ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3482/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3482/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin ordonanța din 21 februarie 2008 dată în dosarul nr.

943/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art.

228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 30 lit. a), art.

38, art. 42 și art. 45 C. proc. pen.., s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de notarul public V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 246, art. 288 și art. 289 C. pen.

Prin aceeași ordonanță, s-a disjuns cauza față de numiții M.C.,

K.M. și G.Ș. pentru continuarea cercetărilor, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen., dispunându-se, totodată, declinarea

noului dosar, spre competentă soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Sectorului 1 București.

Pentru a se dispune această soluție, în considerentele

ordonanței, s-au reținut următoarele:

Prin încheierea din 19 mai 2006, pronunțată în dosarul nr.

856/2006 al Judecătoriei Buftea, s-a dispus suspendarea judecării cauzei civile

și înaintarea către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pentru

efectuarea de cercetări cu privire la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare a unui teren situat în extravilanul comunei Ciorogârla,

județul Ilfov, autentificat sub nr. 1367/2003 de către notarul public V.C.,

întrucât reclamanta D.N. s-a înscris în fals în timpul judecării cauzei civile

amintite, susținând că semnătura de la rubrica „vânzător" de pe contractul

de vânzare-cumpărare nu-i aparține, indicând ca posibil autor al falsului pe

notarul public.

Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București sub nr. 943/P/2007, iar după efectuarea de cercetări, prin

rezoluția din 5 iulie 2007 dată în dosarul menționat, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarul public V.C., reținându-se, în baza raportului

de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză, că semnătura de la rubrica

„vânzător" de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

1367/2003, aparține petiționarei D.N., aceasta prezentându-se la data de 17

decembrie 2003, în fața notarului public V.C., împreună cu numitul G.Ș., în

calitate de cumpărător, ocazie cu care și-a manifestat acordul privind vânzarea

imobilului, primind în schimb suma de bani convenită ce i se cuvenea.

Împotriva rezoluției din 5 iulie 2007, dată în dosarul nr.

943/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petiționara D.N.

a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, care, prin rezoluția nr. 1483/11-2/2007 din 5 octombrie 2007, a

admis plângerea, dispunând infirmarea soluției adoptate și reluarea

cercetărilor, având în vedere împrejurarea că petiționara a făcut dovada că, la

data de 19 decembrie 2003, când a fost autentificat contractul de

vânzare-cumpărare, nu se mai afla pe teritoriul României.

Cercetările au fost reluate în cauză,

procedându-se la reaudierea petiționarei și a martorilor propuși, la dosar

depunându-se pașaportul acesteia.

Urmare actelor premergătoare efectuate, s-au

stabilit următoarele:

D.N., M.(în prezent l.)C. și K.M. au dobândit

prin cumpărare, la 19 noiembrie 2002, calitatea de coproprietari ai unui teren

situat în extravilanul comunei Ciorogârla, jud. Ilfov.

Î

n toamna anului 2003, sus-numiții au hotărât

de comun acord să vândă acest teren cumpărătorului G.Ș., sens în care au

stabilit, la data de 16 decembrie 2003, să se prezinte în fața notarului public

V.C. pentru întocmirea actelor.

Î

ntrucât, la aceea dată, coproprietarul K.M.

nu se afla în București, de comun acord cu acesta, D.N. și M.C. s-au deplasat

la 17 decembrie 2003, la insistențele petiționarei, care dorea să părăsească

țara, la Biroul Notarului Public V.C., unde în prezența cumpărătorului G.Ș. și

a notarului public, petiționara și-a manifestat acordul de voință privind

vânzarea terenului deținut în coproprietate, ocazie cu care a și primit suma de

bani pretinsă, semnând contractul de vânzare-cumpărare la rubrica

„vânzător", în dreptul numelui ei.

Revenind în București, la 19 decembrie 2003,

numitul K.M. împreună cu M.C. s-au deplasat la Biroul Notarului Public V.C.,

semnând și ei contractul de vânzare-cumpărare ce a fost autentificat sub nr.

1367/2003 la aceea dată.

S-a reținut că petiționara avea cunoștință de

împrejurările expuse, în condițiile în care, la cererea ei expresă, a semnat

contractul în 17 decembrie 2003, pentru ca, la 18 decembrie 2003, să poată

părăsi țara.

După trecerea a mai bine de 2 ani și 6 luni,

reîntorcându-se în România, petiționara a contestat valabilitatea contractului

de vânzare-cumpărare, deoarece, în mod incontestabil, valoarea acestuia prin

trecerea timpului era mult mai mare.

S-a constatat că aspectele mai sus expuse au rezultat din

declarațiile numiților K.M., M.C., G.Ș. și a notarului public V.C., care s-au

coroborat pe deplin cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică

efectuat în cauză, ce atestă că semnătura contestată aparține petiționarei.

Având în vedere cele constatate, în

condițiile în care manifestarea de voință a petiționarei a fost dovedită, în

sensul vânzării terenului deținut în coproprietate, prin ordonanța nr.

943/P/2007 din 21 februarie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de notarul public V.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246,

art.288 și art. 289 C. pen.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a

fost menținută prin rezoluția din 17 martie 2008, dată în dosarul nr.

333/II-2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București , prin care s-a dispus respingerea plângerii petiționarei, ca

neîntemeiată.

Î

n conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.., petiționara D.N. a formulat plângere la instanță, susținând că

cercetarea efectuată de procuror este insuficientă, întrucât se impunea

efectuarea unei expertize grafoscopice cu prezentarea de scripte, precum și

efectuarea de verificări, față de împrejurarea că aceasta nu se afla în tară la

data autentificării contractului.

Prin sentința penală nr. 157 din 16 iunie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, s-a admis, în parte, plângerea

petiționarei, dispunându-se trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, în vederea începerii urmăririi penale față de notarul public

V.C., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.,

urmând a se efectua în cadrul cercetărilor:

-

o expertiză grafoscopică (în

condițiile art. 116-127 C. proc. pen..) asupra semnăturii de la rubrica

vânzător;

- audierea și verificarea apărărilor notarului public V.C.;

-

audierea numiților G.Ș., l.(fostă

M.)C. și K.M., în vederea verificării interesului pe care aceștia l-ar fi putut

avea în scopul prejudicierii petiționarei și din perspectiva posibilității

existenței complicității lor la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C.

pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a apreciat că, în raport cu infracțiunile sesizate, se impunea a fi

clarificate două aspecte esențiale, respectiv autenticitatea semnăturii

petiționarei și prezența acesteia la încheierea în formă autentică a

contractului de vânzare-cumpărare, întrucât numai așa se putea stabili

existența sau inexistența faptelor, existența sau inexistența vinovăției și

forma acesteia (intenție sau culpă) precum și încadrarea juridică a faptelor.

S-a reținut că de rezolvarea chestiunii autenticității

semnăturii petiționarei depinde dezlegarea pricinii civile care face obiectul

dosarului civil nr. 856/2006 al Judecătoriei Buftea, pe de o parte, iar pe de

altă parte nu există pericolul dispariției mijloacelor de probă sau pericolul

schimbării unor situații de fapt, astfel că se impunea efectuarea unei

expertize grafoscopice și nu a unei constatări tehnico-științifice, întrucât

mijlocul de probă prin care trebuie tranșată chestiunea autenticității

semnăturii trebuia să fie în afara oricărei îndoieli și suspiciuni.

Referitor la infracțiunea de fals

intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., s-a reținut că aceasta este o

infracțiune de pericol social și nu de rezultat, iar din probele dosarului

rezultă că la data de 19 decembrie 2003, când s-a autentificat actul,

petiționara nu se afla în țară, astfel că ceea ce notarul public a consemnat în

încheierea de autentificare nr. 1367 din 19 decembrie 2003, nu corespunde

adevărului.

S-a apreciat că, din perspectiva

dispozițiilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 și a prejudiciului

reclamat de petiționară, în cauză rezultă indicii temeinice referitoare la

realizarea elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Astfel, instanța de fond a reținut că se

impunea ca organele de urmărire penală să dispună începerea urmăririi penale

față de notarul public V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 246 și art. 289 C. pen., întrucât din actele premergătoare nu rezultă

existența vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen.

S-a mai apreciat că, odată începută urmărirea

penală, intimatul trebuia audiat în acesta calitate, pentru a i se respecta

dreptul la apărare, verificarea apărărilor acestuia fiind determinantă în

stabilirea formei de vinovăție și a încadrării juridice finale, eventual a

existenței vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei și a

participației altor persoane la realizarea activității infracționale.

Î

mpotriva hotărârii instanței de fond, în

termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

și intimații V.C. și G.Ș.

Recurentul G.Ș. nu s-a conformat

dispozițiilor art. 385

10

C. proc. pen., în sensul de a motiva

recursul pe care l-a formulat.

Prin recursul declarat de parchet s-a

solicitat, în principal, trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru

rejudecare, întrucât, deși s-a trimis cauza la parchet, în vederea începerii

urmăririi penale față de intimatul V.C. sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 246 și art. 289 C. pen., în considerentele sentinței s-a dispus ca

procurorul să efectueze cercetări și sub aspectul constatării falsului

material.

În subsidiar, rejudecând cauza, parchetul a solicitat

menținerea soluției de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Recurentul intimat V.C. a solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței și menținerea soluției de neîncepere a urmăririi

penale, dispusă de procuror.

Examinând hotărârea instanței de fond, prin

prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, sub toate aspectele, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 246 C. pen.,

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta

funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință,

nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta

cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

Analiza actelor premergătoare efectuate în

dosarul nr. 943/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

relevă că recurentul intimat V.C., în calitate de notar public, nu a acționat

cu intenția prejudicierii intereselor intimatei petiționare D.N., ci a atestat

voința expresă a părților semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1367 din 19 decembrie 2003.

Astfel, din declarațiile martorilor I.C. (f.

105 dos u.p.), G.Ș. (fila 107 dos u.p.) și a recurentului intimat V.C. (fila

108 dos u.p.), rezultă, fără dubiu, că la data de 17 decembrie 2003 intimata

petiționară D.N. și-a exprimat acordul de voință la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare și a primit partea care i se cuvenea din prețul de vânzare al

imobilului înstrăinat, nefiind prejudiciată în niciu un fel de actul

autentificat de notarul public.

Î

n consecință, instanța de fond a apreciat

greșit că se impune începerea urmării penale față de recurentul intimat V.C.

sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen., soluția dispusă de procuror fiind corectă, cu

privire la această faptă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de recurenții

intimați V.C. și G.Ș. împotriva sentinței penale nr. 157 din 16 iunie 2008 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Se va casa sentința atacată numai cu privire la dispoziția

de începere a urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., pe care o va

înlătura și vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București și de recurenții intimați V.C. și G.Ș.

împotriva sentinței penale nr. 157 din 16 iunie 2008 a Curții de Apel București,

secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința

atacată numai cu privire la dispoziția de începere

a urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. pe

care o înlătură.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 30 octombrie 2008.