ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 195/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin rezoluția nr. 426/P/2007 din 08 aprilie

2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a

dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) combinat cu art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de D.M. și C.

D.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289

C.

pen., respectiv, art. 288 și art. 291 C. pen.

Pentru a dispune în

acest sens, s-au reținut următoarele:

La data de 06 iulie 2007, numita C.A. a depus

o

plângere penală la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Bistrița prin care

a solicitat tragerea la răspundere penală

a numitului C.D.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în

înscrisuri oficiale și uz de fals, arătând că acesta, fără acordul ei, a semnat

un act adițional la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

2319/2005 la biroul notarului public D.M., din care rezultă că petenta ar fi

vândut acestuia o suprafață de 5.000 m.p. de teren în ridul „V.S.”.

În cursul efectuării actelor premergătoare,

competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Parchetului de

pe

lângă Curtea de Apel Cluj, reținându-se

că persoana vătămată solicită

să se efectueze cercetări și față de

notarul public D.M., deoarece, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a

întocmit actul adițional sus-amintit fără ca vânzătoarea să fie prezentă și să

aibă cunoștință de întocmirea actului.

Din actele

premergătoare efectuate au rezultat următoarele:

În fața organelor de

urmărire penală, numita C.A. nu s-a

prezentat, la data de 14 ianuarie 2007 fiind audiată fiica acesteia,

C.M., în calitate de reprezentantă, care a declarat că din relatările mamei

sale rezultă că a vândut numitului C.D.S. doar 11 terenuri, și nu a vândut

terenul de 5.000 m.p. situat în ridul V.S.

Este de menționat că, la data de 10 august

2005, numita C.A. a vândut, printr-un contract de vânzare-cumpărare,

autentificat la biroul notarului public D.M. sub nr. 2319 din 10 august 2005,

un număr de 11 parcele de teren „fînațe”, „pădure” și „arabil” numitului C.D.S.

Din data de 28 noiembrie 2005 există un act

adițional la acest contract de vânzare-cumpărare din care rezultă că aceeași

vânzătoare vinde

aceluiași cumpărător și un

teren din ridul V.S., în suprafață de

5.000 m.p. Acest act adițional a

fost autentificat sub nr. 3643 din 28 noiembrie 2005 de notarul public D.M.,

care declară că

numita C.A. a semnat în

fata ei documentul.

Ulterior, C.A. nu și-a mai recunoscut

semnătura de pe acest act, efectuând chiar un act de donație ce avea ca obiect

acest

teren în favoarea numitei C.M.

încheierea actului de donație pentru același teren a fost posibilă deoarece

acesta nu era intabulat la

data efectuării tranzacțiilor sus amintite.

Față de această situație contradictorie, și

de suspiciuni cu privire la semnătura numitei C.A. de pe actul adițional,

numita C.E., mama cumpărătorului C.D.S., la 06 aprilie 2007, a solicitat

efectuarea unei expertize grafoscopice. Din raportul de expertiză grafoscopică

nr. 002 din 11 aprilie 2007 întocmit de expertul criminalist M.V., rezultă că

„Semnătura pe numele

C.A.” de pe înscrisul

intitulat „Act adițional” a fost executată

de C.A.

Având în vedere că numita C.M., în calitate

de reprezentantă a numitei C.A., a negat în continuare că actul adițional ar fi

fost semnat de petentă, prin rezoluția din 31 ianuarie 2008, s-a dispus

efectuarea unei constatări tehnico-științifice pentru a se stabili dacă

semnătura „C.A.” de pe actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 2319/2005 la Biroul notarului public M.D., autentificat

prin încheierea de autentificare nr. 3643 din 28 noiembrie 2005, contestat de

petentă, respectiv semnăturile „C.A.” de pe contractul de vânzare-cumpărare

încheiat între C.A. și C.D.S., având nr. de autentificare

2319 din 10 august 2005; contractul de donație

încheiat între C.A. și C.V., autentificat prin încheiere de autentificare nr.

647 din

29 martie 2007; cerere formulată de C.A. în data de 29 martie

2007 pentru redactarea și autentificarea unui act de donație în favoarea

donatarului C.V.; cerere formulată de C.A. și C.M., în data de 14 mai 2007,

pentru redactarea și autentificarea convenției de anulare a contractului de

donație; convenție de revocare încheiată între C.A. și C.M. autentificată prin

încheierea nr. 1014 din 14 mai 2007, necontestate de petentă, au fost executate

de aceeași persoană.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică nr.

744441 din 31

martie 2008, întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J.

Cluj

rezultă că: Semnătura „C.A.” depusă pe actul adițional la contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319/2005 la Biroul notarului public

M.D., autentificat prin încheierea de autentificare nr. 3643 din 28 noiembrie

2005, a fost executată de aceeași persoană care a executat semnătura „C.A.”

depusă pe următoarele acte: contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.A.

și C.D.S., având nr. de autentificare 2319 din 10 august 2005; contractul de

donație încheiat între C.A. și C.V., autentificat prin încheierea de

autentificare nr.

647 din 29 martie 2007;

cerere formulată de C.A., în data de

29 martie 2007, pentru redactarea

și autentificarea unui act de donație în favoarea donatorului C.V.; cerere

formulată de C.A. și C.M., în data de 14 mai 2007, pentru redactarea și

autentificarea convenției de anulare a contractului de donație; convenție de

revocare încheiată între C.A. și C.M. autentificată prin încheierea nr. 1014

din 14 mai 2007.

În final, față de actele premergătoare

efectuate în cauză procurorul a concluzionat că rezultă fără dubiu că actul

adițional contestat a fost semnat de numita C.A.

Plângerea petentei C.M., formulată împotriva

acestei

rezoluții, a fost respinsă, ca

neîntemeiată, prin rezoluția nr. 407/ll/2/2008

din 28 mai 2008 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Petenta s-a adresat, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., instanței competente.

Prin sentința penală nr. 94 din 23 septembrie

2008, Curtea de Apel Cluj,

secția penală, a

respins, ca nefondată, plângerea petentei.

Pentru a dispune în acest sens, prima

instanță a reținut, în

sinteză, că

procurorul nu era obligat să audieze martori pentru a stabili

persoana

care a semnat înscrisurile, probele științifice efectuate dovedind, în afara

oricăror dubii, persoana care, în mod real, a semnat înscrisurile în litigiu.

Împotriva sentinței petenta a declarat

prezentul recurs.

Petenta C.M. nu a depus

motive scrise de recurs, cele

susținute

cu ocazia dezbaterilor fiind menționate în partea introductivă a prezentei

decizii.

În lipsa unor critici

concrete ale petentei cu privire la legalitatea și

temeinicia rezoluțiilor procurorilor și, respectiv,

sentinței primei instanțe, Înalta Curte apreciază că simpla exprimare a

nemulțumirii privind nesoluționarea cauzei în favoarea sa și dorința tragerii

la

răspundere penală a celor 2 intimați nu

sunt, prin ele însele, suficiente

argumente

care să justifice casarea hotărârii judecătorești și infirmarea

soluției

de neîncepere a urmăririi penale.

Examinând din oficiu sentința atacată, precum

și rezoluția procurorului, Înalta Curte nu a constatat aspecte care să impună

admiterea recursului declarat de petenta.

Prin mijloace

probatorii tehnico-științifice (expertiză și constatare

tehnico-științifică), specifice în cazul

infracțiunilor de fals în înscrisuri,

s-a

determinat persoana care a semnat înscrisurile în litigiu, susținerile

petentei

fiind fără relevanță juridică.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

petentei.

În conformitate cu dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara C.

M. împotriva sentinței penale nr. 94 din 23 septembrie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei

de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

ianuarie 2009.