ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 195/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 426/P/2007 din 08 aprilie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de D.M. și C. D.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., respectiv, art. 288 și art. 291 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, s-au reținut următoarele: La data de 06 iulie 2007, numita C.A. a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului C.D.S.

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, arătând că acesta, fără acordul ei, a semnat un act adițional la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319/2005 la biroul notarului public D.M., din care rezultă că petenta ar fi vândut acestuia o suprafață de 5.000 m.p. de teren în ridul „V.S.”. În cursul efectuării actelor premergătoare, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reținându-se că persoana vătămată solicită să se efectueze cercetări și față de notarul public D.M., deoarece, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a întocmit actul adițional sus-amintit fără ca vânzătoarea să fie prezentă și să aibă cunoștință de întocmirea actului.

Din actele premergătoare efectuate au rezultat următoarele: În fața organelor de urmărire penală, numita C.A. nu s-a prezentat, la data de 14 ianuarie 2007 fiind audiată fiica acesteia, C.M., în calitate de reprezentantă, care a declarat că din relatările mamei sale rezultă că a vândut numitului C.D.S. doar 11 terenuri, și nu a vândut terenul de 5.000 m.p. situat în ridul V.S. Este de menționat că, la data de 10 august 2005, numita C.A. a vândut, printr-un contract de vânzare-cumpărare, autentificat la biroul notarului public D.M. sub nr. 2319 din 10 august 2005, un număr de 11 parcele de teren „fînațe”, „pădure” și „arabil” numitului C.D.S. Din data de 28 noiembrie 2005 există un act adițional la acest contract de vânzare-cumpărare din care rezultă că aceeași vânzătoare vinde aceluiași cumpărător și un teren din ridul V.S., în suprafață de 5.000 m.p.

Acest act adițional a fost autentificat sub nr. 3643 din 28 noiembrie 2005 de notarul public D.M., care declară că numita C.A. a semnat în fata ei documentul. Ulterior, C.A. nu și-a mai recunoscut semnătura de pe acest act, efectuând chiar un act de donație ce avea ca obiect acest teren în favoarea numitei C.M. încheierea actului de donație pentru același teren a fost posibilă deoarece acesta nu era intabulat la data efectuării tranzacțiilor sus amintite. Față de această situație contradictorie, și de suspiciuni cu privire la semnătura numitei C.A. de pe actul adițional, numita C.E., mama cumpărătorului C.D.S., la 06 aprilie 2007, a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice. Din raportul de expertiză grafoscopică nr. 002 din 11 aprilie 2007 întocmit de expertul criminalist M.V., rezultă că „Semnătura pe numele C.A.” de pe înscrisul intitulat „Act adițional” a fost executată de C.A.

Având în vedere că numita C.M., în calitate de reprezentantă a numitei C.A., a negat în continuare că actul adițional ar fi fost semnat de petentă, prin rezoluția din 31 ianuarie 2008, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice pentru a se stabili dacă semnătura „C.A.” de pe actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319/2005 la Biroul notarului public M.D., autentificat prin încheierea de autentificare nr. 3643 din 28 noiembrie 2005, contestat de petentă, respectiv semnăturile „C.A.” de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.A. și C.D.S., având nr. de autentificare 2319 din 10 august 2005; contractul de donație încheiat între C.A. și C.V., autentificat prin încheiere de autentificare nr. 647 din 29 martie 2007; cerere formulată de C.A.

în data de 29 martie 2007 pentru redactarea și autentificarea unui act de donație în favoarea donatarului C.V.; cerere formulată de C.A. și C.M., în data de 14 mai 2007, pentru redactarea și autentificarea convenției de anulare a contractului de donație; convenție de revocare încheiată între C.A. și C.M. autentificată prin încheierea nr. 1014 din 14 mai 2007, necontestate de petentă, au fost executate de aceeași persoană. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 744441 din 31 martie 2008, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Cluj rezultă că: Semnătura „C.A.” depusă pe actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319/2005 la Biroul notarului public M.D., autentificat prin încheierea de autentificare nr. 3643 din 28 noiembrie 2005, a fost executată de aceeași persoană care a executat semnătura „C.A.” depusă pe următoarele acte: contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.A.

și C.D.S., având nr. de autentificare 2319 din 10 august 2005; contractul de donație încheiat între C.A. și C.V., autentificat prin încheierea de autentificare nr. 647 din 29 martie 2007; cerere formulată de C.A., în data de 29 martie 2007, pentru redactarea și autentificarea unui act de donație în favoarea donatorului C.V.; cerere formulată de C.A. și C.M., în data de 14 mai 2007, pentru redactarea și autentificarea convenției de anulare a contractului de donație; convenție de revocare încheiată între C.A. și C.M. autentificată prin încheierea nr. 1014 din 14 mai 2007. În final, față de actele premergătoare efectuate în cauză procurorul a concluzionat că rezultă fără dubiu că actul adițional contestat a fost semnat de numita C.A.

Plângerea petentei C.M., formulată împotriva acestei rezoluții, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 407/ll/2/2008 din 28 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Petenta s-a adresat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., instanței competente. Prin sentința penală nr. 94 din 23 septembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentei. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, în sinteză, că procurorul nu era obligat să audieze martori pentru a stabili persoana care a semnat înscrisurile, probele științifice efectuate dovedind, în afara oricăror dubii, persoana care, în mod real, a semnat înscrisurile în litigiu.

Împotriva sentinței petenta a declarat prezentul recurs. Petenta C.M. nu a depus motive scrise de recurs, cele susținute cu ocazia dezbaterilor fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii. În lipsa unor critici concrete ale petentei cu privire la legalitatea și temeinicia rezoluțiilor procurorilor și, respectiv, sentinței primei instanțe, Înalta Curte apreciază că simpla exprimare a nemulțumirii privind nesoluționarea cauzei în favoarea sa și dorința tragerii la răspundere penală a celor 2 intimați nu sunt, prin ele însele, suficiente argumente care să justifice casarea hotărârii judecătorești și infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale. Examinând din oficiu sentința atacată, precum și rezoluția procurorului, Înalta Curte nu a constatat aspecte care să impună admiterea recursului declarat de petenta.

Prin mijloace probatorii tehnico-științifice (expertiză și constatare tehnico-științifică), specifice în cazul infracțiunilor de fals în înscrisuri, s-a determinat persoana care a semnat înscrisurile în litigiu, susținerile petentei fiind fără relevanță juridică. Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petentei. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C. M. împotriva sentinței penale nr. 94 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.