înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurentele făptuitoare T.V. și T.V.A. împotriva aceleiași

sentințe.

Obligă recurentele făptuitoare T.V. și T.V.A.

la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2008.

Sursă