ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4068/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4068/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 25 ianuarie 2007, numita D.S. a adresat Secției 26
Poliție București o plângere prin care a solicitat, în esență, efectuarea de
cercetări împotriva notarului public C.E. și a numitei T.V. în legătură cu
instrumentarea, la 11 decembrie 2006, a trei contracte de vânzare-cumpărare
(privind bunuri imobile) între numitul T.I. (tatăl petiționarei, decedat la 12
decembrie 2006) - vânzător și numita T.V. (nora celui dintâi) - cumpărătoare -
pretinzând că semnătura vânzătorului ar fi fost falsificată; plângerea a fost
înregistrată apoi (la 31 ianuarie 2007 ) sub nr. 1061/P/2007 al Parchetului de
pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București (filele 16-17 dosar Parchet).
La 15 februarie 2007, o plângere cu conținut asemănător
și cu finalitate identică, formulată de aceeași petiționară, a fost
înregistrată sub nr. 1535 /P/2007 al aceluiași Parchet; această din urmă
plângere este completată de petiționară cu o mențiune olografă (datată, de
asemenea, olograf, 9 februarie 2007), în cuprinsul căreia precizează că
înțelege să formuleze plângere penală " împotriva notarului public C.E.,
pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, fals material în
înscrisuri oficiale" și "împotriva lui T.V., pentru săvârșirea
infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, în înscrisuri sub semnătură
privată și fals în declarații " ( filele 27-28 dosar Parchet ).
În fine, la 16 iulie 2007, petiționara D.S. adresează
Secției 26 Poliție București o completare a plângerii inițiale, prin care
solicită " măsurile legale ce se impun" față de numita T.V.A. (fiica
numitei T.V.), deoarece și aceasta "a participat la ridicarea de acte
oficiale în vederea întocmirii actelor de vânzare-cumpărare și testament"
(fila 20 dosar Parchet).
Cele trei "lucrări" au fost conexate sub nr.
1061/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București,
care, prin Ordonanța sa (cu același număr) din 27 noiembrie 2007, întemeindu-se
pe prevederile art. 30 alin. (1) lit. a), art. 45 alin. (1), art. 42 alin. (1)
și art. 28
1
alin. (1) lit. b) C. proc. pen., și-a declinat, în
favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, competența de
soluționare a cauzei.
Prin Rezoluția sa nr. 2186 P/2007 din 22 februarie 2008,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, conform art. 228,
raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.:
- neînceperea urmăririi penale față de notarul public C.E.
sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., de art. 288 C. pen.
și de art. 26, raportat la art. 215 C. pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute
de legea penală;
- neînceperea urmăririi penale față T.V. sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., de art. 290 C. pen.,
de art. 292 C. pen., de art. 215 C. pen. și de art. 26, raportat la art. 289 C.
pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală;
- neînceperea urmăririi penale față T.V.A. sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor prevăzute de de art. 290 C. pen., de art. 292 C. pen.,
de art. 215 C. pen., de art. 26, raportat la art. 289 C. pen. și de art. 288 C.
pen., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală;
Pentru a se dispune astfel, s-a constatat că:
La 15 septembrie 2003 a fost suspendată procedura
dezbaterii succesorale în urma decesului numitei T.F., soția numitului T.I., pe
fondul nemulțumirii și acuzațiilor aduse de numita D.S. tatălui său, astfel că
relațiile dintre aceștia s-au deteriorat.
Datorită problemelor grave de sănătate pe care le avea,
numitul T.I. (diagnosticat cu cancer) a fost luat în întreținere de fiul său, T.V.,
și de soția acestuia, T.V.A., și s-a mutat efectiv la domiciliul acestora din
București, în luna iunie 2005.
Premergător datei de 11 decembrie 2006.
în luna octombrie a aceluiași an, T.I., în semn de recunoștință pentru
eforturile fiului său și ale soției acestuia, a hotărât să le vândă proprietățile
personale pe care le deținea în comuna, motiv pentru care a luat legătura, tot
în luna octombrie 2006, cu notarul public C.E. (cu care era prieten de
familie), iar la începutul lunii decembrie 2006, datorită agravării bolii de
care suferea , acesta a rugat-o pe nora sa să invite ia domiciliul său pe
notarul public pentru a autentifica actele de dispoziție pe care intenționa să le
facă, fiul său, T.V., fiind plecat în străinătate.
Certificatul fiscal necesar
autentificării actelor respective a fost solicitat verbal și obținut ( în ziua
de 11 decembrie 2006) de la Primăria comunei - fără mandat - de numita T.V.A.,
nepoata proprietarului T.I., motivat de faptul că angajații administrației
locale o cunoșteau drept nepoată a sus-numitului.
S-a arătat că din concluziile raportului
de constatare tehnico-științifică al Direcției Generale de Politie a
Municipiului București, Biroul Criminalistic al Secției 26 Poliție, a rezultat
că semnăturile de la rubricile „vânzător" ale celor trei contracte, precum
și cea de la rubrica „testator", au fost executate de T.I. și că nu există
indicii că autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare și a testamentului
ar fi fost urmarea comiterii vreunei fapte penale.
S-a apreciat, de asemenea, că este
lipsită de relevanță împrejurarea că, a doua zi după semnarea actelor de
dispoziție autentice mai sus-arătate, a intervenit decesul autorului și că
diagnosticul bolii de care suferea T.I. nu era în măsură să nască notarului
public sau cumpărătorului îndoieli asupra capacității de discernământ a
vânzătorului.
S-a mai arătat că fapta numitei T.V.A.,
de a fi solicitat și ridicat, în ziua de 11 decembrie 2006, de la Primăria
Comunei B., certificatul fiscal, în lipsa unui mandat expres și special , în
condițiile în care respectivul document a fost necesar autentificării actelor
de dispoziție în discuție, acte pe care titularul Ie-a semnat, prezumă că a
existat un mandat tacit, astfel încât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Nemulțumită, petiționara D.S. a
formulat plângere împotriva rezoluției la Procurorul General al Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel București, care, prin Rezoluția nr. 411/11/2/2008 din
31 martie 2008, a admis parțial plângerea petiționarei și infirmând parțial
soluția numai sub aspectul celor dispuse față de notarul public, C.E., a dispus
continuarea actelor premergătoare.
În condițiile art. 278
1
C.
proc. pen., petiționara s-a adresat cu plângere instanței de judecată - Curtea
de Apel București, secția I-a penală, - care, prin sentința penală nr. 167 din
13 iunie 2008 - a desființat în totalitate Rezoluția nr. 2186/P/2007 din 22
februarie 2008 a Parchetului pe lângă Curtea de Apel București și în parte,
Rezoluția nr. 411/11/2/2008 din 31 martie 2008 a Procurorului General al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a trimis cauza procurorului
în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor:
- T.V., pentru instigare la
infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C.
pen., și pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată,
prevăzută de art. 290 C. pen., de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., și
de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.;
- T.V.A.,
pentru
instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,
prevăzută de art. 25, raportat la art. 246 C. pen., pentru complicitate la
infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C.
pen., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,
prevăzută de art. 290 C. pen., și pentru complicitate la infracțiunea de
înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 C. pen.;
- C.E., referent cadrul în Primăriei
comunei B., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții
ale Rezoluției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București nr. 411/11/2/2008 din 31 martie 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța
a apreciat că neobișnuita celeritatea de care a dat dovadă notarul public C.E.
la întocmirea actelor de vânzare cumpărare și a testamentului, cu doar o zi
înainte de decesul numitului T.I., în scopul vădit de a reduce masa succesorală
rămasă de pe urma acestuia, îmbrăcă forma unor acte de natură penală și că, în
egală măsură, activitatea acestuia este strâns legată de activitatea
infracțională a făptuitoarelor T.V. și T.V.A.
Totodată, s-a apreciat că, pentru
aflarea adevărului, se impune extinderea cercetărilor și față de numita C.E. - referent
în cadrul Primăriei B. - avându-se în vedere cazurile de indivizibilitate și
conexitate prevăzute de art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) și lit. b) C. proc.
pen.
Împotriva sus-identificatei sentințe au
declarat recurs, în termen legal, intimatele făptuitoare T.V., T.V.A. și C.E.
Recurenta făptuitoare C.E. nu și-a
motivat calea de atac potrivit art. 385
10
C. proc. pen., iar la
termenul de judecată din 5 decembrie, când au avut loc dezbaterile, a lipsit.
Recurentele făptuitoare T.V. și T.V.A.
au solicitat, așa cum s-a arătat pe larg în încheierea de dezbateri, prin
apărător și prin motivele scrise (filele 12- 13), în esență, casarea sentinței
și menținerea ca legale și temeinice, a rezoluțiilor atacate.
Asupra recursului numitei C.E.;
În condițiile în care după cum deja s-a
arătat, recursul nu a fost nici motivat în scris și nici susținut oral cu
prilejul dezbaterilor judiciare, Înalta Curte, văzând prevederile art. 385
6
alin. (3) și ale art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen. și procedând la
examinarea, din oficiu, a sentinței atacate sub toate aspectele de legalitate
și temeinicie, constată că soluția adoptată de prima instanță în ce o privește
pe numita C.E. este nelegală.
În adevăr, pe de o parte nici în
plângerea inițială (din 25 ianuarie 2007 filele 16-17 dosar Parchet), nici în
cea subsecventă (din 15 februarie 2007, filele 27-28 dosar Parchet) și nici în
completarea la aceste plângeri (din 16 iulie 2007, fila 20 dosar Parchet),
toate întemeiate neîndoielnic pe dispozițiile art. 222 C. proc. pen. (privind
plângerea ca mod de sesizare a organelor de urmărire penală), iar pe de altă
parte, nici în plângerile succesive împotriva actelor procurorului de
netrimitere în judecată, întemeiate pe prevederile art. 278 alin. (3) C. proc.
pen., respectiv, pe prevederile art. 278
1
C. proc. pen. (plângeri
care reprezintă, desigur, căi de atac) petiționara D.S. nu a cerut tragerea la
răspundere penală a sus-numitei; în consecință nici una dintre rezoluțiile
emise de procurori și examinate de prima instanță în procedura de judecată a căii
de atac prevăzute de art. 278
1
C. proc. pen. nu a privit-o și pe C.E.;
în aceste condiții, numai nesocotind litera și spiritul normelor de procedură
penală incidente, prima instanță s-a considerat abilitată să hotărască și
împotriva sus-numitei, neobservând împiedicarea ce rezultă din conținutul art.
278
1
alin. (7) C. proc. pen. și nesocotind dreptul de dispoziție -
parțial și relativ - al persoanei vătămate, consacrat atât de art. 222 alin. (2)
C. proc. pen. cât și de întreaga reglementare a căilor de atac (plângerea
reglementată de art. 278
1
C. proc. pen., având neîndoielnic, un
asemenea caracter, după cum s-a mai arătat).
Față de cele ce precedă, urmează ca
recursul declarat de numita C.E., recurs ce se apreciază ca întemeiat, să fie
admis și, casându-se în parte sentința atacată, dispoziția de trimitere a
cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și față de aceasta să
fie înlăturată.
Recursurile declarate de făptuitoarele T.V.
și T.V.A. sunt nefondate.
Din examinarea întregului dosar al cauzei,
a conținutului, vădit precar, al rezoluțiilor adoptate de procurori și a
considerentelor sentinței atacate rezultă în mod pregnant că justa soluționare
a cauzei - care, desigur, nu înseamnă, neapărat, trimiterea în judecată a
sus-numitelor și a notarului public (care nici nu a atacat cea de a doua
rezoluție) - impune administrarea unor probatorii laborioase, indicate în
concret în considerentele și dispozitivul sentinței, activitate care nu se
poate realiza în procedura actelor premergătoare (art. 224 C. proc. pen.), ci
numai în cadrul procesului penal, adică numai după începerea urmăririi penale, potrivit
art. 228 alin. (1) C. proc. pen., în același cadru procesual recurentele , ca
și, de altfel, notarul public, putând să-și exercite , în mod eficient dreptul
la apărare.
Astfel fiind, recursurile declarate de
făptuitoarele T.V. și T.V.A. urmează a fi respinse ca nefondate cu obligarea
acestora în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta
făptuitoare C.E. împotriva sentinței penale nr. 167 din 13 iunie 2008 a Curții
de Apel București, secția I penală.
Casează, în parte, sentința penală
recurată, numai cu privire la dispoziția de trimitere a cauzei ia procuror în
vederea începerii urmăririi penale față de recurenta făptuitoare C.E.,
dispoziție pe care o înlătură.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de recurentele făptuitoare T.V. și T.V.A. împotriva aceleiași
sentințe.
Obligă recurentele făptuitoare T.V. și T.V.A.
la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2008.